Ce sa mai zic?! Daca indreptarul de spovedanie a lui Ilie Cleopa e norma in Biserica Ortodoxa, chiar nu stiu ce-am cautat aici pana acum.

Neparticiparea la slujbele eterortodoxilor e interdictie canonica cu mult inainte de savarsirea Marei Schisme, totusi.

Parca ma indemna, Catalin, sa cercetez mai devreme...(era vorba si de citit in indreptar)

Având în vedere că ești în Biserica ortodoxă ce-ai vrea să studiezi dacă nu învățătura Bisericii Ortodoxe ?
Ai tu vreun îndreptar ortodox mai bun ?

Apropo de intenția ta de a părăsi Biserica Cea Una, e păcat să pleci la catolici pentru că te lepezi de ortodoxie pentru mirul papei.

Uită-te și tu peste rânduiala de primire în ortodoxie a latinocugetătorilor de care s-a ținut cont până au început să retipărească cărțile de cult sub presiunea ecumenistă.

Doar un scurt pasaj din rânduiala de primire

„Voieşti, omule, să te faci Dreptslăvitor, şi să te lepezi de toate ruşinoasele şi rătăcitele învăţături ale Latinilor pentru purcederea Sfântului Duh, ce rău cugetă şi rău slăvesc că şi de la Fiul purcede; apoi, pentru azimile ce le folosesc în Liturghie, şi de toate celelalte obiceiuri ale Bisericii lor, care nu sunt după înţelegerea Soborniceştii şi Dreptslăvitoarei Biserici a Răsăritului?”.

https://www.pemptousia.ro/2014/06/mo...opol-din-1484/

Toata lumea isi da cu parerea in Biserica Ortodoxa si e plin de asa zise invataturi. Si nu se mai stie cine e sfant, cine Sfant Parinte etc.

Eu nu parasesc Biserica Cea Una ( cea una s-a rupt in doua) si nu consider nici un moment ca sunt ratacite invataturile catolice, sunt diferente de nuanta care nu sunt impotriva Lui Dumnezeu, a Mantuitorului, a Duhului Sfant si nici a Maicii Domnului.
Si apropo de obiceiuri, doamne, multe obiceiuri neortodoxe se practica in Biserica Ortodoxa.

Dacă părintele învață ce zice Biserica nu mai contează dacă e canonizat sau nu, de parca dacă cutare părinte nu e sfânt ai autoritate morală să înveți ceva peste ce zice Biserica.

Înseamnă că nu realizezi măreția ortodoxiei dacă cugeți așa, am făcut trimitere la rânduiala de primire ca să înțelegi gravitatea duhovnicească a trecerii sub mitra papală.

Ce zice Biblia:
„25.Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26.Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27.Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană” Efeseni cap 5 v. 25-27

Oare nu și-a păstrat Dumnezeu Biserica slăvită, fără pată sau zbârcitură în Biserica Ortodoxă ?

Romano catolicii erau o minoritate la 1054 nu i-au urmat nicio altă Patriarhie din cele 4 rămase, nu puteau să-și aroge termenul de catolicească(universală) fiind 1 la 4, ulterior prin jafuri și cuceriri din Lumea Nouă au ajuns la ce sunt acum.

Unde s-a mai pomenit „imaculata concepție” cu privire la Maica Domnului cum că ar fi fost zămislită fără de firească rânduială, unde scrie așa ceva, cine a îndrăznit să învețe așa ceva în Biserica cea Una ?
Chiar nu sesizezi ridicolul, mai ales că dogma imaculatei conceptii a fost introdusă la sute de ani după schismă, aici e corectă adăugirea ?

Tu știi că adaosul filioque a fost condamnat înainte de 1054, în timpul lui Fotie cel mare în anii 879-880 prin consens ?

Tu știai că Papa Leon III(795-816) a consemnat crezul fără adaosul filioque gravat în niște plăci care să rămână mărturie ?

Ba multi invata altceva decat invata Biserica. Un exemplu care imi vine in minte acum, este legat de relatiile trupesti dintre sot si sotie in post. Nu stiu daca parintele Cleopa face referiri in indreptarul lui dar in alt indreptar sigur se fac. Sfantul Ioan gura de Aur nu si-a permis sa intre in detalii si sa impuna reguli care tin doar de cei doi.

Spui ca nu realizez maretia Ortodoxiei. Ba poate chiar am exagerat, ajungand in cele din urma sa cred ca e doar utopie. Oricum maretia Ortodoxiei nu o intalnesc in biserica zilelor noastre.

Dumnezeu a pastrat-o fara pata, in schimb noi nu.

Cat despre imaculata conceptie, eu nu indraznesc sa ma pronunt si nici nu cred ca se stirbeste sfintenia Maicii Domnului indiferent de felul in care a fost conceputa.
Iar despre Filioque nu stiu in ce imprejurari a fost introdus, am inteles ca pentru a combate vreo erezie cu care se confruntau in apus. Fii sigur ca ma voi documenta si nu cum am facut-o pana acum, doar din surse ortodoxe, vreau sa vad ce zice si cealalta parte.
In definitiv cred ca trebuie sa-mi gasesc locul si sa ma regasesc cu adevarat si daca n-am reusit in Ortodoxie cu siguranta voi reusi in catolicism.

eu as zice asa, convertirile intre cele doua Biserici se petrec in felul urmator.

1.cele de la catolicism la ortodoxie sunt cele profunde.
2.cele de la ortodoxie la catolicism tin de prezentare, sunt mai superficiale.

eu, desi n-o voi face niciodata, as pleca la catolici pentru ca popii nostri au burta, pentru ca poarta barbi, pentru ca in manastiri vezi aproape numai calugari slinosi, pentru ca-mi displac unele cantari care suna ca alea mahomedane, pentru ca consider ortodoxia invechita in tabieturi si incapabila sa fie alaturi de oameni, in sensul de a-i apara de atacul statului sau pentru ca ma enerveaza cumplit faptul ca in afara de noi si de greci restul ortodocsilor sunt 99% slavi, plus pretentia naiva si pacatoasa, dupa parerea mea, ca toti ceilalti sunt eretici. deci nicio pierdere, decat la numar. ;) bine bine, imi poate zice cineva, dar esti tampit, chestiile astea sunt impresii, adevarul e altul. pai nu-i vere asa, de exemplu in vaslui 99% se declara crestini practicanti si e jale, record de violuri, record de crime, record de orice vreti, asta conteaza, numai asta.

Crezi ca se poate masura profunzimea unei convertiri?

Nu ma intereseaza burtile, desi spun si astea ceva despre cel care le poarta, n-am nimic cu barba barbatului, imi place muzica psaltica la fel de mult ca cea gregoriana. Cat despre faptul ca ortodoxia zillelor noastre este incapabila sa fie alaturi de oameni si sa-i apere, este adevarat dar nici macar nu-i mai catehizeaza (daca dam la numar e bine). Suntem dezbinati, nu mai respectam nici o ierarhie etc. Nici mie nu-mi plac slavii. Asta cu toti ceilalti sunt pacatosi si nu se vor mantui ma irita si pe mine tare. Oricum iubesc Ortodoxia si o voi iubi intotdeauna dar Ortodoxia aia pe care am cautat-o si n-am gasit-o. Aia a primelor veacuri. Aia Una. ( N-am cum s-o gasesc ca s-a rupt)

De multe ori aleg in functie de ceea ce imi doresc, de asteptarile mele, de ceea ce mi se ofera. Insa tot de atatea ori imi amintesc ca ar trebui sa ma intreb ce asteapta Dumnezeu de la mine; Care intai mi-a dat El insusi multime de daruri, dar pe care asteapta sa le lucrez.

Viktor Frankl (psihiatrul vienez, fondator al logoterapiei) ii scotea pe multi din fundaturi existentiale mutand accentul intrebarii de la propriul eu la Dumnezeu (sau viata, ca nu toti erau credinciosi). Deznadajduiti, aflati in mare impas, unii se intrebau: Ce sa mai astept eu de la viata? Ce-mi mai poate oferi? VF le spunea: Intreaba-te ce poti oferi tu vietii, pentru ca tu te afli in viata cu un anumit scop. Ai un rost pe care trebuie sa-l gasesti. Sensul ti-l da ceea ce faci, nu ceea ce primesti.

In aceeasi maniera, parintele Teofil Paraian le spunea celor ce doreau sa devina calugari, ca s-ar putea sa fie dezamagiti de ceea ce vor gasi in manastire. Trebuie ca tu sa faci manastire acolo unde te duci, nu sa astepti sa fie gata facuta.

Acelasi lucru cu tinerii care pleaca din tara pentru ca nu le ofera nimic (sau pentru ca strainatatea este mult mai ofertanta). Vorba lui Kenedy: Nu te intreba ce face tara pentru tine, ci ce poti tu sa faci pentru ea.

Cu privire la ortodoxie vs. catolicism, imi vine in minte intrebarea samarinencei catre Hristos: Unde sa ne inchinam? La templul nostru, de pe muntele Garizim, sau in Ierusalim? Si Hristos ii raspunde: Nici aici, nici acolo, caci Dumnezeu doreste ca cei care I se inchina sa o faca in duh si in adevar. (Parintele Galeriu spunea ca in Evanghelie se afla raspunsuri la toate intrebarile noastre, problemele celor de atunci nefiind diferite in esenta).

Or, pentru asta nu e necesar sa faci pasul catre catolicism; ci, mai degraba, folosind darurile deja acumulate, accesul la izvoare mai adanci ale credintei (probabil pe acestea le numesti utopice), poti sa le daruiesti mai departe celor apropiati, sporindu-ti, in acest fel, puterile sufletesti si credinta.

In fond, la sfarsit vom ramane nu cu ceea ce am primit, ci cu ce am dat; sau cu ce am primit dupa ce am dat tot ce am avut de dat.

Poate ca Dumnezeu nu ne-a dat sa ne nastem intamplator intr-un anumit loc, intr-o anumita familie, intr-o anumita tara. Poate chiar acolo se afla rostul nostru.