ufff
 

...obișnuința de a pune în sarcina lui Dumnezeu rezolvarea măruntelor noastre probleme de zi cu zi este obișnuința celui care încearcă să scape de responsabilitate. Ce se întâmplă cu sufletul omului nu e în știința noastră. Dar atitudinile diurne, care fac bine sau rău, da. Sincer, cred că judecata lui Dumnezeu este asupra responsabilității fiecăruia dintre noi. Trăim într-un prezent continuu care ne supune la decizii responsabile. Dumnezeu nu cere nimănui să rezolve enigme duhovnicești, ci să trăiască și să înțeleagă viața dintr-o perspectivă curată: care sunt măsurile acestei curățenii? e greu de spus.

Deşi gust adesea intervenţiile tale laconice, ironice sau doar hazlii, uneori nu înţeleg ce vrei să spui. Ca acum.

Stiu ca nu esti practicant pentru ca se vede. Daca erai, nu iti puneai astfel de intrebari pentru ca in sufletul tau aveai raspunsul. Sau poate incerci sa iti dovedesti tie ca ceea ce crezi este adevarat (ca Domnul este nedrept). Poate te luminezi pana la capat. Pace.

Incerc sa gasesc un raspuns ortodox la o intrebare fireasca. Eu nu cred ca Dumnezeu este nedrept, si oricum nu conteaza ce cred eu. N-am publicat problema pentru a-mi prezenta viziunea mea, din contra vreau sa vad parerile altor oameni. As dori sa stiu sa aflu un raspuns care sa explice lucrurile din punct de vedere al dogmei ortodoxe. Nimic mai mult.

Din discutiile pe care le.ai avut cu ceilalti mie asa mi.ai lasat impresia... E bine ca ai lamurit lucrurile. Sper sa inveti ceva din raspunsurile primite.

așadar
 

...Sergiu,

...nu există răspuns la întrebarea ta... și mi se pare firesc să fie așa, deoarece ea privește suflete, nu carne de la abator.
...ferocitatea unora de a găsi răspunsuri fără fond nu trebuie să te tulbure: unii consideră că au răspunsuri la orice întrebare, deși Dumnezeu le arată mereu că nu e așa: nu pot rezolva micile mărunțișuri din propria viață.
...întrebarea ta vizează aspecte dogmatice ce țin secole și generații de cărturari în priză, fără rezultat. Consideră că, experimental și omenește, ai aflat cum gândesc unii și alții despre această enigmă dogmatică și duhovnicească.
...sincer, mă așteptam ca întrebarea ta să fie mai serios dezvoltată, ca un exercițiu intelectual...

Sa repeti papagaliceste aceeasi intrebare in conditiile in care nu ai facut absolut nici o referinta la raspunsul care ti-a fost dat este dovada ca nu cauti un raspuns, ci doar sa promovezi o idee care de altfel este crezul tau, derivat dintr-o judecata arbitrara, construita pe o suma de idei preconcepute gresite:

Ca traiul pe pamant este doar suferinta, ca nu ar exista o rasplata diferentiata chiar si intre cei mantuiti, si insinuezi ideea imorala si blasfemiatoare ca ceea ce li s-a intamplat (avortul) ar fi chipurile chiar un lucru bun, raportat la scopul vietii crestine: mantuirea.

Acum e mai clar sau tot te faci ca nu pricepi?

Macar poate pricep altii care au avut naivitatea sa ia de buna "dilema" ta.

Eu sper sa te opresti aici daca totusi ai niste repere morale si o farama de bun simt.

Imi cer scuze, dar mie nu mi se pare firesc sa nu exista un raspuns logic si rational din partea unei dogme care se vrea a fi adevarul.

Pe mine nu ma intereseaza exercitiile intelectuale pentru ca nu sunt un intelectual. Ma intereseaza sa aflu adevarul, si nu ma voi multumi cu nimic mai prejos.

de acordcu tine!

Care este raspunsul ca nu l-am vazut. Serios, te rog posteaza-l din nou, poate mi-a scapat.

Si n-am zis nicaieri ca ceea ce li s-a intamplat sufletelor avortate e un lucru bun.