Acum, cred ca ar fi noua de folos sa pornim o discutie, chiar de la acest fir.
Credeti ca daca un cuplu casatorit in Biserica, insa unul dintre ei este ortodox cu numele insa cu inima si sufletul este mai degraba necredincios, iar celalalt este ortodox traitor, are Cununie binecuvantata de Dumnezeu? Lucrurile stau chiar atat de simplu? Taina cununiei intre doi oameni , in care unul este fariseu si paras, mai este binecuvantata de Dumnezeu?
Si daca nu, (caci stim foarte bine ca de Dumnezeu nu se ascunde nimeni) atunci acestia cum sunt in fata lui Dumnezeu?
Exista vreo diferenta intre necredinciosul declarat si necredinciosul ascuns sub numele de ortodox?
Prea ne punem cu totii pe frunte stampila de ortodox, si gata suntem pusi la adapost .

Studiul prezentat este foarte bun. Iata un extras concludent:

"Pe lângă Slujba primei şi celei de a doua Cununii – ambele cu rânduială deja stabilită în
Biserică, s-a practicat, pentru situaţii de excepţie, şi o Slujbă specială de Cununie a celor
vârstnici (peste 40-45 de ani), care au trăit mai mulţi ani căsătoriţi civil, nefiind însă cununaţi
în Biserică. În astfel de situaţii, chiar dacă este vorba de prima Cununie, preotul va exclude
din Ectenia Mare şi din celelalte rugăciuni cererile ce se referă la naşterea de prunci. În rest,
slujba rămâne neschimbată.
Trebuie menţionat faptul că astfel de slujbe „s-au impus” mai ales pornind de la ideea
că un bărbat şi o femeie, chiar dacă sunt căsătoriţi civil şi sunt fideli unul faţă de altul (!), dar
dacă nu sunt şi cununaţi, trăiesc în desfrânare. O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie. Mai mult decât atât, unii preoţi îi îndeamnă foarte insistent pe
cei necununaţi să se cunune, fie şi mai târziu, iar dacă nu o fac, îi opresc şi la împărtăşire şi îi
canonisesc destul de aspru.
Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act.
Pe de altă parte, aşa cum am arătat şi în partea istorică a studiului, un cuplu care este
căsătorit civil (ceea ce deja nu este concubinaj), nu poate fi învinuit de adulter. Evident,
această problemă nu se pune în ţările sau regiunile unde toate familiile obligatoriu se cunună
– ceea ce e foarte bine şi lăudabil (mai ales dacă Cununia e făcută conştient), dar se pune
foarte acut acolo unde există foarte multe cupluri necununate: fie din cauza prigoanei
comuniste care a avut loc (în spcial în fostul spaţiu sovietic), fie din cauza că unul dintre soţi
este ateu sau de altă religie/confesiune. Tocmai de aceea, pornind de la aceste considerente
istorice, dar mai ales de la cele pastorale şi misionare, Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective. Acest document, plus altul din 1998 destinat duhovnicilor, arată
clar că însoţirea celor căsătoriţi civil, dar necununaţi, nu este adulter, şi mai ales în cazul în
care unul dintre soţi se opune Cununiei, celuilalt i se dă voie să se împărtăşească, fără vreo
epitimie specială.
Repetăm că în acest caz este vorba de iconomie şi nu de o regulă a Bisericii. Această
excepţie, des întâlnită mai ales în Rusia, dar pe alocuri şi în Republica Moldova, este valabilă
doar în condiţii speciale bine cunoscute de duhovnic.
În mod normal, regulile canonice ale Bisericii Ortodoxe obligă mirii ortodocşi să se
cunune în Biserică, de către preot, fără ca această Cununie să suprime procedura civilă de
căsătorie, şi ea foarte importantă."

Deci este foarte clar, ideea este ca daca unul dintre cei doi se opune Cununiei, fiind ateu, de exemplu, atunci cred ca ne aflam exact in situatia din I Corinteni 7. Iar Parintele spune clar in studiu ca hotararea este al Marelui Sobor arhieresc al Bisericii ortodoxe ruse.
Eu personal cred ca este nedrept sa oprim o persoana credincioasa si traitoare de la Sfintele Taine doar pentru ca este casatorita cu un necredincios.

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.

Studiul o fi bun.
Chestia e că astfel de concluzii, colportate fără discernământ sunt smintitoare. Da' rău, încurajând pe față curvia.

Evident ca am citit toate discutiile. Dar nu avea relevanta, conteaza ce afirma in final parintele.
Preotul nu voia sa o impartaseasca pentru ca nu era casatorita, in schimb parintele Pruteanu o impartasea. Pana la urma preotul i-a cununat, nu putem stii exact cum, asta era doar versiunea parintelui.
Problema aici se pune diferit, pentru ca daca sotii, la acea varsta inaintata, nu mai au relatii trupesti, inseamna ca nu traiesc in pacat. Deci femeia putea fi impartasita.
Nu stiu daca ai inteles, e vorba de cei care nu sunt casatoriti la Biserica. Doar la primarie, care din punct de vedere religios nu inseamna nimic. Parintele inventeaza o noua definitie, traiesc in curvie doar cei care isi insala partenerul, ceillalti nu, chiar daca nu sunt casatoriri la Biserica. Adica nu are mare importanta casatoria la Biserica, pana la urma pot sta si casatoriti doar la sfat.
Vezi, aici scrie altceva, e un articol scris anul acesta, acea discutie era in 2010. Se pare ca nu mai sustine aceleasi lucruri ca atunci.

Parintele nu inventeaza nimic. Spune clar ca e vorba de o hotarare a Soborului arhieresc al Bisericii Ruse. Consider ca ati citit totul foarte superficial. Parintele vorbeste clar despre situatiile casatoriilor dintre un necredincios cu un credincios care nu pot fi cununati in Biserica.
De altfel comunismul a facut mult rau in Rusia, incomparabil cu Romania. Ororile din perioada comunista in Rusia , in randul populatiei, au fost la un nivel mult mai mare decat in Romania.

Am inteles foarte bine, este vorba despre cei care nu sunt casatoriti in Biserica , insa aici nu vrei tu Catalin sa continui, caci este expus clar si motivul, adica necununati pentru ca unul dintre ei este ateu, sau de alta confesiune. A omite din context cu intentia de a denigra nu este deloc benefic.

Oricum ma opresc cu contrazicerea aici, este mai bine asa pentru toata lumea.

Aceeasi problema cu schimbarea din ultimul timp, pe care parintele o foloseste la orice. Acesta e un curent foarte gresit, aparut la teologii postpatristici (adica ecumenisti, pe scurt).
Deci aceeasi greseala, ar fi ceva recomandabil Cununia, dar daca nu merge si fara. Incredibil ca un preot, monah, sa spun asa ceva. Vad ca in anii de acum si-a schimbat opinia spre bine.
Eu cred ca aici e vorba de altceva (am observat ca parintele are obiceiul sa dea alt inteles citatelor folosite). E vorba de iconomie, asa cum botezul nu se mai repeta la cei ce vin la ortodoxie, desi nu e valabil inainte sa vina. Si cei care sunt casatoriti si vin in Biserica se considera ca au deja casatorie, probabil nici nu li s emai face slujba, din iconomie. In Rusia sunt multi oameni care nu au avut biserica, din cauza regimului comunist, altfel stau lucrurile la noi.
Am mentionat in mesajul precedent, e ceva total diferit daca sotii nu mai au relatii trupesti. Nu casatoria e problema, ci relatiile trupesti. Daca doi parteneri stau impreuna necasatoriti dar nu au relatii trupesti nu inseamna niciodata ca ar trai in desfranare.

Par Petru spune asa:
"Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act. "

Aceasta este fraza completa care este cat se poate de corecta si adevarata.
Astazi multi ortodocsi cu numele se cununa in virtutea unei traditii dar habar nu au de importanta momentului, efectiv nefiind constienti de asumarile pe care trebuie sa si le ia in urma acestei taine. De aceea curvarii dupa casatorie, de aceea neintelegeri, de aceea minciuna, ura si egoism in multe familii asa zis ortodoxe.

reamintesc ca , cu toata Taina cununiei savarsita de preot intre doi ortodocsi, daca cei doi s-au dus ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna, sau neiubire , indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a da nastere de prunci (aranjamente materiale, etc) atunci Dumnezeu nu cred ca va binecuvanta o astfel de casatorie. Aceasta taina a cununiei nu se concretizeaza cu harul pe care noua familie ar trebui sa il primeasca in urma Tainei cununiei.
Iar acest fapt este confirmat de multitudinea de divorturi, de multitudinea de casnicii esuate in diverse compromisuri care mai de care mai pacatoase.
E usor sa aruncam cu noroi (facandu-i curvari) in oamenii care incearca sa traiasca crestineste si care poarta o cruce grea avand ca sot sau sotie un ateu sau o persoana de alta confesiune. Aceasta este iubirea de semeni pe care vrem sa o aratam oamenilor? Si asa am ajuns sa aplicam canoanele ca pe niste sabloane ca la examenul pentru permis?
Esti cununat in Biserica? da, atunci nu esti curvar.
Nu esti cununat? atunci esti curvar.
Ei bine, daca Dumnezeu, in mare mila si dreptatea Sa, tine cont de toate conjuncturile si situatiile prin care trece un om in viata sa atunci cand il judeca, noi de ce nu am face acelasi lucru cand catalogam oamenii? Dar oare nu ar fi mai bine sa nu mai catalogam noi pe nimeni ? nu ar fi mai intelept asa?

Doar aici am inca nelamuriri. Adica Dumnezeu, daca cei doi ajung ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna sau neiubire sau indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a naste prunci.. nu da harul? Acea casatorie e tinuta doar de hartia de la primarie si nu e pacat sa divortezi?

V-am remarcat din postarile anterioare iar acum vreau doar o confirmare ca am inteles bine ce ati spus.

Eu zic că ai înţeles bine, după cum, pe de altă parte, dacă tot nu crezi în Dumnezeu, nu e curvie dacă trăieşti necununat în faţa Lui.

Cam asta reiese.:13:

Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este primit. Doi creștini care se căsătoresc se unesc în și prin Hristos, prin viața de credință pe care și-o asumă împreună. Slujba cununiei, care a ajuns în timp la forma pe care o cunoaștem astăzi, înseamnă o asumare în Biserică a căsătoriei, un legământ public și o mărturisire de credință.
Taina, însă, ține de conlucrarea mirilor cu harul care li se dă. Fără participarea ta, fără dorința ta de a spori în unirea cu Hristos și cu soțul tău, de a-l cunoaște prin Hristos pe cel de lângă tine și de a crește duhovnicește în timp, prin prilejurile pe care viața ți le oferă, căsătoria nu este taină.

Niciuna din Tainele Bisericii nu operează magic, din afara noastră, adăugând un har peste noi indiferent de participarea noastră. În toate suntem chemați să ne întâlnim cu Hristos și să-L cunoaștem conștient și asumat.

Ca o completare la articolului părintelui Pruteanu, de data asta cu referire chiar la Taina Nunții, nu la ritualul Cununiei, iată ce spune părintele Stăniloae: Taina Căsătoriei.

Revenind la întrebare: Harul celor în situația de mai sus este refuzat de către ei, prin atitudinea și starea lor sufletească. Este ca și cum s-ar uni doi oameni morți duhovnicește. Ei pot ieși din starea asta nu divorțând, ci, din moment ce s-au unit doar trupește, să se unească și sufletește și prin credința în Hristos. Ai putea spune că dacă rămân la această stare, divorțul este păcat în aceeași măsură în care este lipsa iubirii dintre ei.