Eu zic sa o dai in ma'sa de soacra, cea mai buna solutie e sa te separi complet de drac. Daca sotul tau nu e ferm si nu i-a masuri nu ai sanse de imbunatatire. Daca te rogi la Dumnezeu sau la Sf. Nustiucare, nu se intampla nimic, soacra tot acolo o sa fie si tu tot bataia ei de joc vei fi.

Solutia e sa faci cumva sa nu mai ai legatura cu ea, zi de zi.

Nici acum nu s-a terminat cu practicile profund comu... pardon, inchizi... pardon, crestinesti, de pe forumul asta ? Tot cu bann se rezolva tot ? :)

Din pacate acest gen de sfaturi sunt la ani lumina de sfanta ortodoxie.
Oameni buni, oare chiar nu puteti face diferenta intre pace si razvratire? Impotriva cui ne razvratim? Care-i experienta de viata pe care-o avem? Oare n-am inteles ca scapand de un rau mic, mai mult ca sigur ne alegem cu un rau mult mai mare care ne va sufoca? Cum poti sa spui ca daca te rogi la Dumnezeu NU SE VA INTAMPLA NIMIC? Imi pare rau ca spun ceea ce simt, dar asta este cel mai anti-ortodox sfat (ca sa nu-i spun chiar satanist) pe care l-am vazut eu pe acest forum. Pacat ca cel care-l da, se mai considera a fi... ortodox...

Esti liber sa-ti exprimi parerea, doar e libertate.

Daca soacra'sa o trateaza ca pe o sclava ce ai vrea sa faca? Tie ti se pare normal sa stai sa suporti pe unu care isi bate joc de tine? Care face treaba asta inseamna ca ori e masochist , ori nu-i pasa de sanatatea lui, de orice fel ar fi ea.

partial ai dreptate...dar ce ai vrea sa faca biata femeie? Sa stea si sa suporte opresiunea soacrei pana ce soacra isi va da obstescul sfarsit? Viata e un dar de la Dumnezeu amice si fiecare om trebuie sa se bucure de acest dar. Cum poate un om sa se bucure de viata cand soacra sare tot timpul cu gura pe tine MEREU nemultumita? Tu ai putea? Cel mai bine pentru doamna in cauza este sa se separe de soacra iar daca sotul nu vrea sa plece in alta parte. Sunt SIGUR ca sotul in cel mult o saptamana va veni dupa ea. E foarte usor sa dam sfaturi duhovnicesti cand nu suntem noi cei ce avem astfel de necazuri...dar i-a sa incercam sa ne punem in pielea acestei doamne. Citeste si putina psihologie...apoi mai vorbim!

Cred ca fiecare nora isi doreste sa nu fie ca soacra ei, chiar si soacra mea imi spunea cat de rau s-a inteles cu soacra ei si ca nu vrea sa fie ca ea...asta ma sperie tare mult, femeia tot femeie este.

Din punctul meu de vedere, relatia soacra-nora nu merge pentru ca soacra nu are inima de mama pentru nora, asa cum are pentru fiul sau. De feciorul ei o doare sufletul daca n-a mancat, daca e obosit, daca are o mica nemultumire, dar nora nu exista, ea nu este obosita, suparata, ei nu ii este foame, nu e om din carne si oase ca fiul ei. Fata de noara este in cel mai bun caz (spun asta pentru ca se poate si mai rau) indiferenta si cred ca pe undeva, ascunsa, o roade si o gelozie.

Ca sa nu fim si noi la randul nostru soacre acre (cu toate ca acum juram ca nu o sa facem ca ele ci o sa fim altfel) trebuie sa nu judecam, adica sa nu le judecam, doar asa mai vad o salvare si pentru noi, viitoarele soacre.

F bine spus sa nu judecam.

Învățătura Bisericii dreptmăritoare, ale Sfinţilor noştri Părinţi sunt unele şi aceleaşi. În concluzie hai să vedem ce spune credinţa noastră creştină ortodoxă şi nu cum trăiesc eu şi câţi ani am. Eu nu fac subiectul acestui topic şi nu sunt un etalon al credinţei noastre, ci unul care îşi caută calea. Apropo pe viitor îţi recomand să dai mai multă atenţie curiozităţilor tale şi să fii mai atentă de unde vin. Să fim dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.

Vezi că vârsta (una mai înaintată) nu este întotdeauna egală cu un nivel ridicat de cunoaştere sau înţelepciune aşa cum vrei să sugerezi. Am mai demonstrat-o unui frate de pe forum. Să ştii că am întâlnit copii mai echilibraţi decât părinţii lor sau decât alţii care se considerau mai maturi. Miroase a mândrie când priveşti oamenii prin prisma vârstei. Consider că nu ar trebui să luăm în cosiderare vârsta, ci calitatea informaţiei pe care un user doreşte să ne-o transmită.

nuca în perete
 

Ovidiu, eu înțeleg ce spui tu și-ți mulțumesc de sfat, însă se pare că tu nu prea înțelegi ce spun eu. Ceea ce numești tu "calitatea informației" este un lucru foarte relativ și discutabil, și care de fapt nu are atâta valoare în sine, cât are valoare ca transpunere în fapte, ca reacțiune la ipoteze concrete ale vieții noastre de zi cu zi.

Pornisem de la ideea vehiculată de tine, citez: "Să știi că Dumnezeu în viața noastră ne dă ceea ce ne este mai bun nouă pentru mântuire...deci celui batjocorit asta îi este de folos." Nu morga de cititori ai Sfinților Părinți ne lipsește, ci trăirea cu adevărat a scrierilor lor. Prin prisma asta am spus ce am spus (legat de vârstă și modul de viață). Că altfel, copy/ paste de prin tot felul de cărți știm toți să dăm, sau să luăm idei pe care să le trântim ad litteram într-un caz dat.. Sunt și alea bune câteodată, nu zic nu, dar nu ca să ajungem să ne auzim vorbind și să ne încântăm de ideea, că vai, la ce maaaare grad de cunoaștere și trăire am ajuns, DIN CĂRȚI. Dar, desigur, Dumnezeu are o cale (de smerenie) pentru fiecare. Toate bune, sănătate și virtute!

Bun şi ce propui să mă apuc să-mi expun modul meu de viaţă aici pe forum? Nu înţeleg ce relevanţă are faţă de tine sau de restul. Important este nu cum trăiesc eu ci cum ar trebui să trăim.

Şi penntru ce cezi că bat eu toaca? Doar pentru a-mi demonstra abilităţile de mare ştiutor? Nu ...te asigur că nu. Sunt adeptul practicii. Sper că îţi este clar acum.

Dacă tu ai asta ai înţeles, foarte frrumos. Şi apropo dacă cartea aşa spune...noi ce ar trebui să facem? Să judecăm lucrurile după mintea noastră lumească? Sau să vedem ce spune cartea? Oare nu teoria trebuie pusă în practică? Nu spuneai mai sus că ceea ce spun Sfinţii ar trebui pus şi în practică?

Văd că începi să tragi concluzii legate de mine deşi nu ştii nimic despre mine. Felicitări dă-i înainte...dar grijă mare cu practica...da ştiu te înţeleg ... e greu cu practica. :1: