Nu vreau sa te provoc. Vroiam doar sa-ti demonstrez ca aparenta raceala din mesajul Sf. Ignatie este de preferat unei raceli disimulate in "grija" pentru semenul nostru pe care o afisam fiecare dintre noi cerandu-i si socoteala lui Dumnezeu chiar daca facem asta inconstient.
Cand ne aratam "grija" pentru semenul nostru osandit la iad tot la confortul nostru ne gandim de fapt. Ca daca chiar ne-ar pasa de el pe jos am merge amandoi ca sa-l ajutam sa se ridice. Dar noi suntem comozi si in acelasi timp ii cerem socoteala lui Dumnezeu.
Mesajul Sf. Ignatie este mult mai ziditor decat mesajul celui care-l vede pe cel din afara bisericii in rai pentru ca ne obliga pe fiecare din noi, nu ne lasa sa dormim, ne arata ca avem o datorie fata de semenul nostru.
Uite o sa risc mai mult decat tine si o sa spun ca nu stiu ce se va intampla cu japonezii aia buni, dar stiu sigur ce se va intampla cu noi pentru ca am ales grija de fatada a fariseului in locul grijii adevarate doar pentru a putea dormi linistiti.

Vrei să spui că Sf. Ignatie ne îndeamnă la misionarism?
Pentru mine grija pentru mântuirea altor creștini nu este teoretică. Ei fac parte din familia mea. Însă nu vreau să modific adevărul pentru ei, ca să se poată și ei încadra. Vreau doar să înțeleg ce ne-a dat Dumnezeu să înțelegem cu privire și la ei. El este Adevărul. Dar duhul înțelegerii încă n-a ajuns la mine.

Eu cred ca Sf. Ignatie ne spune ce ne-au spus si altii ca sa nu avem o scuza ca nu am stiut si ca sa nu dormim linistiti. In felul asta ne putem imbunatati si ajuta si pe semenul nostru, nu daca ne plasmuim in minte un dumnezeu care "e si el om".
Astea sunt gandurile mele in care am incercat sa pun si putina inima. Sigur ca eu poate sunt mult mai departe decat multi dintre voi de duhul intelegerii de care pomeneai tu si probabil ar trebui sa citesc mai mult si sa scriu mai putin si mai ales sa pun in practica ceea ce cred. Pentru ca degeaba as lua 8 la teorie daca raman repetent la practica si asta e marele pericol.

Şi eu cred la fel.
Cred că Harul e unic, precum Dumnezeu Unul Este. Din Izvorul Dumnezeirii nu pot ieşi haruri, ci Har. Dumnezeu este Simplu, De-o Fiinţă.
Unic Izvor, Primordial.

Aşa cum Hristos a fost, Întrupat, Unul şi Acelaşi
însă oamenii care L-au cunoscut în timpul Întrupării Sale au avut poziţii diferite faţă de El (unii L-au ignorat, alţii L-au insultat, alţii L-au batjocorit şi biciuit, alţii L-au răstignit iar alţii L-au iubit şi L-au urmat), aşa e şi cu harul: avem reprezentări diferite, varii, multiple. Îl numim, Îl împărţim, Îl clasificăm - nu pentru că Harul e cum înţelegem noi, ci pentru că noi avem înţelegeri şi înţelegeri, conceperi şi conceperi, re-prezentări şi re-prezentări (subiective),
oameni (sufleteşti) fiind noi.

Harul e Unul, reprezentarea Lui în mintea oamenilor e diversificată.
Aşa îmi pare...

Ceea ce, să recunoaştem, nu-i neapărat un lucru rău. Există, parcă, o disciplină teologică numită chiar aşa: Sistematică.....:)

(Mintea omului tinde la sistemă, deh... Până şi Blaga a vrut să inventeze una, darmite Nitzsche...)

Amuzant este ca, pe alt topic, catalin ne explica, doctoral, ca ortodoxia nu deosebeste mai multe feluri de har, cum ar fi un "har interior" de un "har exterior". Noi, in catolicismul apusean le spunem "Gratie Sfintitoare" / "gratii actuale", respectiv in terminologie catolica rasariteana: "Har Sfintitor" / "haruri lucratoare".

Dar, de fapt, daca Harul e de mai multe feluri sau de un singur fel este, pentru subiectul de fata, irelevant. Relevant este ca oameni aflati in afara Bisericii primesc adesea impulsul convertirii, iar acest lucru este lucrare harica.

Eu ti-am raspuns exact la aceeasi intrebare cand am mai discutat acum cateva luni: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tor#post470140
Ca sa nu scriu iar raspunsul redau mesajul: "Asa este, e vorba de acelasi har, nu are cum sa fie ceva diferit, diferenta este ca cel exterior se numeste asa pentru ca nu patrunde in inima, iar cel lucrator patrunde in inima prin Botez si Mirungere."

Asta am spus si acum, doar ca nu a inteles exact Cristian. De altfel am vazut acum ca e aceasi invatatura si in catolicism, harul lucrator cred ca e harul exterior si harul sfintitor e cel interior, din Sfintele Taine (la ortodocsi). Din catehismul catolic: http://www.credinta-catolica.ro/cate...le/despre-har/

Nu aveam cum sa o ia Sfantul Serafim de Sarov de la scolastici, e invatatura dintotdeauna. Cum scriam si in mesajul pentru Cezar, nu e o impartire, harul e acelasi, doar ca numai prin Botez si Mirungere poate patrunde in suflet, altfel e exterior.
Si e o invatatura fireasca, de la inceput a Bisericii, altfel nu se puteau explica multe alte invataturi. De exemplu Pogorarea Duhului Sfant are loc la Cincizecime, cand noi ortodocsii spunem ca s-a infiintat Biserica. Daca ar fi fost deja harul nu ar mia fi avut insemnatate aceasta pogorare. Iar daca nu ar fi fost deloc har pana atunci era iar imposibil, pentur ca nu mai puteau prooroci proorocii, iar sfantul Elisei nu ar mai fi primit harul indoit.
In ortodoxie am citit ca se numeste har chemator cel exterior, iar cel din Sfintele Taine cred ca har mantuitor (aici nu stiu exact). Iar harul acesta interior se poate capata doar la Botez si Mirungere, pomeneam odata de pelagianism, aceasta erezie a aparut in Apus si spunea ca harul se poate capata prin fapte si nega apacatul original si necesitatea botezului.

Nu doar Sfantul Ignatie, intotdeauna Biserica ne indeamna la misionarism, la marturisirea adevarului si chemarea oamenilor in Biserica pentru a se putea mantui. Daca se puteau mantui altfel atunci nu mai avea rost intruparea Mantuitorului si formarea Bisericii Sale, pastratoare a harului din Sfintele Taine, har pogorat la Cincizecime. Sfanta Scriptura spune ca prin har suntem mantuiti (aceasta intelegere o au chiar si protestantii, dar au inteles gresit continuarea, "nu prin fapte"). Tot in Sfanta Scriptura scrie ca faptele Legii nu au mantuit pe nimeni, desi acolo erau si faptele si credinta. Harul ne-a adus mantuirea, iar noi ii adaugam credinta noastra si faptele, pentru ca harul l-am primit gratuit.
Si cea mai buna misiune este cea arata de Sfantul Siluan Athonitul, adica rugaciunea pentru luminarea lor (cum arata un alt sfant doar rugaciune apentru luminare, nu altfel de rugaciune, nu ne rugam pentru pagani ca pentru credinciosi). Asadar cu rugaciune si eventual si cu expunerea adevarului, ca unii sunt receptivi de la inceput.