Deci mai avem pe unul care, sataniceste, considera ca Dumnezeu a fost de fapt autorl caderii lui Adam si nu alegerea omului facuta cu liber arbitru.

Ma intreb care o fi logica cu care cuplezi aceasta perspectiva cu dogma crestina care dai iluzia ca o impartasesti cu alte ocazii pentru ca, pentru tine care gandesti asa, jertfa lui Hristos nu are nici un sens.

E drept ca atunci cand Adam si-a folosit gresit libertatea, nu era la acelasi nivel duhovnicesc cu ingerii de exemplu, pentru ca atunci ca si cu ingerii, caderea ar fi devenit permanenta si fara putinta de indreptare, dar asta iarasi,nu stirbeste din puterea si responsabilitatile ce decurg din liberul arbitru.

Asa cum (exemplu extrem) un om care are o patima, poate inca, desi greu si cu slabiciune, sa faca alegerea corecta, alegere care il poate pune pe drumul indreptarii sau sa faca alta ALEGERE ramanand pe drumul spre Iad.

Este un film interesant, despre un om care si-a distrus viata din cauza bauturii, face greseli peste greseli, alegand sa NU recunoasca ca are o problema, pierzand si familia, ALEGAND sa se innece in minciuni, pana in ziua in care, pus in fata alegerii de a mai spune doar inca o minciuna pentru a se salva de consecintele alegerilor sale proaste, desi putea sa o faca fiind intoxicat cu alcool si drog, alege sa nu o faca, considerant ca este pur si simplu prea mult sa incarce cu vina sa o persoana, fie si moarta, care a murit salvand viata unui copil.

Si din acel moment, desi isi pierde libertatea, profesia, viata sa intra pe un fagas nou.

Te contrazici singur. Daca ai fost creat imperfect de ce crezi ,in acelaşi timp, ca ratiunea ta (cu care analizezi concepte)e perfecta?

Unde am afirmat ca ratiunea este perfecta, cu atat mai putin "ratiunea mea"?

Este propria ta deductie, propria ta proiectie incriminatorie?

Cand argumentul se epuizeaza, tentatia de a recurge la incriminare, direct prin epitet, poate fi irezistibila.

Se poate vedea aceasta in fiecare zi. Se poate vedea prin oglinda istoriei. Vorbeste instinctul de autoconservare care coboara dialogul din atmosfera rationalului in zona de penumbra a acuzarii directe- fara argument. Argumentul nu mai conteaza - pentru ca pare a fi o problema de supravietuire. Si este intr-un anumit sens. Pentru ca ne identificam atat de mult cu parerile noastre, incat orice alta perspectiva este perceputa ca atentat la viata insasi. In aceste circumstante lipsa de respect devine perfect justificata, iar verdictul fara argument exonereaza agresivitatea instictuala. Acuzarea poate imbraca cele mai hidoase forme, pentru a nimici complet punctul de vedere al celuilalt.

Ratiunea este si ea limitata, imperfecta. Din pacate. Are si ea propriile ei dogme.

De exemplu, o zona de frontiera este "principiul tertului exclus", utilizat in rationamentul din postarea anterioara.

Este un principiu care nu este infailibil, insa aplicat cu consecventa are o profunda valoare cognitiva.

Dumnezeu nu se supara daca este cercetat, inclusiv cu acest instrument logic.

Dumnezeu nu se supara daca este certat, pentru ca avem intelegerea limitata. Pentru ca cine se cearta se iubeste - valabil si in relatia "nimic -eu" /"tot-Dumnezeu".

Consider ca mi-am expus destul de clar punctul de vedere - ca Adam nu a avut un liber arbitru absolut, chiar si fie pentru ca "nu era la acelasi nivel duhovnicesc cu ingerii" cum ai specificat. Asa cum un om aflat sub puterea adictiei nu are un liber arbitru absolut. A fi liber in alegere, inseamna sa fii intradevar LIBER din toate punctele de vedere, nu chinuit de demoni, drogat sau intunecat de ignoranta.

Care este raspunsul tau logic? Avem gandire "satanica". Multumesc.

Prin ce era oare "mai prejos" Adam de ingeri? Prin stralucire, frumusete sau cunoastere oare?

Cine se cunoaste pe sine si-L cunoaste pe Dumnezeu nu mai viseaza la imposibilitatea de a fi ca Dumnezeu. De a poseda calitatea de a fi Dumnezeu.

In multe locuri, printre care:

"Coruperea nu este posibila decat pe fondul existentei unei vulnerabilitati, a unei imperfectiuni fie in forma necunoasterii, fie in forma unei predispozitii spre imoralitate."

"Geneza nu poate fi interpretata literal, pentru ca inevitabil ajungem la concluzia ca cele create de Dumnezeu nu sunt perfecte."

Daca pentru tine " perfect " inseamna sa nu poata gresi,ai standarde destul de modeste ,chiar omul e in stare sa facă lucruri perfecte (=care nu gresesc)de exemplu ,bibelourile.

Ai o intelegere interesanta despre "libera alegere" incapabila sa aleaga.

Prin "om perfect" se pot intelege multe...chiar si in sens peiorativ.

Insa din punct de vedere spiritual "perfectiunea" inseamna dragoste intru cunostinta (nu oarba, nu fara vedere) neconditionata, nelimitata, nerestrictionata, nepartinitoare - fata de Dumnezeu si toata faptura.

Dragostea intru cunostinta nu poate gresi - de aceea se spune ca este desavarsita, perfecta.

Iisus ne cheama la o astfel de cunostinta, la o astfel de desavarsire dumnezeiasca.


„Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48) Nu ni se cere o perfectiune susceptibila la greseala - pt. ca atunci nu este perfectiune.

Un bibelou dupa acest standard nu este desavarsit, pentru ca "nu iubeste intru cunoastere". Oricum interesanta manevra si apelarea la un punct de vedere distorsionat. Apreciez straduinta de a rationa.

Lucifer si Adam nu au avut o astfel de dragoste de aceea putem afirma ca au fost imperfecti. Primul s-a mandrit, al doilea a ravnit.

------

Din nou distorsionezi sensurile, cu intentie sau pur si simplu este un reflex.

Nu am afirmat ca a fost "LIBER" arbitru sau ca Adam a fost in incapacitate sa aleaga.

A ales in anumite circumstante, asa cum facem noi toti. Circumstante care restrictioneaza mai mult sau mai putin capabilitatea de "LIBER" arbitru.

Adevărata definitia, dar argumentul cu imperfectiunea lui Adam pe care tu il sustii, denotă ca Dumnezeu nu are o astfel de dragoste, caci daca ar fi avut-o nu l-ar fi pedepsit pe Adam ca e imperfect .Prima data il face . imperfect ,apoi il pedepseste ca e imperfect. Halal moralitate si dragoste are dumnezeul pe care il descrii tu,dar nu cred ca e Dumnezeul crestin, poate altcineva.

Il "pedepseste" pentru alegerea sa...asa cum fiecare dintre noi, imperfecti fiind, "suntem pedepsiti" pentru alegerile pe care le facem.

Dumnezeul din Cartea Facerii, este chiar si egoist : "ca nu cumva, intinzand omul mana sa manance din pomul vietii si sa traiasca in veci." Exista o predica, in care se justifica in mod penibil ceva ce nu s-a intamplat niciodata - omul era in pacat prin mancarea din pomul cunostintei binelui si raului, deci ca nu cumva Adam sa ramana vesnic legat de pacat Dumnezeu a decis pazirea pomului vietii. Deci Dumnezeu, din Dragoste pentru Adam l-a condamnat la moarte si, implicit la 6000 de ani in pantecele iadului. Vedeti, cat de bun este Dumnezeu?...

Dragii mei. Lasand la o parte delirul unor predicatori care pierd contactul cu discernamantul, trebuie sa intelegem ca acea carte a Genezei a fost scrisa de un om care a trait cu mai bine de 1500 de ani inainte de Hristos, pe niste placute din piatra, intr-o limba pe care nici poporul evreu contemporan cu Hristos n-o mai intelegea. De la Moise si pana la Hristos, poporul evreu a fost luat in robie de 2 ori si o data templul a fost distrus si jefuit. Deci, intrebarea mea este.... oare chiar are rost sa credem ca textul din bilbia de azi mai are vreo legatura cu ceea ce a scris Moise evreilor?

Hristos a spus :"Cercetati Scripturile ca socotiti ca în ele aveti viata veşnica "(Ioan 5,39)
Leonte a spus:"Bla, bla blabla bla, b-la, bla! "