Am vazut un film odata,cu actori mari(Paul Newman,Jude Law,Tom Hanks).Se numea ,,Drumul spre pierzanie" dar era cumva,paradoxal,fix invers.Hanks,asasin platit,ajunge din sa fie cautat la randul sau pentru a fi ucis si singura lui grija era sa-si salveze baiatul.O replica din reclama filmului spunea fiecare tata este un erou pentru fiul sau.Hanks stia ca pentru el,cumva,este prea tarziu sa mai poata scapa,din mai multe motive si atunci alege sa-si izbaveasca cumva fiul,sa nu-i calce pe urme,sa nu aiba aceiasi soarta,sa ajunga in Rai chiar si fara el.Intr-un dialog cu Paul Newman(eroul negativ)acesta spune: ,,Stii,noi am trait cum am vrut si exista o singura garantie:nici unul dintre noi nu va vedea Raiul".Hanks raspunde: ,,Fiul ar putea sa-l vada".In final,cu pretul vietii sale reuseste sa-i ofere fiului o alta sansa,nu un drum spre pierzanie ci unul spre izbavire,spre o viata normala,chiar daca pentru asta,el,ca tata,a trebuit sa ramina pana la capat ceea ce fusese.
Pentru personajul intruchipat de Hanks,Raiul chiar si fara el dar cu fiul sau in el,era tot ce si-ar fi putut dori,o viata noua,fara greselile tatalui care cumva alesese sa plateasca pentru ele cu tot doar pentru a-si salva fiul.Drumul spre pierzanie(oare?) al tatalui a fost paradoxal drumul spre izbavire al fiului.Topicul acesta,cumva, mi-a adus aminte de acel
film.
