La aceste roade ale Duhului la care faceți trimitere mă refer și eu. La roadele pe care le-au adus înaintașii noștri în credință, și pe care Biserica le păstrează.
Una dintre ele este duhul înțelegerii, de care au dat dovadă Părinții Bisericii, lămurind cu ajutorul lui multe întrebări ale credincioșilor de atunci și de acum. Altele, ca răbdarea, credincioșia, blândețea, pacea, dragostea – ca o încununare a tuturor – au constituit lucrarea de generații a celor care pentru a se îndeletnici cu ele au părăsit lumea, retrăgându-se în pustii ca să se roage. Și, din fericire, ne-au parvenit și nouă minunate scrieri izvorâte din experiența lor, ca să ne folosim și noi, de vrem să parcurgem același drum.

Fiecare va fi rasplatit. "Iata Eu vin curand si rasplata Mea este Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12.

Daca eu sunt rau, hot, mincinos etc (roada firii) degeaba au avut inaintasii mei indelunga rabdare, bunatate, blandete etc (roada Duhului). Sunt pierdut.


Cum poate pastra Biserica bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, infranarea poftelor?


Este adevarat ca Duhul Sfant ne ajuta sa intelegem voia Domnului. De aceea, sunt convins ca toti credinciosii stiu (teoretic) cum trebuie sa fie, pentru a implini voia Domnului.

Numai ca intelegerea nu ne foloseste la nimic, fara practica. Domnul Iisus Hristos nu ne va da extemporal, cand se va intoarce. Vedeti Matei 25:31-46.


Ma deranjeaza faptul ca ati trecut la categoria "altele" ceea ce inseamna cu adevarat roada Duhului (dupa cum spune Scriptura).

„Altele”, adică alte roade ale Duhului, evident.

Nu vi se pare greșit să dăm la gunoi experiența în Duhul Sfânt a înaintașilor noștri în credință? Sigur, n-o refuzați pe a celor menționați în Scriptură, însă o atacați pe a celor ce le-au urmat, cam până prin veacul XV, când începe o tradiție a contestării, de la care nu vă abateți.

P.S. N-aș zice nimic dacă ați contesta ceea ce este de contestat, respectiv neconformitatea vieții cu teoria, însă respingeți și bune, și rele, fără să cercetați.

M-ati inteles gresit. Nu dau la gunoi nimic bun. Experientele inaintasilor nostri in credinta (nu doar a celor mentionati in Scriptura) ne sunt pilde de urmat. Dar daca noi nu ducem viata dupa voia Domnului, totul este in zadar (pentru noi).

Important este sa nu jonglam cu notiuni abstracte ci sa fim placuti Domnului prin felul nostru de vietuire (plin de roada Duhului: bunatate, indelunga rabdare, facere de bine, bucurie, pace, infranarea poftelor).

Ca o concluzie: nu cred ca trebuie sa vorbim de roada Duhului, facand filozofie sau aratand spre altii. Este vorba despre noi si lucrarea Duhului in noi.

Cu totul de acord.

Va doresc o zi placuta. Trebuie sa plec.

Alunecarea a fost despartirea de Biserica, care a dus la pierderea harului si legaturii cu Hristos. Imediat dupa Schisma au inceput sa aiba invataturi diferite si schimbate. In cazul inchizitiei sunt idei de la evrei, din Vechiul Testament, ei aveau pedepse fizice.

Daca te referi la Sfanta Traditie e o intelegere gresita, pe care multi protestanti o au. Asa cum scrie si in primul mesaj de pe topic, Sfanta Traditie este ceea ce s-a transmis prin viu grai de Iisus si Sfintii Apostoli, nu e tradita omeneasca si nici macar traditiile bisericesti de-a lungul istoriei. Sfanta Scriptura face parte practic din Sfanta Traditie, e ceea ce s-a si scris, nu doar transmis oral. Biserica exista de la Cincizecime, nu s-a format dupa scrierea Sfintei Scripturi. Pana la scrierea Sfintei Scripturi a fost doar Sfanta Traditie, adica invataturile si practicile transmise oral de catre Iisus Apostolilor si apoi de catre acestia episcopilor.
Protestantii nu aveau legatura cu Sfanta Traditie pentru ca au aparut dupa si tocmai de aceea au spus ca doar Sfanta Scriptura conteza, ca altfel ei nu aveau nicio legitimitate, neavand o continuitate, s-ar fi contrazis singuri daca recunosteau Sfanta Traditie.

Pai geniule, nu ziceti voi ca Scriptura se talcuieste (corect) exclusiv prin Cel care a dat Scriptura?

Asadar, daca revelatia s-ar opri la Scriptura, nu multi ar intelege cine stie ce folositor din ea.

Te adresezi unui geniu [care a fost lăsat] pustiu. Încerc să-ţi răpund eu:

Iată o primă inadvertenţă.

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun." (2 Tim.3,16-17)

Dacă desăvârşirea şi pregătirea pentru a tot ce e bun în viaţă nu reprezintă "cine ştie ce folositor", atunci înseamnă că răsturnăm toate valorile creştine şi punem în loc anarhia bunului plac.
Desigur asta nu înseamnă că revelaţia s-a oprit la Scriptură, însă Scriptura este baza - aşa cum sugera şi al CVI-lea.