Intru totul de acord cu tine. Ai surprins in cateva vorbe esentialul. Amin!

Iubirea adevarata se preocupa sa "chiverniseasca interioritatea" celuilalt, nu a lui ... iubirea inseamna intotdeauna celalalt, daca nu pui pe primul plan persoana pe care crezi ca o iubesti, nu o iubesti, ti se pare.

Foarte frumos ai spus, însă trebuie să fac din nou precizarea că întrebările mele sunt de pe postura de moderator al discuției (poziție orecum ingrată că risc să pun întrebări cam tâmpite)

Dezvoltă te rog partea cu ”ți se pare”. Ce nume poartă acest surogat al iubirii și cum se manifestă el?

Surogatul iubirii? ... propria iubire de sine. Adica, "vreau sa ma iubesti pentru ca merit, pentru ca mi se cuvine" (iubirea de sine). Sunt oamenii care se iubesc pe sine prin intermediul celorlalti. Genul:te iubesc pentru ca ma iubesti.

Frumos. Dar încrederea în sine care (spuneai în altă parte) are efect de seducție garantat, nu e tot o formă de iubire de sine, voalată ce-i drept și mai puțin periculoasă, dar totuși un semn al ego-ului bine hrănit și zidit în el însuși?

Am tot amânat să exprim aprecierea față de observația lui Costel (iubirea nu lasă să se strecoare niciun echivoc între a fi și a nu fi), precum și mărturia lui Windorin (căsnicia ca experiență ascetică a slefuirii continue de sine)!

Acolo ma refeream la iubirea de sine ca forma a iubirii fata de celalalt. Din punctul meu de vedere suntem datori sa avem grija de noi pe cat ne sta in putinta, ca sa nu ajungem o povara puntru ceilalti (iata dragostea).

Invat pentru a ma descurca singura in viata si sa nu-mi chinui parintii prea mult, mananc sanatos ca sa ma bucur de cei din jurul meu cat mai mult si ca sa nu-i fac sa sufere prin vreo boala datorata neglijentei mele.

Increderea in sine care vine din multumirea de sine ca ai facut tot ce-ti sta in putinta sa-ti fructifici toate darurile Duhului Sfant. De restul ... se va ocupa mila Domnului.

Increderea in sine nu o vad ca pe o seductie, ci ca pe o invitatie. Daca am incredere in mine exprim urmatoarele cuvinte: iata-ma, asta sunt Eu, cu bune si cu rele, fara sa ma ascund. Cine te iubeste te iubeste asa cum esti TU. Dar trebuie sa ai incredere sa te arati.

Si mai este un aspect, eu cred ca exista 2 feluri de oameni: cei care au incredere in ei si cei care sunt ingamfati.

Diferenta dintre ei? Primii chiar au motive concrete pe care isi pot baza increderea in sine. Cei din a doua categorie se bazeaza pe inchipiri, dorinte, frustrari.

Increderea in sine niciodata nu poate fi langa ingamfare. Ingamfarea vine din prostie si aproape niciodata nu este sustinuta de realitate. Exemplu: prostul care se crede destept, fricosul care se da mare viteaz dupa lupta, urata care se vede mare frumusete, etc.

Admit că troposul acesta poate avea un efect de magnet asupra celorlalți și să trezească în ei pulsația specială a ființei pe care o numim îndrăgostire, însă am avut impresia că acolo te referi la altceva (și deloc incorect). Poate că am ”citit” eu greșit.

Mai rețin un aspect interesant, deși nu fără semne de întrebare: grija de mine însumi pe un fundal altruist!