Minunat textul tau, minunat... Concentrat, plin de forta si totodata limpede, cu energie, viata... Iti multumesc pentru postare!
Acum simt dorinta de a da un raspuns, de a nuanta unele aspecte, de a revedea notite si autori, de a-mi improspata memoria experientelor de viata. Dar nu sunt in starea buna de a o face asa cum simt si gandesc ca ar merita sa o fac...
Punctez totusi pe ici pe colo. o fulguiala doar.
Faptul ca acceptam o finalitate, un scop, ca vedem lumea tinzind spre o tinta pe care o numesti victoria finala a Binelui, exclude oare impletirea (in existenta concreta, individuala) a libertatii de alegere cu limitele inevitabile date de nenumarati factori? Ceea ce numim hazard nu se impleteste, aici in lumea noastra cu necesitatea? (In cartea "Hazard si necesitate" Jacques Monod dezvolta o meditatie intensa pe aceasta tema, nuaintind splendid. Printre altele, ca laureat al premiului Nobel pentru biologie, da urmatoarea definitie poetica a viului / "Viul este o gramajoara de materie pe care viata vine sa o mangaie o clipa"...)
Oare, in ciuda unui handicap, sa zicem vizual sau motor sau chiar mintal, o persoana nu poate resimti bucuria libertatii care se revarsa (da!) din intimitatea sufletului cu energia lui Dumnezeu?
Eu cred ca exista o logica stricta a lucrurilor! O logica dumnezeiasca din care stravedem scantei, unii dintre noi, uneori... Revelatia e descoperire, dezvelire a acestei logici pe intelesul puterii omenesti, asa cred.
Cunoastem in parte, in ghicitura, da. Dar cunoastem!
Biblia ne vorbeste pe larg despre capacitatea omului de a convietui efectiv cu Domnul, sfintii nostri dau marturie in fel si chip. Cat sunt de liberi! In ciuda limitelor, a constringerilor impuse de trup, minte, fire cazuta si a asezarii in care Domnul i-a pus pe fiecare, asa cum ne asaza pe toti. Liberi prin partasia, prin har, cu Dumnezeu. Prin despatimire, prin coplesitoare bunatate. Asa cum spune Mari_S, adevar prin daruire intru iubire.
Nu ma tulbura foarte tare problema raportului dintre predestinare si liberul arbitru. Nu le vad incompatibile ci complementare, intr-un fel se ghemuiesc una in alta, se genereaza succesiv, asa simt, asa observ sau imi pare ca inteleg adeseori.
Iar a gandi din perspectiva lui Dumnezeu e o ispita pe care o lucram tainic in masura participarii la impreuna-lucrarea cu Domnul. Curatie si har.
De-o vreme nu ma mai las antrenat de tendinta gandirii acestor lucruri. Am descoperit (sau mi-a fost facut mai accesibil) ca viata in Biserica, fie si o singura zi, dupa modelul sfintilor, e de ajuns pentru a umple de sens si de bucurie o viata intreaga. Lucruri considerate mici, cum ar fi sa privesc cu blandete si curaj chipul interlocutorului meu, imi sunt experiente mult mai folositoare decat sa descopar vreo nuanta la vreo mare teorie.
Ei, despre lucrurile astea nu reusesc sa comunic decat rar, cand scriu versuri...
Iarta-ma ca am insirat varza asta dezlinata... Mai degraba am vrut sa desfac decat sa unesc...

Domnul sa ne miluiasca, binecuvantare, pace, bucurie intru Hristos Domnul!

eu nu cred ca exista liber arbitru
 

Pana acum eram de parere ca exista dar din viata mea personala mi am dat seama ca NU exista,si cum te nasti,daca te nasti cu noroc poti sa nu calci niciodata la biserica si iti merge bine si daca te nasti fara noroc poti merge din copilarie si tot sa iti mearga rau....
Eu am dat din 2005 la politie din sursa externa,la Canpina,la Cuza,la politia de frontiera,la pompieri,la penitenciar,la institutul de magistratura si anul asta la s.r.i,evident ca nu am intrat nicaieri sunt 7 ani de cand incerc si imi doresc,am invatat si degeaba....CE IMI ESTE PUS IN FRUNTE AIA IMI ESTE PUS.....oricat vreau eu altceva tot degeaba.....si orice vreau sa fac nu imi ese.......si chiar as vrea sa am liber arbitru sa fac ce vreau ce imi place,acum fac al doilea master in filosofie-teologie pt a intelege mai bine.....dar degeaba NU POT sa inteleg si cred din suflet ca e vb de DESTIN.......!

Care e diferenta dintre prestiinta si predestinare?

In general la politie se intra cu pile.

asa este
dar crezi ca numai in politie....si DARUL se cumpara acum.......sa fii preot in oras ...te rupe
Sa-mi dea Dumnezeu seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucruri pe care le pot schimba si intelepciunea de a putea face deosebirea intre ele.
tare ma mai enervez ca nu mai inteleg nimic,dar cu siguranta NU EXISTA LIBER ARBITRU...........ci doar NOROC
Norocul e de 2 feluri:
1.TE NASTI CU EL adica din familie de medici cu siguranta devi medic si nu cunosti nici greutatile vieti
2.ITI FACI NOROCUL toata viata te zbati in speranta ca ai sa reusesti...
NIMIC NU I INTAMPLATOR
Eu nu mai fac nimic,nu mai sper ,stau asa si astept sa vad ce mi a pus Dumnezeu deoparte......m am zbatut destul.....

Norocul e una,liberul albitru e alta.Se poate intampla ca fiul unor medici sa ajunga un leica-nimeni in viata, iar fiul unui sofer sa se realizeze.

Eu cred ca putem explica mai exact ce este liberul arbitru, cat este, si in ce directie este. Si totodata cred ca este un lucru important sa ne explicam cat mai detaliat posibil si corect. Cum am putea deveni mai buni, mai perfecti, fara sa ne cunoastem limitele?

Deci, unde se termina automatismul si unde incepe liberul arbitru?

Un raspuns dat de Sfanta Scriptura il puteti gasi in Efeseni 3:14-19.Dumnezeu,Tatal nostru Ceresc,prin Duhul Sfant, sa va calauzeasca pasii pe acesta cale a Sa,in dragostea lui Hristos,ca sa aflati raspunsul pe care il cautati.

bestial. .

Totusi nu se poate nega Voia Domnului.
Cineva spunea ca este o combinatie intre liber arbitru si Voia lui Dumnezeu si eu spun la fel (cred ca 70% este de la Dumnezeu).
1. Nu ne alegem parintii, familia in care ne nastem (unii sunt necajiti si chinuiti de la nastere, cu boli, handicapuri si nu sunt ei vinovati pentru ele - nou nascuti si bebelusi bolnavi, sau care mor)
2. Nu ne alegem tara, locurile, vremurile, epoca in care ne nastem.
3. Nu ne alegem anumiti talanti dati de la Dumnezeu (talente, inclinatii) -unii picteaza, altii scriu, altii canta, sau sunt mari sportivi
Si in functie de primele 3, se intampla pe urma alte lucruri, independent de voia noastra.
4. Nu ne alegem nici durata vietii, nu stim cand, unde si de ce vom muri.
5. Nu ne alegem nici macar credinta in care ne nastem sau suntem botezati.
Asta ne-o dau cei care ne boteaza: parinti, nasi, preoti.
6. Nu ne alegem felul de a fi: corp, aspect, temperament, minte,
Aici peste tot este Voia Domnului si nu liberul arbitru.


La alegerea drumului in viata concura insa (in mica masura) si alegerea noastra.
- studii, profesie
- loc de munca
- casatorie (noi alegem dupa voia noastra partenerul, dar si Dumnezeu intervine)
- copii (dupa Voia Sa, unii au, altii, nu, la altii se intampla minuni, etc.)
- conduita, fapte
- drumul credintei, chiar mersul la manastire - la primul participam si noi, la al doilea intervine mult Dumnezeu

Unii spun ca multe lucruri sunt urmare a pacatelor noastre. Da, dar asta inseamna ca noi am pacatuit si Dumnezeu ne da pedeapsa pentru asta, deci tot Voia lui.

Poate ca cei care sustin liberul arbitru, sa explice cum se manifesta asta, in ce anume nu este Voia/alegerea lui Dumnezeu, ci numai a noastra.

Si tocmai noi credinciosii ar trebui sa nu uitam: "Fie mie Doamne, dupa Voia Ta".