Postarea de mai-sus este efectul nociv al propagarii sectarismului si neo-sectarismului in cotidian, iar efectul este secularizarea pana si a sentimentului religios.
Desi se bat cu pumnii in piept cat de credinciosi sunt, sectarii nu sunt altceva decat exemplele banale ale secularismului.
Dr.Mengele, alias mustiatia exemplifica acest proces al secularizarii cu fiecare postare a sa.

Ai devenit un adevărat maestru al datului cu bâta-n baltă. Şi exemplul acesta este total pe lângă. Atât AZŞ-MR cât şi Biserica AZŞ au aceleaşi puncte esenţiale de doctrină, adică exact ce spuneam în postare. Diferenţele dintre cele două denominaţii sunt infinit mai mici decât diferenţele între BC şi BO - asta ca să-ţi faci o cât de mică imagine...

Chiar răutăcioasă de ar fi, e adevărată. Se spune că adevărul supără pe om... Eu mă gândeam la creştinism în general, nu la Biserica Ortodoxă în special, însă dacă te-ai sesizat îmi pare rău şi-mi cer scuze. De data asta, chiar n-am intenţionat să "dau în Ortodoxie".

Deci recunoşti că prima propoziţie e adevărată (Biblia e rod al inspiraţiei divine) - acesta e un lucru pozitiv, felicitări! Problema ar fi în a doua propoziţie (cea mai autorizată interpretare este a ei însăşi), care e falsă după tine. Dar spune cinstit, există altă autoritate mai mare? Cumva cuvântul unui preot, înalt ierarh, ori chiar părinte bisericesc se ridică de-asupra autorităţii infailibile a Cuvântului lui Dummnezeu? Ce poate fi fals aici? Mai dau un exemplu: Hritos rosteşte un adevăr incontestabil (găsim în Evanghelii), iar apostolul Pavel inspirat fiind de Duhul Sfânt comentează acel adevăr (găsim în Epistole). Nu este aceasta o dovadă clară că Scriptura se explică pe ea însăşi?

Te rog fi cinstit, căci oricine poate verifica ce-am zis textual:



Nu se pune problema credinţei la nivel mental, ci la nivel de practică creştină. Credinţa fără fapte este moartă - nu-i aşa?

Nu reuşesc să înţeleg cum de nu reuşeşti tu să-l înţelegi! Apostolul Petru (Πέτρος) a greşit de multe ori, însă Piatra (πέτρα) pe care a fost fondată Biserica este infailibilă. Ghici Cine e această Piatră? Nu tocmai Capul acestei Biserici, adică Hristos?

Rămânem astfel în cadrul aceleiaşi paradigme: Autoritatea supremă în Biserică e Capul (dar şi Fundamentul) ei, iar nu clerul care poate greşi la un moment dat.

Deci sa inteleg ca sunt "doctor, sectar, secular, nazist, dulau, mustiata" ca doresc sa salvez viata unei femei ce i s-a intamplat sa nu se implanteze embrionul in uter. Daca acea femeie ar fi sora, fica, sotia sau mama dumneavoastra poate cand nastea copilul dinaintea dumneavoastra, ati dori oricare dintre aceste persoane sa moara?

Din link-ul aratat, va subliniez cate persoane ar fi murit daca dumneavoastra ati fi avut alegerea:
Deci ati omora peste 10.000 (in loc doar de 3) femei pe an impreuna cu copii lor (deoarece copii se pare ca nu prea pot salva), ca aveti din intamplare o anumita perspectiva asupra avortului.

Daca aveti atat sange rece, ce sa zic, probabil ca sunteti macelar sau de genul, eu unul nu am!

... si exact ce spuneam si eu, ca desi aveti doctrine aproape identice, sunteti 2 organizatii independente.


Vorbim in paralel!
Nu se pot aseza in aceeasi balanta 2 lucruri diferite si sa le compari intre ele.
In paragraful tau de mai-sus sunt 2 lucruri diferite: "un preot, inalt ierarh, ori chiar parinte bisericesc" nu se ridica deasupra infailibilitatii Cuvantului lui Dumnezeu, dar nimeni nici macar nu are pretentia aceasta pentru ca cele 2 lucruri sunt complementare. Ierarhul talamaceste Sf.Scriptura, modul in care pui problema e aceeasi cu bataia dintre Spartacus si Rambo. Cum se pot compara intre ele cele doua infailibilitati? Poti tu sa spui ca Scriptura este infailibila, iar Sf.Apostoli nu sunt? De ce trebuie neaparat sa despici cele 2 lucruri si, culmea sa le mai pui si in antiteza? Mi se pare un mod nu numai inutil, dar si irational de a crea probleme.
Chiar si in exemplul tau Sf.Ap.Pavel comenteaza adevarul biblic, dar gasesti cumva explicatii ale intregii Scripturi in ... Sf.Scriptura?
Tu afirmi ca un alt om comenteaza Scriptura si prin asta afirmi indirect si cam in contra invataturii tale ca Sf.Apostol Pavel a fost ... infailibil. Si acesta e un adevar!

OK, recunosc, partea a 2-a a afirmatiei eu o consider falsa. Si am si motivat!


Nu se pune problema credinţei la nivel mental, ci la nivel de practică creştină. Credinţa fără fapte este moartă - nu-i aşa?

Iar despici versetul in doua parti eliminand si legatura dintre afirmatiile Mantuitorului: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica..."
Pe care piatra va zidi Biserica? Este cumva aici Hristos piatra Bisericii? Este fortata interpretarea ta.
Mantuitorul schimba in acest verset numele Apostolului din Simon in Petru si pe aceasta piatra (petros) va zidi Biserica. In niciun caz nu reiese din acest verset ca piatra pe care a zidit Mantuitorul Biserica este chiar El Insusi.
Si apropo, daca Biblia se interpreteaza pe ea insasi, unde ai gasit in Scriptura interpretarea acestui verset.

Tu la cate avorturi ti-ai dat acordul?

Deoarece este o intrebare ce este malformata (nu este corect formulata) voi cauta sa dau un context.

Daca aceste raspunsuri nu va clarifica, puteti pune alta intrebare mai bine formulata.

La intrebarea dvs directa raspunsul ar trebui: aceasta decizie nu ar trebui sa fie in puterea sotului, preotului sau oricarui barbat in general, decat daca cel mult ar da o pozitie foarte bine informata ca si doctor, dar in special cea mai importanta este decizia mamei.

Daca intrebarea este pusa retoric, si in cazul anterior, daca mi-as fi dat acordul in orice instanta pentru 30.000 de femei din Anglia pentru un avort ce le va salva viata, raspunsul il aveti in raspunsul anterior dat de mine: a nu face un avort in cazul unei sarcini ectopice, inseamna ca nu moare numai copilul, dar si mama, ce este clar ca nu este de dorit.

Daca intrebarea dumneavoastra este undeva intre aceste doua pozitii extreme: daca sarcina ar pune viata mamei in pericol si foarte probabil copilul ar trai dar mama poate nu, ce opinie aveti de avort?
Lasand la o parte ca eu consider ca decizia trebuie sa apartina numai mamei nu pot sa nu remarc ca cei mai puternici avocati impotriva avortului, chiar in acest caz ante-mentionat, nu ar creste un copil de la orfelinat ce ar fi rezultatul acestor sarcini la care nu s-a facut avortul. Dat fiind rezultatele, poate o mama in viata valoreaza in ochii lui Dumnezeu foarte mult. O astfel de mama stiind ca a "curmat" o viata, poate ea va adopta un copil de la orfelinat si va aprecia foarte mult viata.

Dar in caz de viol? Desi eu unul vad ca o crima uciderea embrionului (deci e un caz clar separat cu cazurile anterioare, care acelea aveau ca rezult salvarea vietii a cel putin unul din doi), a forta cineva sa traiasca o trama crescand un copil nedorit, iar acel copil sa aminteasca mamei de fata violatorului este o trama care foarte multe mame nu o pot suporta. (Iar in cazul trimiterii copilului la orfelinat, cel mai probabil nimeni nu il va lua) In aceasta pozitie, o femeie ce decurge la avort, cred ca trebuie suportata emotional, spiritual si psihologic. Este foarte usor pentru cineva din afara ce n-a trecut peste evenimente oribile ca cel descris anterior, sa isi dea cu opinia.

De parcă în ortodoxie nu s-ar regăsi acest fenomen... la o scară mult mai mare bineînţeles... Povestea cu unitatea de monolit a ortodocşilor păstreaz-o pentru nepoţi.

Şi normal! Asta pentru că refuzi să recunoşti adevărul din partea a doua a frazei, mai ales că ţi-am oferit o exemplificare ce nu poate fi contestată: partea epistolară a NT aduce o bună tâlcuire asupra părţii evanghelice. Biblia se explică pe ea însăşi foarte frumos!

Nu. Nici nu s-a pus problema. Eu spuneam de acele adevăruri necesare mântuirii şi desăvârşirii caracterului creştin. Mai ţii minte?

Nici măcar apostolul Pavel n-a fost un om desăvârşit şi infailibil, însă ce a scris a fost sub directa inspiraţie a Duhului Sfânt. Iar când un scriitor biblic este călăuzit de Duhul, poate în cel mai înalt grad să-l tâlcuiască pe alt scriitor biblic (călăuzit de Acelaşi Duh).=> Scriptura sui ipsius interpres. Sunt cuvintele lui Luther, nu ale Ellenei White; dar chiar de ar fi ale părintelui Cleopa le-aş recunoaşte veridicitatea.


În sfârşit, îmi dai şi mie dreptate, chiar dacă din greşeală!:4:


Eu ştiam că interpretarea ortodoxă e cumva similară celei adventiste, chiar am asistat la o controversă ortodoxo-catolică pe această temă...

Nu acum îl schimbă, ci la prima întâlnire avută cu el: Ioan 1,40-42.

Iarăşi greşit! Pe această petra, (nu petros) va zidi Biserica. Consultă originalul grecesc (Mat.16,18).

Cea mai bună cale pentru a determina ce înţelegea Hristos prin aceste cuvinte criptice (de fapt, un joc de cuvinte petros-petra) este de a întreba Scripturile însele (Scriptura sui ipsius interpres) ce însemna această figură de vorbire pentru ascultătorii iudei.
Mărturia scrierilor ucenicilor înşişi este evident superioară faţă de ceea ce oamenii de după aceea au gândit ce a vrut Iisus să spună. Din fericire, unii din aceia care fuseseră martori oculari la ocazia aceasta (vezi 2 Petru 1,16 şi 1 Ioan 1,1-3) au lăsat o relatare care este clară şi lipsită de echivoc.

De partea sa, Petru, căruia i-au fost adresate cuvintele, neagă în chip emfatic prin învăţătura sa, că "Piatra", "Stânca" [ρέτρα] de care vorbea Iisus s-ar referi la el (Fapte 4,8-12 şi 1 Petru 2,4-8).

Matei relatează faptul că Mântuitorul a folosit din nou aceeaşi figură de stil, în împrejurări care în mod clar cer ca termenul să fie înţeles ca aplicându-se la Sine (Matei 21,42). Vezi de asemenea la Luca 20,17.18.

Din vremuri foarte timpurii, imaginea cu stânca a fost folosită de poporul evreu ca un termen specific pentru Dumnezeu (Deuteronom 32,4; Psalm 17,3). Profetul Isaia vorbeşte despre Hristos „ca umbra unei stânci înalte într-un ţinut însetat” (Is.32,2), şi ca o "piatră pentru capul unghiului" (Is. 28,16).

Apostolul Pavel afirmă că Hristos era „Stânca” care mergea cu poporul Său în vremurile de demult (1 Corinteni 10,4; cf. Deuteronom 32,4; 2 Regi 22,32 şi Psalmi 18,31-înoriginal). Într-un sens secundar, adevărurile pe care le-a rostit Iisus sunt şi ele o „stâncă” pe care oamenii pot clădi în mod sigur şi fără de teamă (Matei 7,24.25), deoarece El Însuşi este „Cuvântul” viu „făcut trup”.
Deoarece am mari dubii că te vei apleca serios asupra trimiterilor biblice de mai sus, postez mai jos un singur verset în original să-ţi fie spre edificare:


Isus Hristos este "Stânca mântuirii noastre" (Psalmi 94,1; conform Deuteronom 32,4.15.18). Numai El este temelia Bisericii, deoarece nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care a fost pusă şi care este Iisus Hristos. 1 Corinteni 3,11.

Daca ar fi sa interpretez Scripturile in stilul tau, mai usor imi va fi sa-mi atarn de gat o piatra de moara si sa ma arunc in ocean.

Ori poate ca si piatra de la mormantul lui Lazar tot pe Hristos Il intruchipeaza, mai stii? Pentru ca in stilul tau heirupistic de tip Ctrl+F de a interpreta Scripturile, orice "piatra" a Vechiului si Noului Testament Il reprezinta pe Hristos.

Cu toata tevatura si poliloghia insirata de tine nu ai reusit sa explici de ce Mantuitorul in Matei 16, 18:
"κἀγὼ δέ σοι λέγω ὅτι σὺ εἶ Πέτρος, καὶ ἐπὶ ταύτῃ τῇ πέτρᾳ οἰκοδομήσω μου τὴν ἐκκλησίαν, καὶ πύλαι ἅ|δου οὐ κατισχύσουσιν αὐτῆς."
a folosit prepozitia "si" tocmai pentru a explica legatura clara intre Petru - sau mai precis marturisirea lui Petru - si piatra pe care va zidi Biserica.
Mai mult, Mantuitorul precizeaza clar ca pe "aceasta piatra(stanca) voi zidi Biserica Mea". Acum Mantuitorul este si stanca si, in acelasi timp, si Biserica?
Este iarasi clar din aceste cuvinte ca Biserica apartine Mantuitorului si nu Sf.Ap.Petru.

Hai, fi sincer si deschis: chiar nu exista nici o legatura intre Petru si marturisirea sa despre Mantuitorul Hristos si piatra pe care este zidita Biserica?

Stilul tau de a (supra)pune mai multe versete din Biblie care accidental sau nu contin un cuvant comun lipseste interpretarea de orice inspiratie divina: interpretarea devine una pur semantica, gramaticala ori intr-un cu totul alt fel, numai duhovniceasca nu.

"1.Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt." Ioan 20.

"30.Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi! " Iov 32.

Pietrele de mai-sus tot pe Hristos Il intruchipeaza? Hai sa fim seriosi!

Nu este nevoie, Piatra va cădea peste tine și te va zdrobi!

17. El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
18. Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.

Declaratia de mai-sus este comuna pentru tot neo-protestantismul, Dle.Dr.Mengele?
Daca da, este foarte clar cum diavolul este zeul din spatele lumii protestante si neo-protestante!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!