Daca ai gasit lucrarea inimii intru smerenie, in Hristos, atunci nu mai este nimic de adaugat. Ai gasit comoara ascunsa in tarina. Ea este lumina lumii care lumineaza pe tot omul pe dinlauntru. NU mai sunt necesare cautari si explicatii in labirintul conceptual.

Insa experientele tale in budism sunt necalificate, iar modul de a rationa in postare este eronat.


( Necalificata : "tehnica budista pacaleste o emisfera" ??? nu stiu ce instructiuni meditative ai exersat. "Pacalirea emisferei" este un derapaj transconfesional atunci cand rugaciunea este facuta fara frangerea inimii si dragoste, fie ca esti crestin, budist, musulman sau hindus.

Rationament nearticulat: budism - lumina intermitenta??? (premisa) - cunoastere luciferica (concluzie) )

Afirmatiile tale sunt indreptatite din perspectiva propriilor tale experiente in "budism" (cel mai probabil abordate gresit si limitate), dar nu din perspectiva cunosterii calificate a acestuia.

Budismul este inteles gresit pentru ca este privit din perspectiva rationalitatii sale, care pare sa fie o simpla acrobatie sterila a mintii.

Putini sunt instruiti corect in budism.

Ca si in celelate religii in budism sunt aprinse progresiv urmatoarele focuri ale inimii:
- patakin (nevoitorul se vede pe sine ca fiind cea mai pacatoasa fiinta din infinitele lumi samsarice)
- bhava (adorarea Lui Dumnezeu - in limbajul lor Budha)
- bodhicitta (iubirea pentru toate fapturile percepute fiecare in parte ca fiind propria mama)
- anuca (smerenia)
- pura (bunatatea)
- sada (credinta)
- kanti (indurarea in dragoste)
- aviti (iubirea saraciei)
- anati (ascultarea)
- bhaya (frica)
- santosa (multumirea cu putin)
- dana (generozitatea)
- brahmacharia (castitate)
- tapas (post - nevoitorul devine foc aprins)

Cine abordeaza practica budista fara cultivarea acestor focuri este ca si cum ar vrea sa obtina ulei din nisip.

Orice portal intelectual sau actiuni deliberate ale mintii in afara acestor miscari ale inimii sunt necalificate din perspectiva budismului mahayana.

Nimicul (vacuitatea) in budism
 

-------------

Nimicul in budism nu inseamna nimic, nu inseamna inexistenta, nu inseamna nemiscare sau spatiu inert.

Sunt putini budisti care il pot intelege corect si mai putini cei care il pot recunoaste. Ce sa spunem despre cei care nu au studiat niciodata scriptura “Intelepciunii Desavarsite” ( a doua propovaduire a lui Budha)?

----------------

“Nimicul” in budism este o cognitie speciala, subtila, suscitata initial prin rationament. Ulterior este perceput direct, fara intermedierea unor articulatii mentale analitice.

Nimicul in budism (scoala de “mijloc” care evita extrema nihilista si cea a reificarii) este intelegerea faptului ca fenomenele nu au o existenta prin sine insele, ca nu exista intrinsec, autonom, cu de la sine putere.

De exemplu, un nor apare datorita unor cauze si circumstante specifice. Un nor nu exista prin sine insusi. Este “gol”, “vid” de o existenta autonoma.
Apare din alte fenomene si se disperseaza in altele. Nu exista nici un moment in continuumul norului in care poate fi identificata o esenta intrinseca a acestuia.

La fel pot fi intelese si trupurile, mintile, emotiile, discriminarile cognitive, “persoanele” si toate fenomenele “non-persoana”.

----------------------------

Altfel spus, nimicul budist este o intelegere subtila generata printr-un rationament care face apel la o negatie non-deductiva, in care obiectul negatiei este existenta intrinseca.

O negatie deductiva este o negatie din care poate fi dedusa o posibilitate. De exemplu… “Ana nu este in bucatarie”. Poate fi dedus faptul ca “Ana este in sufragerie”sau orice altceva. O exprimare mai plastica “negatie cu basculare”.

O negatie non-deductiva este, de exemplu, definitia golului: “Lipsa unei obstructii.” – In acest caz este negata existenta unei obstructii. Dupa aplicarea negatiei, mintea nu mai poate deduce nimic. Nu mai apar alte posibilitati cognitive derivate. Mintea ramane intr-o stare de suspensie speciala. Aceasta suspensie cognitiva mai este cunoscuta si ca “spatiu subtil” -diferit de “spatiu grosier” inteles prin raportare la forme.

--------------------

Nimicul budist este o abordare corecta in natura perceptiei de zi cu zi, nu este un sofism, o meditatie transcendentala disolutiva sau neantizare a mintii.

Este modul corect in care poate fi privita o floare, o persoana sau un gand.

Se spune ca acest mod corect de a privi o floare este “unitar” sau “non-dual”. Adica floarea nu este perceputa ca fiind separata de “nimicul ei”. In actul perceptiei este penetrata perfect natura esentiala a acesteia.

Fiintele obisnuite, samsarice au o perceptie dihotomica - “perceptie duala” - atunci cand privesc un fenomen oarecare. Adica, simultan cu perceptia fenomenului, percep si existenta intrinseca, autonoma a acestuia… fie propriul trup, minte sau eu. Aceasta perceptie secundara, asociata (existenta intrinseca) este eronata. Obstructioneaza intelegerea naturii esentiale a obiectului.

---------------

Se poate afirma ca acest “nimic” este singura cognitie care identifica corect natura esentiala a fenomenelor.

Orice perceptie in afara acestui “nimic” sunt cunoasteri formale, relative.

O minte prinsa in plasa lumii nu poate recunoaste natura esentiala a acesteia, intrand in coliziuni interminabile cu fenomenele atat interioare ei cat si exterioare – generand la nesfarsit efecte in natura transformarii.

Astfel, ramane prizoniera in impresii obscurate pentru ca nu sesizeaza adevarul fundamental al realitatii.

Pomul halucinogen

--------------------------
Pomul otravit, Pomul nascator de rele, Pomul minciunii, Pomul halucinogen sau Pomul cunostintei raului si binelui (cu inversiunea rau-bine) sunt formulari mai adecvate la metafora biblica a pomului edenic.

Interpretarile duhovnicesti cu privire la originea suferintei din perspectiva crestina sunt multiple.

Unii exegeti accentueaza aspectul neascultarii ca rol determinant al caderii in mizeria batranetii, bolii si mortii, eludand analiza “proprietatilor pomului”.

Orice neascultare de Dumnezeu se plateste cu o anumita decadere sufleteasca, indiferent de natura acesteia. Deci observatia este pertinenta si recomanda ascultarea ca actiune restauratoare a alcatuirii launtrice.

Insa, totusi, pomului i se poate atribui o semnificatie sau poate fi trecut cu vederea, fiind nerelavant in fata pacatului neascultarii?

--------------------------

Revarsarea raului in viata omului poate fi privita si din perspectiva “pomului”.

Alegoric, se poate spune ca ‘fructul oprit’ este otravitor de minte cu efecte devastatoare pentru trup. Sucul lui fisureaza unitatea extatica a mintii si trupului si arunca fiinta in dualitate si procesualitate. Are puterea de a crea stari de “rau”, iar prin contrast, starile de rau mai mic, mintea le catalogheaza ca “bine”. Binele adevarat este doar Dumnezeu – restul starilor “de bine” fiind mincinoase. Deci diavolul nu minte cand spune ca “veti cunoaste raul si binele” (insa un “bine” pervertit, al lumii) – dar minte cand spune ca “veti fi ca Dumnezeu”.

Hranindu-se cu fructul acestui pom fiinta devine ca si drogata. Boala si moartea nu sunt decat consecinte inexorabile.

Daca omul ar avea cunostinta limpede nu ar pacatui. Omul fara limpezime nu se vede nici pe sine in mod corespunzator, nu-L vede nici pe Dumnezeu.

Cum intoxica mintile acest mar halucinogen, a carui zeama curge in continuare prin venele urmasilor lui Adam si Eva? Mintea percepe, simte, realitatea intr-un mod incorect, neconform cu ceea ce este de fapt mediul inconjurator. Este ca o betie in care valatucii de fum par herghelii de cai in spume iar umbrele par monstrii. Aceasta minciuna este subtila, insidioasa si convingatoare.

Orice perceptie a mintii este insotita in mod automat, contaminata de un duh mincinos (“substanta activa”) care creeaza falsa impresie ca lucrurile si fiintele exista prin ele insele, in mod autonom, intrinsec.

Este duhul care hraneste toate pacatele, este otrava care trebuie scoasa progresiv din inima pana cand ea se lumineaza si devine perfect limpede.

Doar cultivarea Adevarului ne poate elibera din aceasta inchisoare de temut tesuta in jurul mintii.

Liber

Ce inseamna, de fapt, a fi “liber”?

Evident nu inseamna libertatea de a face orice sau libertatea de a ne infrupta din diferite forme de placere.

Din experienta proprie putem sesiza cu relativa usurinta ca orice forma de libertate lumeasca este insotita de probleme, griji si obstructii.

Acestea apar spontan fara sa le chemam. Se agata de noi si contamineaza orice stare pe care noi o numim “libertate”.

Deci libertatea lumeasca este pur si simplu o amagire, o inselare, o iluzie – fie ca este libertate financiara sau libertatea pe care ti-o da tihna unei casute din povesti cu gradinuta si gazon.

Libertatea adevarata este rodul cunostintei. Nu are alt suport decat intelepciunea. Omul devine liber doar atunci cand cunoaste adevarul. Pana atunci este rob.

Ramane inlantuit pentru ca nu vede, nu intelege natura esentiala a fenomenelor si experientelor proprii.

-------------------------------

Studiul atent al scripturilor poate deschide fereastra mintii spre lumina cunostintei esentiale.

Orice forma de virtute, intr-un fel sau altul, este un ghid de incredere, care ne conduce spre libertatea neinselatoare.

Insa, in timp ce acestea actioneaza indirect, este una cu totul speciala care actioneaza direct, loveste necunostinta la baza ei, ii usuca radacinile si odata cu ele toate ramificatiile pacatelor.

Necunostinta este mustul care alimenteaza toate buruienile pacatelor, indiferent de natura lor, in acelasi fel, precum pacatele alimenteaza suferintele.

Orice pacat este, in esenta, o anumita forma de necunostinta. Cand necunostinta se risipeste lasand loc luminii cunostintei toate pacatele se usuca si pier.

De aici putem vedea cat de importanta este cultivarea acestei forme speciale de virtute – denumita intelepciunea care sesizeaza vacuitatea.

Reteaza toate necuratiile dintr-o singura lovitura si ne descopera sensul profund al puritatii si libertatii.

Restaureaza ordinea fireasca a lucrurilor si ne reda naturaletea paradisiaca.

Cine cauta “naturalul” si “firescul” – il gaseste cu adevarat prin cultivarea acestei virtuti exceptionale.

Ea nu este cultivata in mod exclusiv ci in conjunctie cu celelalte forme de virtute, pe care le amplifica la infinit.

--------------------------------------------

Unde este aceasta virtute explicata?

In sutrele mahayana.

Sutra inseamna invatatura scripturala.

Sunt mai multe sutre care explica aceasta virtute denumita “Intelepciune Perfecta” (“perfecta” pentru ca intelege direct natura esentiala a realitatii) de diferite lungimi.

Cea mai lunga este Sutra Intelepciunii Perfecte in O Suta de Mii de Versete.

“Sutra Esentei Intelepciunii sau Sutra Inimii este cea mai condensata varianta dar pastreaza toate intelesurile, implicit si explicit al sutrelor extinse.” Kelsang Gyatso.

Nobil (Arya)


Sutra inimii din textele tibetane, pastreaza titlul original din sanskrita - Bhagavati prajnaparamita hrdaya - ca un omagiu adus efortului celor care au tradus aceasta pretioasa invatatura din textele indiene.

Textele fac referire la vacuitate ca “mama binecuvantata” – Bhagavati dar si ca “adevar ultim”.

Se spune ca este mama, pentru ca Fiintele Nobile (Arya) sunt nascute din aceasta forma de intelepciune.

Sau altfel spus, Fiintele Nobile sunt nascute din adevar.

O Fiinta Nobila, conform definitiei scripturale, este o fiinta care a realizat direct (non-conceptual) adevarul ultim.


Heart of Wisdom - Kelsang Gyatso

Am constatat ca Sutra Inimii nu poate fi gasita cu usurinta in limba romana, asa ca am tradus-o, asa cum m-am priceput.

Daca sesizati erori, nu ezitati sa le semnalati.

Textul nu este complet. Este tradusa doar partea care releva cum trebuie cultivata vacuitatea.

Lectura placuta pentru cei cu si fara prejudecati.


SUTRA INIMII

Reverenta intelepciunii desavarsite, Mama Binecuvantata

Astfel am auzit. Odata, Cel Binecuvantat statea in Rajagriha, in Muntii Acoperiti de Vulturi impreuna cu o mare adunare de calugari si o mare adunare de Bodhisattvasi. In acea vreme, Cel Binecuvantat era absorbit in concentrarea infinitatii fenomenelor, denumita “Profunda Iluminare”.

In acelasi timp, Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – era cufundat perfect in desavarsita intelepciune, privind impecabil la nimicnicia celor cinci agregate.

Atunci, prin puterea lui Buddha, venerabilul Shariputra l-a intrebat pe Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – “Cum ar trebui un Fiu al Familiei sa cugete atunci cand doreste sa cultive intelepciunea desavarsita?”

Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta –a grait astfel:.

“Shariputra, orice Fiu sau Fiica a Familiei doreste sa cugete la desavarsita intelepciune trebuie sa priveasca impecabil astfel: ulterior sa priveasca perfect la lipsa existentei prin sine a celor cinci agregate.

--------------
Forma este goliciune,

Goliciunea este forma,

Goliciunea nu este altceva decat forma iar forma nu este altceva decat goliciune.

-------------
De asemenea, simtamintele, mintea care deosebeste lucrurile, factorii compoziti si constiintele sunt goliciune.

Shariputra, ca aceasta, sunt toate fenomenele, golase, fara nicio trasatura esentiala.

Esentialmente, fenomenele nu sunt produse si nu se dezintegreaza.

Esentialmente, nu sunt contaminate si nu sunt separate de contaminanti.

Esentialmente, nu scad si nu cresc.

De aceea Shariputra, in goliciune nu exista nicio forma, nicio simtire, nicio discriminare, niciun factor compozit, nicio constiinta.

--------

Nu este ochi, ureche, limba sau trup.

Nu este vaz, auz, miros, gust, atingere sau impresie mentala.

Nu este forma vizuala, sunet, mireasma, arome sau obstructii.

Nu este necunoastere; nici incetarea necunoasterii.
...
Nu este imbatranire si moarte; nici incetarea imbatranirii si mortii.


--------------

De asemenea, nu este suferinta, cauza a suferintei, incetare a suferintei sau cale de urmat.

Nu este constiinta exaltata, implinire sau neimplinire.

---------------

De aceea, Shariputra, pentru ca nu este nicio realizare, Bodhisattvasii se reazama si se odihnesc in intelepciunea desavarsita.

Mintile lor sunt fara obstructii si fara frica.

Trecand complet dincolo de perversiuni, ei ating desavarsirea.”

Intelegerea vacuitatii faciliteaza realizarea esentei simplitatii si smereniei intr-un mod firesc, natural.

Altfel, cultivarea simplitatii si smereniei poate fi facuta doar apeland la "inchipuiri" -comparatii prin reprezentari mentale de genul om-om/ om-oameni/ om-fapturi/ om-Dumnezeu.

Primul mod se numeste "profund" pentru ca atinge esenta in mod direct, al doilea se numeste "formal" pentru ca mintea face apel la forme pentru a realiza in cele din urma simplitatea nefabricata.

Ideal este ca ambele metode sa fie utilizate impreuna, alternativ, intr-un mod echilibrat.
--------------------------------------

Explicatia Sutrei este exhaustiva.

Cateva repere privind interpretarea acesteia in traditia Kadampa / Calea de Mijloc.

=Explicatia comuna=

“Astfel am auzit.” Este o afirmatie facuta de Ananda, unul din discipolii cei mai apropiati de Budha Sakiamuni, care a cules multe din invataturile lui Budha si le-a transmis mai departe.

Deci Ananda este povestitorul.

Aceasta sutra este cunoscuta si ca a 2-a intoarcere a roatei Dharmei, fiind propovaduita de Budha in jurul varstei de 57 de ani.

“Odata, Cel Binecuvantat statea in Rajagriha, in Muntii Acoperiti de Vulturi impreuna cu o mare adunare de calugari si o mare adunare de Bodhisattvasi”.

Acest “odata” – conform traditiei, este localizat cronologic dupa ce Budha a invins sase invatatori non-budisti care il provocasera la o dezbatere, manifestand diferite puteri miraculose (moment sarbatorit in calendarul tibetan).

= Explicatia speciala =

Se numeste speciala, pentru ca circumstantele suprananturale in care a fost expusa aceasta invatatura nu au fost cunoscute de catre persoanele obisnuite.


In acea vreme, Cel Binecuvantat era absorbit in concentrarea infinitatii fenomenelor, denumita “Profunda Iluminare”.


Aceasta concentrare se numeste “Profunda Iluminare” pentru ca, in timp ce Budha era perfect concentrat asupra vacuitatii, trupul sau a emanat o lumina atat de puternica incat a iluminat tot universul.

Aceasta iluminare extraordinara a avut doua obiective:

-unul de purificare si de binecuvantare a fiintelor, pentru ca semintele invataturii sa creasca si sa rodeasca in continuumul lor mental;

-iar celalalt pentru a diminua mandria fiintelor luminoase celeste (deva) venite din ceruri sa asculte aceasta expunere si a le face receptive la cuvintele sutrei. Fiintele celeste dispretuiesc oamenii, considerandu-i mult inferiori, rau mirositori si respingatori.

In acelasi timp, Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – era cufundat perfect in desavarsita intelepciune, privind impecabil la nimicnicia celor cinci agregate.

Avalokiteshvara se spune ca este “Nobil” (“Superior”) pentru ca este o fiinta care a realizat vacuitatea in mod direct, non-conceptual.

Se spune ca este “Fiinta Mareata” pentru ca toate actiunile sale, fara exceptie, sunt motivate de dorinta de a face toate fiintele fericite.

Se spune ca este “Bodhisattva” pentru ca aspiratia la budeitate este motivata de marea compasiune pentru fiecare fiinta ratacita in Samsara.

--------
Extras din Heart of Wisdom/Kelsang Gyatso

Fiu al Familiei

Atunci, prin puterea lui Buddha, venerabilul Shariputra l-a intrebat pe Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – “Cum ar trebui un Fiu al Familiei sa cugete atunci cand doreste sa cultive intelepciunea desavarsita?”


Atat intrebarea pe care o pune Shariputra cat si raspunsul lui Avalokiteshvara sunt inspirate prin puterea lui Budha. De aceea, cuvintele sutrei sunt in fapt cuvintele lui Budha, rostite prin gura celor doi.


“Fiu al Familiei” inseamna cineva plin de dragoste altruista si mila spontana pentru toate fapturile.

Familia este formata din toate fiintele iubitoare in acest fel.

Deci intrebarea ar suna astfel: “Cum trebuie sa cugete cineva la adevarul ultim care a dobandit duhul iubirii?”

Deci in Sutra Inimii nu se pune problema de a cugeta la “adevarul ultim” fara a avea in inima duhul iubirii.

Cine nu are in inima “duhul iubirii de fapturi” nu este considerat un membru al Familiei.

De aceea, sutra apartine sistemului mahayana, nu hinayanei.

Aceste fiinte extraordinare care au inima plina de dragoste pentru toate fiintele, dar care inca nu sunt desavarsite, se numesc in scripturi Bodhisattva.

Actiunea mentala de a cugeta la adevar pentru a-l descoperi este sustinuta motivational de iubirea pentru fapturi, nu de curiozitate sau iubire de sine. Alta motivatie in afara de dragoste, conduce pe cel ce cugeta pe cai laturalnice, inferioare.

Forta iubirii este patrunzatoare astfel ca o minte instruita corect in privinta modului in care trebuie cugetat la adevarul ultim, devine cu usurinta desavarsita.

Se naste din nou, din duh (cel al iubirii) si adevar.

Raspunsul lui Avalokiteshvara este unul gradual din punct de vedere al subtilitatii, fiind adresat atat celor cu facultati intelectuale comune, dar si celor cu facultati intelectuale exceptionale.

Intelegerea sutrei nu este facila. Este nevoie de un studiu atent al analizelor si comentariilor cu autoritate.

Raspunsul lui Avalokiteshvara concorda cu cele cinci cai mahaianice.

---------------
Ce inseamna “cale”?

In general, “caile” sunt de doua feluri: externe si interne.

Caile externe sunt mult mai usor de inteles decat caile interne. O cale externa ne conduce la o anumita destinatie, locatie fizica.

Caile interne sunt anumite tipuri de minti. Se spune ca sunt “cai”, in sensul in care produc efecte specifice, au o anumita “destinatie”.

Toate felurile de minti care au ca efect renasterea in samsara se numesc cai mundane.

Caile mundane sunt de doua feluri: pacatoase si virtuoase.

Caile pacatoase au ca efect renasterea in samsara inferioara (intuneric intelectual – regn animal, iaduri).
Caile virtuoase mundane au ca efect renasterea in samsara superioara (taram uman, deva).

Caile interne care conduc la eliberarea din samsara (din procesualitate) se numesc cai supramundane.

Caile supramundane sunt de doua feluri: cai supramundane hinaianice si cai supramundane mahaianice.

Caile supramundane hinaianice includ cele cinci cai ale ascultatorilor si cele cinci cai ale solitarilor. Acestea apartin celor care cauta eliberarea personala din samsara, pentru ei insisi.

Similar, cele cinci cai (niveluri) mahaianice sunt:
1.acumularea,
2.pregatirea,
3.vederea,
4.meditatia si
5.fara invatare.

Caile mahaianice, pentru ca au la baza dragostea si altruismul conduc la budeitate, desavarsire.

Raspunsul lui Avalokiteshvara corespunde cu modul de cultivare al celor cinci cai mahaianice.
-------

"Heart of Wisdom" - Kelsang Gyatso