Demetrius |
31.01.2024 04:24:33 |
Sa fie clar: orice neinfranare este desfranare.
Citat:
În prealabil postat de RappY
(Post 675412)
Desfrânarea este rea că te îndepărtează de Dumnezeu prin păcat, deci motivul principal al cununiei este apropierea de Dumnezeu împreună a două persoane care se iubesc.
|
Daca ar fi cat de cat apropiat de adevar ceea ce spui, atunci n-ar fi interzisa casatoria dupa hirotonire.
Casatoria este interzisa dupa hirotonire fiindca prin hirotonire sufletul adopta juramantul transcendentei, adica "mersul" deasupra apei marii, in aceasta (mare) inotand, traind sau inecandu-se cei casatoriti, cum a fost in pericol si Petru. Altfel spus, cel hirotonit (incepand cu diaconul...) nu mai poate aspira la obiectivele acestui plan lumesc in care s-a nascut, ci la cele superioare din punct de vedere duhovnicesc.
Citat:
Pr. Todoran descrie Cununia ca:
Citat:
Taina prin care un bărbat și o femeie, care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreaga lor viață , în scopul de a se ajuta reciproc, a naște și crește copii și a se feri de desfrânare,
|
|
Tocmai ca nu s-au hotarat in mod liber fiindca s-au indragostit (s-au "impatimit") unul de altul, adica nu mai au liberul arbitru si astfel nu-L mai urmeaza pe Hristos, sa se infraneze ca El, dupa cum au promis la botez.
Citat:
Sf. Petru Movilă spune că roadele cununiei sunt:
Citat:
întâi că omul, odată cu nunta, se îndepărtează de la orice primejdie de curvie și neînfrînare, fiindcă cinstita nuntă de aceea a fost orânduită, ca să stingă pofta trupească...
|
|
Nu ca s-o stinga, ci ca s-o satisfaca.
Citat:
Dar în orice caz, ne spune cel mai clar Sf. Pavel că taina cununiei este o mare taină precum relația dintre Hristos și Biserică deci este ceva ce va trebui înțeles cu duhul și cu inima, nu prin cugetul dialectic.
|
Adevarat spui, cu duhul si cu inima am inteles, la fel cum e relatia lui Hristos cu Biserica, nu invers.
|