Pentru ca Hristos a platiti nevinovat cu sangele sau ne-a scos pe noi toti din chinurile iadului. Tot asa si copilul acela poate scoate pe cineva din iad.

Este un mijloc in plus prin care Dumnezeu ne face sa fim si mai atenti la pacat. "La copii tai nu te gandesti cand pacatuiesti ? Macar la copii daca de tine nu-ti mai pasa !"

Omul propune..iar Dumnezeu dispune,deci problema liberului arbitru nu e chiar reala.Cand intervin reguli..liberul arbitru e o notiune iluzorie.

Dar copilul nu este Hristos. Cand Dumnezeu l-a trimis pe pamant, l-a trimis cu scopul acesta, el nu este orice copil. Si Hristos a murit pentru mantuirea noastra. De ce un copil sufera ca sa iasa altul din iad. Hristos avea o natura divina, pe langa cea umana, copiii nu au.

Un copil te poate scoate din Iad, dar prin suferinta prorpie? Te scoate din Iad prin faptele bune pe care le face si rugaciunile sale, ca urmare a educatiei crestinesti care i-ai oferit-o.

Scuza-ma, dar in nici un caz nu ma convinge acest argument.

Dilema mea morala este alta. Copilul este condamnat dinainte de a se naste. Plateste vina altora. Nu se naste egal cu ceilalti copii. Omul care pacatuieste nu se gandeste la copiii sai poate nenascuti inca. Asta e vina copilului?

Nu stiu la ce te referi cand afirmi asta, insa singurul mod in care vad eu ca s-ar putea intampla asa ceva este daca sa zicem un parinte este robul unui pacat, al unui viciu cum este betia, atunci sufera si copii si intreaga familie. Plateste toata lumea din cauza unuia singur. In sensul in care probabil te referi tu, fiecare suntem purtatori de vina pentru pacatele proprii, pacatul nostru aduce cu sine numai dezavantaje, unele imediate, altele care se vor vedea pe termen lung. Dumnezeu nu este atat de interesat sa ne pedepseasca, cat sa ne dea timp si ocazii sa ne indreptam.

Bineinteles ca boala copilasului nu este o pedeapsa, insa din pacate micutul poate suferi din cauza unor probleme de sanatate ale parintilor sau a neglijentei acestora pe timpul sarcinii(mama consuma ce nu trebuie, tatal fumeaza sau mai stiu eu ce face in prezenta ei)
Eu cred ca nu e bine sa vezi lucrurile asa pentru ca Dumnezeu nu sta la panda pentru a ne sanctiona fiecare greseala. Dumnezeu este interesat sa ne indreptam cat mai repede cu putinta si sa mergem mai departe chiar daca undeva in viitorul apropiat ne asteapta o noua cadere. Cat priveste incercarea credintei, s-a demonstrat de atatea ori ca a avea credinta nu tine de starea de sanatate pe care o are cineva, si nici de conditia materiala.

Liberul arbitru presupune ca eu sa ma desfasor intr-un cadru bine stabilit de catre Dumnezeu care ofera omului exact atata libertate cat ii este necesara, nici mai multa, nici mai putina. O singura problema apare la om, aceea ca este muritor, in conditiile libertatii in felul cum am inteles-o noi fiind un fapt pozitiv, altfel greselile mele, mai exact pacatul meu nu s-ar sfarsi niciodata, ar fi perpetuat continuu.

Aici este marea taina a mantuirii...
Cu cat fiecare dintre noi cautam sa mergem cat mai drept pe drumul mantuirii si sa ne purtam singuri crucea, cu toate bunele si relele lasate de Dumnezeu spre incercarea noastra, cu atat vom usura crucea copilului...
Faptul ca acesta preia din sau pacatele parintilor, ba chiar ale familiei pana la al 7-lea neam, este o dovada a iubirii lui Dumnezeu pentru om...ii da nenumarate sanse ca totusi sa il mantuiasca.
Sa zicem ca tu ai o viata foarte grea, macinata de nesanse...dar ai credinta in Dumnezeu ca intr-o zi iti va fi mai bine, multumesti pt tot si te rogi sa poti sa treci cu bine peste aceste greutati...Te-ai intrebat vreodata ca prin crucea ta grea pe care o ai de dus este posibil sa ajuti la mantuirea bunicilor si parintilor tai?
Daca ai sti asta nu ti s-ar parea mai usor, sau nu ai fi multumita? tinand cont ca viata asta are cativa zeci de ani, cealalta este vesnica?

Tu crezi ca ce ni se intampla este fara voia si stirea lui Dumnezeu? Important este cum le primesti si cum intelegi tot ce ti se intampla...iar ca sa nu lasi mostenire copiilor tai pacatele tale, atunci fa in asa fel sa renunti la ele.
Asta este toata filosofia...Dumnezeu nu este nedrept deloc, din contra...este foarte drept si milostiv ca ne tot acorda sanse pana la judecata de apoi.

Pentru ca parintii sufera mult mai mult cand isi vad copiii indurerati decat daca ar plati ei pacatele...