Va place sa aruncati discutia in derizoriu, nu? Din moment ce Dumnezeu e o fiinta spirituala, imateriala, de ce ii dati "chipului" Sau materialitate, facandu-l negru, caucazian, asiatic, verde sau roz?

Nu-mi place sa arunc nici o discutie in derizoriu. De fapt, nu imi place sa arunc nimic, nicaieri. Ca exemplu, mai demult, cand eram in clasa a 3-a, aveam un bol maricel cu un pestisor galben cu o dunga roz. Inevitabilul s-a produs, in sensul ca acel pestisor a murit la un moment dat, dar gandul de a ma descotorosi de el nu imi dadea pace. Numai cand ma vizualizam tragand apa dupa dragul meu prieten ma treceau fiorii. Asa ca l-am pastrat in aceeasi apa in care isi daduse ultima suflare timp de cateva luni de zile, pana cand ai mei s-au alarmat in legatura cu mirosul care venea din camera mea.

De atunci mi-am jurat sa nu arunc nimic, nici macar o simpla discutie in derizoriu.

Imi cer scuze pentru off-topic, dar iar m-a cuprins o tristete teribila cand mi-am amintit de Cornel (caci acesta era numele lui)...

Ca sa revin la subiect, nu am afirmat niciodata ca Dumnezeu este roz sau verde, departe de mine acest lucru. De fapt nu m-am gandit niciodata la acest aspect, desi aceasta discutie devine din ce in ce mai interesanta cu fiesce post adaugat.

Doamne ajuta!

Corecteaza-ma daca gresesc dar din cate stiu dogma inseamna ceea ce nu se poate pune la indoiala niciodata, o idee fundamentala a unei religii, nu? Mie mi se pare bine aleasa aceasta subcategorie a forumului. Spui ca ai avut curajul sa deschizi un cadou si esti impacat, spre deosebire de ceilalti, lasii. Judec? Eu?

Macar trebuia sa te interesezi ce inseamna dupa chipul Sau in crestinism inainte sa scrii asta. Inseamna ca ai ratiune si liber arbitru nu ca Dumnezeu arata ca tine.

Păi trebuie să te corectez, fiindcă dogma reprezintă cu totul altceva decât o afirmație infailibilă în care cineva trebuie să creadă orbește. În realitate, dogma marchează frontierele limbajului omenesc atunci când acesta încearcă să transmită realități metafizice care-i depășesc posibilitatea de expresie. În afara acestor formulări-limită , omul bate câmpii adică crede și se comportă eretic.
Dar atenție mare, dogma se referă la realități dumnezeiești imposibil de cuprins cu gândirea, înțelegerea, rațiunea sau alte mijloace epistemologice aflate în posesia umanității căzute. Disputa sterilă creație vs. evoluție e foarte departe de domeniul dogmaticii și nici măcar nu e o temă de interes pentru credință, din motivele pe care le-am schițat în postarea anterioară.
Vorbirea mea la persoana a II-a e strict indicativă, n-are treabă cu tine neapărat ci mai degrabă cu o largă categorie de postmoderni excitați de subiecte contradictorii care oferă prilejul unei aflări în treabă numai bună de alungat plictiseala vesperală. A deschide ”cadoul” înseamnă a accepta darul credinței și avem nevoie de curaj să facem asta întrucât nu-i ușor să străpungi întreaga tesătură mentală de prostie autosuficientă în care-i înăbușită umanitatea ca să-L crezi pe Dumnezeu pe Cuvânt.

De fapt sunt valabile ambele propozitii, reprezinta si un adevar infailibil in care crestinii trebuie sa creada pentru a se mantui si este si explicatia in limbaj omenesc a unor taine. Nu trebuie sa creeada orbeste, poate si cerceta sa vada ca e adevarat. Pentru cineva care nu e ortodox e chiar obligatoriu sa cerceteze ca sa vada adevarul.

Asa este, nu exista o formulare dogmatica, facerea e totusi privita ca facand parte din revelatie, si chiar amanuntit explicata in acel capitol. Mai ales cu aparitia unei invataturi alternative, ca evolutionismul, sau evolutionismul terist, e una de actualitate. De asemenea, avem talcuiri ale sfintilor legate de Facerea.

Sa inteleg ca nu esti de acord ca ne tragem de la Adam si Eva, adica suntem creatia lui Dumnezeu? Ca asta era parerea exprimata de mine...

Termenul infailibil este o invenție catolică și n-are nicio treabă cu creștinismul sinoadelor ecumenice din primul mileniu. Raportarea credinciosului la dogme este bisericească nu individuală, adică un act de credință care privește integrarea lui în trupul mistic al lui Hristos unde dogmele sunt experiate liturgic. Cercetarea dogmelor, în adevărul lor intrinsec, este un nonsens, n-are nicio persoană din lumea asta capacitatea de a verifica intelectual validitatea unei dogme. Aprofundarea globală a tainei pe care o indică dogmele este totuna cu experiența creștină și aici deja vorbim despre cu totul altceva.

Facerea este ea însăși o taină asupra căreia Părinții nu s-au pus întotdeauna de acord. Și nu e explicată ci relatată sub formă narativă sumară, diacronică or noi știm că Domnul nu este prizonierul coordonatelor restrictive ale spațiului și timpului. Alte modele explicative ale genezei cosmosului nu sunt învățături alternative, ci teorii ex-eklessia, așa cum e geneza din punct de vedere aztec, hindus, egiptean etc. Biserica privește lucrurile astea de la alt nivel și nu are nevoie să reacționeze la orice născocire a științei sau a gândirii umane autonome atâta timp cât acestea nu produc tulburări și tendințe centrifuge în sânul ei.
Dezbaterea creație vs evoluție nu are relevanță dogmatică, nici măcar miză teologică.

”...pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2:5)

Nu a evoluat???
Exista vreo fosila de om de acum 1 milion de ani identica cu omul de azi?