Pai altii deviaza, cum de exemplu faci si aici. Eu am dat un sfat cat de cat rezonabil, si au sarit altii cu atacuri ad hominem si ad fidem...

Sfat din nou: draga Sophia, nu te mai implica in activitati paralele la biserica, gen cor. Doar mergi la Sf. Liturghie, pleci acasa cand se termina, vii cand se incepe. Chiar daca intreaba altii de ce. Le spui ca nu ai timp, nu ti-e bine, etc. Stii ce se spune? Diavolul, daca vrea sa intre in biserica, intra prin cor.

oho, tare afirmatia asta ! pe ce te bazezi, se spune din batrani?..

Dap. Si din auzite, mai tot timpul sunt tot felul de barfe, orgolii, mici ranchiuni, invidii intre coristi, coristi si dirijor, dirijor si preot, presiuni asupra preotului, brrr.

Eu n-am observat barfe, ranchiuni samd intre coristi, sau preot. Insa chiar ma deranjeaza ca la Sf. Liturghie, in loc ca toata biserica sa spuna si sa afirme cu tarie in ce cred - vb de Crez si de Tatal Nostru - a iesit moda asta sa fie cantate (citeste vocalizate), de cor (acolo unde este).

Slava Domnului ca noi nu avem cor, ci canta toata biserica, asa cum se pricepe!

Și la noi tot toată biserica (oarecum) cântă Crezul și Tatăl Nostru, însă neapărat să fie în stilul corist de care vorbeam. Vreau să zic că multă vreme, cuvintele fiind și în engleză, și lungite peste măsură, de-abia mi-am dat seama când se spunea Crezul.. :45: Și nici nu-mi place să stau toată slujba cu nasu'n Semandron să văd ce se mai cântă.

Crezul cântat eu nu am auzit în nicio biserică catolică, de niciun rit. În schimb, am constatat că în unele biserici se cântă "Tatăl nostru". Una din ele este Bărăţia.

Tatal nostru se canta. In Cantarile Sfintei Liturghii Tatal nostru este pus pe note. Despre Crez, nu cred ca exista pus pe note. Chiar in Catavasier este specificat ca , Crezul, sa fie rostit nu cantat. Doamne ajuta1

Din moment ce nu ai pacea? Cand ajungi sa fii "cu credinta la rascruce" atunci nu ai pacea. Cand ai pacea credinta ta este tare, este puternica, este sus, nu la raspantie.

Noi oamenii intotdeauna cautam sa ne indreptatim. cand ne indreptatim nu ne smerim si atunci nu vom cunoaste pe Hristos, nu vom cunoaste pacea si linistea.
Ce bine ar fi sa fim perfecti. Dar nu suntem. Desi Domnul ne indeamna sa fim.
Insa , macar sa tindem, sa vrem, sa ne nevoim pentru asta.

In clipa in care noi ne indreptatim, Dumnezeu nu ne mai indreptateste ca ne-am indreptatit singuri. Asta trebuie sa facem, sa nu mai invinuim pe nimeni de caderile noastre ci pe noi insine. In definitiv, nu este asa? Este oare aproapele vinovat de caderile noastre?

Sophia, acum am citit ca esti in Germania. Vreau sa iti povestesc ceva.
Asta vara am cunoscut o familie care a venit aici in Grecia 10 zile. locuiesc in apropiere de Hamburg.
Ea este romanca si s-a casatorit cu un neamt , luteran . au 3 fete. Si luteranul - Robert este acum ortodoxul - Neculai. Au venit pentru ca Neculai sa mearga cateva zile la Sfantul Munte. Iar eu am stat cu ea si fetele. Ce familie minunata. In Hamburg mergeau la biserica ortodoxa greaca la inceput si chiar daca nu intelegeau greaca veche se bucurau de harul Domnului iar fetele au inceput sa invete greaca si sa cante la strana.
Mi-au spus: nu avem biserica romaneasca construita, unde stam, insa Slava Domnului acum avem preot roman ortodox si facem slujba in bisericile unde suntem primiti. Era trista, gandind ca mai bine ar fi facut si intr-un garaj dar sa fie a lor. Am linistit-o ca daca au preotul intre ei o pot face si in padure in caz de nevoi mari.
Ca unde este preotul cu ei este si Domnul.
Imi spunea ca pentru ei duminicile sunt o sarbatoare a Domnului frumoasa desi pleaca dimineata la 9 de acasa cu fetele si Neculai si ajung seara la 5 inapoi cand in sfarsit iau si ei masa. O parte sunt pe drum, apoi slujba, bucuria intalnirii cu alti crestini ortodocsi si drumul inapoi spre casa. vin in Grecia in fiecare an sa se bucure de Sfantul Munte si de manastirile de aici. Anul acesta au fost la Manastirea Ormilia, la Manastirea Arseniou (Cuv. Arsenie a fost duhovnicul Par. Paisie Aghioratul - cel care l-a botezat copiil fiind, cu numele de Arsenie pe Par. Paisie), Man. Suroti si in Insula Evia la Sf. Ioan Rusul. Se bucura de viata asa cum e si cum Domnul le-o randuie si au inteles ca viata poate fi traita si simplu si frumos fara aspiratii de bogatie.
Si ei comunica cu preotul cum pot, dat fiind dinstanta insa se bucura si asa. Insa isi arata iubirea de semeni primind crestini in casa lor. Chiar si mie mi-au lansat invitatia: neaparat sa veniti la noi , in primavara poate veniti in Germania , stati la noi si ne bucuram impreuna.

De ce iti povestesc astea? Sa vezi cum unii oameni care traiesc ca si tine in Germania pot sa o faca dupa voia lui Dumnezeu si sa nu ajunga la rascruce cu credinta lor.

Incearca sa vezi in toate lucrurile doar ceea ce e bine si frumos iar ceea ce este rau incearca sa nu le mai vezi si sa nu mai lasi sa te influenteze.
Bucuria cand vezi binele sa fie atat de mare incat sa nu mai poti sa vezi si raul. Ca e imposibil sa nu vezi si lucruri bune.