@Raoul

Iartă-mă frate, dar nu-mi place limbajul tău. Indiferent de natura tulburării sufleteşti, trebuie să mărturisim totul părintelui duhovnic...

Ca să ne maturizăm, tot cu ajutorul părintelui duhovnic reuşim, căci mulţi dintre noi nu putem aşa de unii singuri...

Şi logica cu iubirea nu prea se împacă. Iar tu nu poţi decât să-ţi ştii sentimentele tale; despre ale celorlalţi îţi dai cu părerea şi atât. Numai Dumnezeu ştie ce e în sufletul omului, şi cum s-a spus mai sus, glasul conştiinţei joacă un rol foarte important în viaţa noastră. Pe langă acesta, îl avem şi pe părintele duhovnic, care prin harul său, prin glasul Lui Dumnezeu prin el, ne poate aduce pe calea cea bună.

Suferinta ti-o provoci si singur. Dumnezeu asculta si aude rugaciunile noastre totdeauna, si cu mult mai mult cand sufletul e framantat. Ia fii cu luare aminte dupa rugaciune si vezi daca nu cumva incepi sa cultivi si sa dezvolti gandurile in legatura cu fata?:39:

Mtycrysty17 şi Riquez:

sunt şi eu într-o situaţie asemănătoare de 1 an de zile. Normal că nu reuşesc să o uit. Încerc, pe cât posibil, să mă refugiez în rugăciune, pelerinaje, lectura cărţilor sfinte. Am încercat să fiu şi cu alte fete, dar am eşuat, am căzut şi în păcate. Nici să o recâştig nu ţine; am reîncercat şi reîncerc (poate asta e Crucea pe care trebuie să o duc). Despre mănăstire nici nu poate fi vorba, pentru că nu se merge acolo dacă ai eşuat în lume, ci numai dacă eşti chemat de un imbold lăuntric foarte puternic...
E greu, dar n-am ce face...

Pai da,ii spui,dar asta sa fie ceva secundar,fara sa punem prea mare accent pentru niste prostii. Nu am zis sa nu marturisim asta,dar nici sa ne smiorcaim ca niste fete in fata duhovnicului ca ne-a parasit gagica.

Ei nu se impaca... Pai daca nu punem LOGICA in viata la ce mai traim? Asa,doar de pe urma basmelor si a povestilor? In viata voi nu puneti logica? Cum puteti spune asta? Mergem in viata asa,orbeste,ca berbecul cu capul inainte?? Total absurd![/quote]

Da omule,inteleg,dar nu putem sa-l batem la cap pe duhovnic numai cu probleme din astea absurde,ca suferim din dragoste,ca ne-a lasat gagica,ca-mi place de nush ce pitipoanca si nu mai dorm noaptea etc. etc.

Da,se justifica astea cand in urma e o relatie de cativa ani (casatorie),cand eventual sunt si copii la mijloc,cand cei doi au cladit ceva impreuna etc. Dar asa?? E plina lumea de femei. Din 7 miliarde de oameni nu gasim noi o femeie?? E absurd!

De multe ori varsta isi spune cuvantul.
Se spune ca casniciile adevarate se intemeiaza in tinerete.
Tocmai asta sunt problemele pe care un duhovnic trebuie sa le aiba in vedere la un tanar de varsta asta: relatiile cu persoanele de sex opus. Care este durata lor, cum se implica fiul duhovnicesc intr-o relatie, ce fel de asteptari are acesta de la relatie, ce planuri de viitor.
Pe sfaturi intelepte si decizii chibzuite se cladesc casnicii solide.
Sunt atatia oamenii care s-au castorit cu prima si marea iubire si au avut o casnicie trainica si indelungata.
Faptul ca o fosta iubita ii ridica atatea probleme sufletesti denota din partea baiatului, nu o slabicune, ci o sensibilitate aparte. O sensiblitate mai rar intalnita la barbati, dar ea nu e un lucru rau. Dimpotriva.
Da, consider ca e o problema destul de grava cat sa o discuti cu duhovnicul.
Nu imi sun duhovnicul sa il intreb ce sa gatesc azi, da il sun sa ii cer sfat daca exista o problema, din indiferent ce domeniu, care ma apasa, imi alunga starea de rugaciune, imi alunga pacea.
Pana si gandurile, sau visele care m-au tulburat le marturisesc duhovnicului, dar mai o problema care este atat de importanta ptr tanar?
Duhovnicul e impartial.El analizand cele spus de tanar poate vedea daca vb de o iubire adevarata sau un moft, daca merita sa te agiti ptr a fi din nou impreuna cu persoana aia sau trebuie sa te reorientezi.
Si cel mai important: daca pana in clipa aia te rugai singur ptr solutionarea problemei, acum se roaga doi: duhovnicul te sustine nu doar in cuvant, ci si in rugaciune.
Asadar, avantajul e dublu.
Cristi, rugaciune multa, sfatuire cu duhovnicul si nu uita:"glasul inimii, adica al constiintei."

Ei, vezi, asta hiba. Omul cauta singur sa gaseasca femeia, fara sa se consulte cu duhovnicul cum si dupa ce criterii ar trebui cautata.
Si atunci barbatii tot incearca sa gaseasca o femeie, fara sa realizeze ca daca faci ce trebuie nu trebuie sa alergi o viata ca sa gasesti femeia!

Sunt intru totul de acord cu Lore.
Si mie mi se pare ca omul da dovada de sensibilitate, faptul ca nu poate sa o uite inseamna ca in sufletul lui a fost ceva serios pentru ea, nu doar o zburdare a hormonilor. Dar poate ca asta a fost o incercare inainte de intalnirea cu EA, cu femeia pe care ti-a randuit-o Dumnezeu. Incercarile astea le-am avut toti inainte sa ne casatorim si acum, privind in urma, constat ca m-au ajutat si ele la ceva, si anume sa nu cred ca cine-mi place asa din prima, fara sa-l cunosc prea mult, este si cel potrivit. E nevoie de mult discernamat, iar daca poate nu-l avem, Dumnezeu ne indreapta atentia spre cine trebuie in alte moduri.
Cu siguranta trebuie sa discuti cu parintele duhivnic. Nu e o smiorcaiala cum spune Raul, ci este o framantare a ta, prin care sunt sigura ca au trecut si vor trece toti tinerii pana la casatorie, iar parintele te va sfatui cum sa mergi inainte, conform cu virtutile si slabiciunile tale (ca doar te cunoaste). Se va ruga si el pentru tine si incet lucrurile vor veni pe un fagas normal.
Parintele meu m-a sfatuit sa ma rog mereu Maicii Domnului sa ma ajute in problema asta, sa ajung la cel pe care Dumnezeu l-a randuit. Si Maica Domnului m-a ajutat, nu lasa pe nimeni.
Cristi, curaj si multa rugaciune!

Permiteţi-mi să fiu de acord cu dumneavoastră. Aţi rezumat în câteva cuvinte esenţialul pe care şi eu voiam să-l expun.

Lăsând totuşi sensibilităţile, suferinţele, greutăţile, dezamăgirile, etc. la o parte, este foarte greu de îndeplinit pentru noi, oamenii de rând, dacă nu imposibil. Să punem totul în umbră, şi să lăsăm în lumina sufletului nostru doar dragostea pentru Hristos, şi năzuinţa continuă de a face binele, pare nerealizabil. Dar este. Este, oameni buni. Este posibil prin rugăciune şi mărturisire sinceră. Iar rugăciunea să fie neîncetată, precum spune Sfântul Apostol Pavel. Şi nu e greu să te rogi neîncetat, căci nu trebuie să citim sute de acastite pe zi.. ci să vorbim cu Dumnezeu neîncetat. Mintea noastră să ne fie la El tot timpul. El să fie sita noastră, prin care cernem orice mişcare, gest şi gând pe care le avem. Iar de se întâmplă să cădem, căci este inevitabil, să alergăm cu pocăinţă la părintele duhovnic, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit ca sprijin, şi far al judecăţii noastre întunecate..

Care pitipoanca, domnule? Chiar esti in masura sa arunci mizeria asta in ochii nostri?
Despre ce gagica vorbesti?
Si ce barbat ai impresia ca esti, cata vreme te exprimi ca un golanel?
Vai de tine, baietel de cartier, ca scrii ca un analfabet si un stupid. Asa sa fii, oare? Parca nu parea, din alte postari...S-ar cuveni sa te rusinezi, ca spui in publicul crestin asemenea cuvinte execrabile despre o fata pe care nu o cunosti si despre un baiat care isi marturiseste dificultatile sufletesti, care se simte atras, legat sau cum o mai fi, Dumnezeu stie.
Sa te rusinezi de grosolania ta, sa te caiesti omule, sa iti deschizi mintea si inima spre alte lucruri decat, vai, ai reusit pana acum. Poate vei deveni, astfel, barbat, intr-o buna zi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

sunt curios, sfantul irodion de la lainici se bucura cand vede cum vorbesti despre persoane pe care nu le cunosti..... poate ai auzit de smerenie..... virtute care vad ca iti lipseste cu desavarsire....