Eu v-as sfatui doar sa o lasati mai usor cu minciunile legate de penticostali.
N-as incuraja atitudinea ușuratică legata de Judecata. Dar e problema dumneavoastra.

Cotizatia este necesara atunci cand sunt de facut anumite lucrari in biserica ,dar da fiecare dupa puteri.
Sunt si persoane mai instarite care dau mai putin sau de loc ,dar biserica nu ii obliga sa dea ceva.
Eu am fost la tara .la o Sf.Liturghie ,duminica.
La sfarsit parintele a spus care e situatia banilor pt.acoperis ,cat s-a strans ,cat mai trebuie dat ,el nu a luat nimic pt.el.

Ce iubire mai e si asta? In numele carui Hristos? Am inceput sa traim dupa legi care ne osandesc, iar acum amestecam voia lui Dumnezeu cu iubirea. Sunt 5 ani de mare pacat in care NU am facut voia lui Dumnezeu ci a vrajmasului, care acum stapaneste prezentul acestor tineri. Nu mai visati. Nu e in puterea noastra sa schimbam ceva. Doar Dumnezeu poate, iar asta nu se va intampla pe forum, (daca se va intampla), ci acolo, in Biserica Lui cea Adevarata. Restul e risipa de vorbe si exces de orgoliu.

Nu te juca de-a inteleptul, dragul meu. Priveste-ti propria umbra. Daca o vei descoperi, inseamna ca esti in Lumina lui Hristos. Ma tem insa ca tu n-ai (mai) primit Lumina Mantuitorului de cand de-ai desprins de Harul Lui, presupun prin propria vointa. Dragostea de care vorbesti este acolo unde am tot spus-o si repet ca o moara stricata: "Veniti si vedeti." Iar tu, ucenice (ma intreb al cui ucenic esti, daca nu primesti sfanta euharistie?) oricata miere ai pune in vorbele tale, nu vei putea fi niciodata un bun examplu. Noi, ortodocsii, pe acest forum, nu insemnam nimic. Toleram si facem compromisuri fiindca suntem oameni cu limite si slabiciuni. Nu conteaza ce cred eu sau oricare dintre ceilalti, ci ce crede Dumnezeu si ce vrea El de la noi. Ne vrea rataciti de turma? Ne vrea decimati in sute de confesiuni, care mai de care pretinzand ca detine adevarul? Adevarul este UNUL.Nu-l pot schimba eu si nimeni altcineva. Voi doar refuzati sa-l vedeti. Sfintii parinti ne-au lasat sfinte moaste. ESTE un adevar incontestabil. Harul lui Dumnezeu a fost cu ei mereu, fiindca au fost smeriti si au dus o viata sfanta si desavarsita. Au facut minuni si continua sa faca in fiecare clipa. Iar acesti sfinti, TOTI, au preamarit si pe Preasfanta Fecioara, s-au inchinat la sfintele icoane (care si astazi sunt facatoare de minuni sau izvoratoare de mir) si nu au tradat niciodata Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, participand sau savarsind ei insisi sfintele liturghii, unde Ingerii din ceruri insisi coboara pentru savarsirea Sfintelor Taine. Daca sunteti orbi si nu vedeti Lucrarea lui Dumnezeu, ci omul slab in sutana, ramaneti voi orbi, dar nu incercati sa-i mai orbiti si pe altii. Pentru cel care Dumnezeu vrea sa-l intoarca, ACOLO in sfanta biserica, ii va arata Adevarul, iar el, daca vrea cu adevarat si-I cere asta lui Dumnezeu in suflatul lui, va simti acest har, indiferent cate pacate ar fi avut si indiferent daca acel preot care savarseste sf. liturghie, are sau nu slabiciuni ca si om. Pentru slabiciuni, va da el socoteala, nu noi. Noi suntem cei care trebuie sa ascultam Cuvantul, nu sa urmarim pacatul celuilalt.

Sigur. Ne vom transforma cu totii intr-o noua MISA, (poate te-ai gandit si la un guru anume). Nu, dragul meu. Daca vrei sa te rogi cu mine, vino acolo, in Biserica pe care ai parasit-o si ne vom ruga impreuna. Si pentru tine, si pentru mine si pentru ea, care inca mai poate fi considerata crestina ortodoxa, nu stiu pana cand... Dar eu sincer sunt foarte foarte sceptic si aproape sigur ca pledez pentru o cauza de mult pierduta, fiindca un razboi cu diavolul nu am cum sa-l castig, daca Dumnezeu nu ingaduie asta.

Nu inteleg de ce crezi ca eu ma uit la aceste lucruri.. si incerc sa ma corectez daca ti/am dat impresia. Sunt o persoana care incerc sa vad ce este bun in oameni si asa voi fi mereu chiar daca poate inseamna uneori sa nu vezi adevarul, este un risc pe care imi asum. Nu am cautat niciodata lucruri negative in religia mea sau altele, repet nu eu raspund.
Din ceea ce vad eu aici si imi pare foarte rau, mai mult il supar pe Dumnezeu pentru ca am postat. Domnul nu iubeste aceste discutii aprinse, nu vrea dezbinare ci unire. Este atat de greu de asteptat maxim 100 de ani sa vedem cum este in realitate dupa ce murim si sa ne vedem de treaba noastra si sa ne iubim toti unii pe altii. Iubirea intre noi e ceea ce doreste Dumnezeu , iar ce am vazut eu in viata mea si pana acum a fost in unele cazuri, nu generalizez o iubire doar din cuvinte, nimic mai mult.
Nu vreau sa devina mai tensionant decat e, dar cam asa am trait eu 5 ani de zile, am fost judecata si extrajudecata mereu, dar nu imi pasa, ci sunt fericita ca macar lupt in fiecare zi din viata mea pentru Hristos, fac ceva pentru Hristos ma gandesc mereu, ma rog de fiecare data cand am ocazia. Probabil daca nu aveam aceasta situaitie eram mai lasatoare iar comuniunea mea cu Dumnezeu nu era aceeasi.
Acum cand ma gandesc ca Iisus este alaturi de mine si ma iubeste asa cum sunt . Cand sfintii si Maica Domnului se roaga Tatului sa fiu puternica alaturi de toti pe care ii cunosc, nu ma tem de nimic. Domnul stie ca este primul in viata mea si ca in minte mea de copil, chiar daca gresesc uneori vreau doar sa fiu alturi de El, de creator, acolo unde trebuie sa fiu, motivul pentru care exist si sunt pe pamant.
Il iubesc pe acest baiat nu pentru cum arata, ci pentru ca noi doi am reusit mereu sa crestem in credinta in Hristos. Atunci cand am avut probleme mereu mi-a amintit ca Iisus a murit si pentru mine si sa nu ma dau batuta, si eu la fel l-am ajutat. Am ascultat predici atat ortodocse cat si crestine, am fost la slujbe in ambele biserici si nu ne/am judecat unul pe altul ci ne/am acceptat. Cand te casatoresti cu cineva parerea mea este deoarece alturi de acea persoana ai posibilitatea sa cresti, sa fie Dumnezeu in viata ta.
Imi pare rau daca am suparat pe cineva, si daca sunt incapatanata. Aveti credinta in Dumnezeu ca ma va calauzi.

Fiti sigura de asta. Isus a zis: "pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară".
Cata vreme il veti cauta pe Dumnezeu cu sinceritate El va fi cu dumneavoastra. Nu va temeti, Dumnezeu a promis: Domnul este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi.

Daca il veti parasi pe EL, doar atunci si El va va parasi.

A parasi o confesiune crestina si a te alatura alteia nu inseamna intotdeauna a-L parasi pe Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere dumneavoastra puteti trece la Crestini dupa Evanghelie sau el poate trece in Ortodoxie.
Si intr-o confesiune si in cealalta sunt unii preoti sau pastori buni si altii corupti si departe de Dumnezeu. Oameni care-si fac slujirea ca pe o meserie. Important este ca in biserica in care veti merge sa gasiti viata duhovniceasca. Sa gasiti o biserica in care preotul sau pastorul sa vesteasca cu pasiune adevarul Cuvantului lui Dumnezeu si in care enoriasilor sa le placa rugaciunea, sa caute sfintenia si sa se iubeasca unii pe altii.

Pregatiti-va insa pentru vremuri dificile. Indiferent ca veti alege sa fiti in Biserica Ortodoxa sau Crestina dupa Evanghelie, va trebui sa platiti un pret. Pretul acuzatiilor de "tradare". Ele vor veni. Dar voi va trebui sa le indurati ca doar stiati de la bun inceput ca faceti parte din confesiuni diferite. Asta a fost o gresala (confesional vorbind) si acum va trebui sa platiti pentru ea.

Dar dupa cativa ani lucrurile se vor reaseza. Daca veti proceda cu tact si cu blandete, relatiile cu cei suparati se vor reface iar daca il veti cauta pe Domnul, viata voastra spirituala va progresa.

Dumnezeu sa va dea putere, intelepciune si lumina Lui.

[quote=Mosh-Neagu;434882]Ce iubire mai e si asta? In numele carui Hristos? Am inceput sa traim dupa legi care ne osandesc, iar acum amestecam voia lui Dumnezeu cu iubirea. Sunt 5 ani de mare pacat in care NU am facut voia lui Dumnezeu ci a vrajmasului, care acum stapaneste prezentul acestor tineri. Nu mai visati.

Multumesc pentru sinceritate.. 5 ani de mare pacat? interesant sa stiti.. inteleg ca imi vreti binele ,, dar aceste judecati chiar ranesc. Daca de 5 ani si-ar fi intors Dumnezeu spatele de la mine as fi stiut.

Sunt in neadevar si in pacate deseori, fiule.
Si incerc sa ma pocaiesc.
Cartea insa spune adevarul tot mereu. Si pentru mine si pentru tine.

Eu cred ca tocmai de aceasta iubire de care vorbesti este vorba. Situatia este atat de trista si de grava incat imi vine sa plang. E ca si cum mi-as vedea propria sora pregatindu-se se desprinda de mana Mantuitorului, alegand un alt... mantuitor. Si poate eu bravez. Daca plang sau nu, n-ai tu de unde sti, dar daca pleci, Mantuitorul va plange cu siguranta dupa tine. Ramai in turma Lui si du-ti Crucea ta. Roaga-L sa te lumineze. Tu acum deja nu mai apartii in intregime de Biserica noastra, desi asa crezi. Participand altor adunari, te-ai autoanatemizat. Consulta-te cu duhovnicul, ca o buna crestina, si-ai sa vezi. Sunt multi ortodocsi, in special monahi care plang indelung cand vad astfel de rupturi... Eu sunt pacatos si nevrednic si probabil ca nu te pot iubi indeajuns ca sa plang atat, iar lacrimile mele sa-L induplece pe Mantuitor sa-ti arate Calea cea dreapta. Desi mi-e mila de tine, nu pot sa spun decat: "Fie tie dupa credinta ta." Fara sa-ti dai seama, ai o sansa uriasa sa te desavarsesti si sa devii mai mult decat oricare dintre noi si mai mult poate decat un preot mirean: sa revii in sanul bisericii tale si sa-L aduci si pe prietenul tau. Cum iti va rasplati Dumnezeu, nici nu realizezi. Ce vei pierde daca vei pleca dupa el? Probabil abia dupa ce vei inchide ochii vei intelege si unde-i Mantuitorul, si cat a muncit vrajmasul ca sa te smulga din staulul Lui. Gandeste-te bine la asta.

Uşurel vă rog la partea cu "fiule". Că sunteţi departe de a fi tatăl meu după trup şi duhovnicesc.

Cine sa te judece, eu? Cu ce drept? Am trait eu insumi doi astfel de ani, iar daca Dumnezeu nu mi l-ar fi scos in cale pe Parintele Cleopa, as fi continuat la fel. Chiar daca simtim pe Dumnezeu in sufletul nostru, asta nu inseamna ca El binecuvinteaza concubinajul. Faptul ca acum cochetezi cu divortul de ortodoxie nu este altceva decat stapanirea celui care te-a determinat sa dansezi dupa voia lui. Iarta-ma, te rog. Eu nu sunt aici sa judec pe cineva. Ma straduiesc doar sa te conving ca esti in mare primejdie si risti sa pierzi tot ce-ai avut mai scump vreodata: sufletul. Nu asculta de orgoliu, ci de Ingerul tau bun, cu siguranta incearca cu disperare sa-ti transmita ceva. Ai grija, surioara draga.