Um.. ok.. cand ai apelat ultima data la un medic? Sau la medicamente?

Stiu pe cineva foarte credincios care a facut depresie dupa ce i-a murit mama, si dupa un an de depresie, de slabit 20 de kg si de mers la biserica la fiecare ocazie, s-a dus la doctor si intr-o luna era iar pe picioarele ei.

Pacat ca pe ea nu a vrut sa o ajute Dumnezeu...

Acum 9 ani.

Si ai avut o experienta neplacuta?

Ba a ajutat-o, altminteri nu mergea la doctor.
Când creierul îşi schimbă metabolismul şi se instalează biochimia bolii, nimic nu mai merge bine în minte, implicit nici rugăciunea. E drept că şi sufletul modelează corpul, inclusiv creierul, dar atunci când sufletul este ataşat prea puternic de cele lumeşti (de pildă de o persoană dragă, cum ar fi un părinte) el stă de fapt cu spatele la Dumnezeu. Merge în biserici, se roagă, dar inima e tot acolo, la cel pierdut... În acest caz harul de fapt nu e primit să lucreze cum ar lucra dacă omul nu ar fi atât de pătimaş legat de ceva sau de cineva din lumea aceasta trecătoare. Consecinţa este că creierul, care e parte a corpului, nu primeşte prin suflet ajutorul harului, şi astfel îşi continuă modificările biochimice specifice depresiei sau altor forme de îmbolnăvire. Influenţînd, astfel, la rândul său viaţa sufletească.

Medicamentele au rostul, precum ierburile din vechime, de a contracara procesul morbid instalat la nivel biochimic. Eliberează sufletul din mănuşa de fier a biochimiei bolii. Iar odată eliberat, acesta îşi poate relua iar preocupările duhovniceşti sanogene. Printre altele, acum îşi dă omul şi seama cât greşea când era bolnav, cum îşi automenţinea boala, cum se pedepsea pe sine pe nedrept (când particip la moartea unui om drag am şi eu tendinţa de a muri într-un fel, pentru a nu-l lăsa singur... Face parte din doliu, psihologic vorbind, e un proces inevitabil care pe unii îi poartă departe, din păcate). Îşi recunoaşte ataşamentele, neîncrederea în Dumnezeu, greşelile şi păcatele. Poate învăţa de acum când şi cum să facă la viitoarele încercări. Printre altele învaţă să nu-i mai dispreţuiască pe medici. Se smereşte.

Alţii însă cad în gropi şi mai mari: cred că medicul e Dumnezeu etc. etc.

In ce sens ?

Pentru ca mi se pare ca ai mai mare incredere in rugaciune decat in doctori.

Deci in concluzie, Dumnezeu a trimis-o la doctor, in timp ce duhovnicul ei ii zicea sa nu faca asta, ci sa se roage.

Asta e destul de bine!

Am uitat virgula in prima! My bad! Sunt de acord.

Cine ( cand, unde) a zis ca duhovnicul ii zicea sa nu mearga la doctor?

Stiu ca s-a mai discutat pe tema asta, insa eu una nu cred ca daca vreau sa merg la doctor imi poate interzice duhovnicul asta, asa cum nu imi poate interzice absolut nimic din ceea ce vreau sa fac...a, sa nu imi dea binecuvantarea, asta da, mi se pare normal, daca as vrea sa fac un lucru rau...dar daca as insista ca vreau sa merg la medic, cred eu ca m-ar putea ajuta, sau in alta parte, ar trebui sa ma lase sa incerc...( inteleg sa nu ma lase sa merg la vrajitoare, adik sa imi recomande " strongly" sa nu ma duc, dar bineinteles, nici macar asta nu ma poate opri...)
Daca insa m-as duce si m-as plange ca nu sunt multumita de medici, tratamente,'medicatie, etc, nu vad nicio imbunatatire, ba din contra ( credeti-ma is f multi si in situatia asta), atunci e clar ca problema e la nivel sufletesc, si acolo trebuie lucrat, in paralel eventual, dc e cazul, cu trat medical...

Cand restul familiei ii zicea sa mearga la doctor, ea zicea ca duhovnicul ei i-a zis sa nu, si ca sa o lase in pace. Duhovnicul ei este un calugar de la sihastria, din cate stiu eu. Mai tinerel asa.