Corect mi se pare ca cel ce cauta, de este crestin, sa fie indreptat catre cuvantul Domnului care reglementeaza aceste aspecte. Sigur, ideal ar fi ca aceste trimiteri sa fie cat mai cuprinzatoare si nu selectate pe spranceana (cum am facut eu cu Deutronomul, spre exemplu).
Concluziile se trag, nu se impun.

Eu am cautat singur sa vad ce spune Biblia despre pacatul violului, pe un site crestin: http://www.gotquestions.org/Bible-rape.html
S-a facut trimitere la Deutronom 22 si am citit acolo.

Evident, procedati cum considerati de cuviinta.
In cazul meu aveti mare dreptate; m-ati ghicit: nu recunosc nicio autoritate morala.

Multumesc pentru critici si pentru pretuirea sufletului meu! Daca nu am fost coerent din punct de vedere logic nu am facut-o cu rea intentie. ...Acestea sunt limitele mele.

Consider ca este posibil, dar foarte putin probabil, sa fiu un difuzor prin care vorbesc duhurile cazute. Partea buna este ca asta ar insemana ca aceste duhuri imi afecteaza liberul arbitru si ca ma absolva de orice vina, daca este cazul. Nu eu sefu! Aia mici si negri de respira greu! :)

:) Sa stiti ca au fost vremuri in care nu am putut dormi din cauza acestor intrebari.

Aveti dreptate despre offtopic dar va rog sa imi permiteti o mica corectare: am aflat cum gandeste si NU actioneaza Dumnezeu :)

N-am observat unde a judecat-o cineva pe ipotetica victimă a violului. Noi, cei de pe margine, am putea, însă, gândi la rece, adică să fim raționali și să observăm că după ce pruncul a fost conceput vorbim și de viața lui, nu doar de a femeii.

Și nu există un mod natural de a provoca avortul, corpul femeii fiind astfel alcătuit încât să ofere protecție și hrană copilului ce s-a zămislit, chiar dacă ea nu dorește. Trebuie să recurgă, pentru a-l omorî, la o tehnică modernă sau rudimentară, făcând un rău mai mare decât cel care i s-a făcut ei.

Nu există nicio modalitate de a anula un viol. Singurul ajutor pe care îl poate primi este să învețe să trăiască cu el.

:) ..apropo de logica...continui pe aceeasi linie...
...partea cu bold e adevarata ,cealalta e falsa...e adevarat ca duhurile iti afecteaza liberul arbitru,dar lucrul acesta nu te absolva de vina,caci chiar tu le-ai invitat .Nu mai tii minte cand le-ai invitat? Mai gandeste-te!

Poate că voi atinge, ca de obicei, aripioarele roz ale cugetării "drăguţe" şi "dulcici" repetînd, după cum a spus-o undeva George Călinescu: "Nu există viol fără urmă de acceptare".
E prea bine studiat şi recunoscut faptul că victima nu e oricine, nu e deloc nevinovată, ci e complice la faptul criminal, într-o anumită şi mereu semnificativă măsură. Ba chiar provoacă pe criminal să îşi exercite fapta. Îl provoacă, îl susţine, îl sugestionează cumva etc. Victima are grijă să fie exact la locul şi momentul nepotrivit... Apoi strigă neajutorată, cică: Viol!!!......
În problema violurilor, criminaliştii au alcătuit demult un adevărat scenariu, etapizat, iar cine îl studiază cunoaşte că nu există viol fără participarea facilitatoare a victimei. Violul e o conlucrare a doi indivizi, fiecare aducîndu-şi aportul în felul lui. E o relaţie a doi (sau mai mulţi) oameni care împărtăşesc o clipă de nebunie colectivă.
Inocenţa victimei e un mit. Alimentat probabil din aceleaşi rădăcini ale oricărei minciuni - egofilia, complacerea în părerea de sine, nevoia flecărelii moraliste etc.

Ca urmare, câtă vreme femeia a consimţit (ori mai exact a dorit, fie şi potrivit unei dorinţe subliminale care a scăpat pe moment conştiinţei ei dar care cândva fusese gândită limpede, cu acceptare, fie şi din curiozitate sau din alte nenumărate şi nebănuite motive) să fie violată, atunci nu văd de ce ne mai cramponăm de imaginare bariere.

Copilul născut din viol e ca oricare dintre copii - un om care are de trăit o viaţă, dacă se poate cât mai omenească, şi care ar avea nevoie de mai puţine discuţii firoscoase şi pervers-nevrotice între adulţi şi de mai multă afecţiune şi îngrijire, educaţie etc.
Bine ar fi ca mami şi tati să nu-l mai chinuiască, pe motivul, independent de voinţa copilului, al modului cum a fost conceput.
Ce vină are copilul că mama a voit spectacol, buşituri, senzaţii tari şi morman de adrrenalină pe timpul împreunării - un spectacol dubios şi, după gustul meu, cam greţos, cam de precambrian? Ce vină are bebe că tăticul s-a voit gică duru ferocicus, părîndu-i-se poate că e ceva adânc astral şi totodată telurico-viral în şalele lui înfierbântate sau în pumnii lui ameţiţi de hormonii pitecantropului pitit prin grotele din creier?

Un copil născut de pe urma unui viol are de dus, cred, două mari poveri: a unor părinţi cu mari carenţe mintale şi emoţionale şi a unei lumi greţos de moraliste căreia i se pare imposibil să iubeşti şi să binevoieşti. Una căreia i se pare că ea nu, ea nu a fost născută din viol. Eu nu, ci tu, doar tu! Io sunt ok, zice lumea, hăhăh, tu eşti naşpa!
I se pare. Prea mulţi oameni s-au născut deja din viol. Care este de foarte multe feluri...

Iartă-mă, frate, dar nu pot pentru ca să subscriu.
Sigur că în multe cazuri este valabil ce spui, dar nu în toate. Cum vezi situațiile de război, când hoardele nestăpânite de atacatori ard, ucid copii și violează tot ce prind? Îmi este greu să descopăr complicitatea victimei în astfel de situații.

O fi, in unele cazuri, chiar semnificative statistic, dar nici pe departe toate.

Sa fim seriosi, daca ar fi violate DOAR femeile care au avut, un gand cat de mic, o scapare minuscula, fie si semiconstienta doar, atunci probabil ar fi mult mai putine astfel de cazuri.
Sau mult mai multe?


Poi da, sa-i curmam suferintele, sa-l omoram inainte sa apuce sa aiba astfel de dileme.
Si de ce nu, si pe batranii singuri, si pe somerii nefericiti, copii cu parinti alcoolici, etc.
Uite asa se re-educa omul, "soft", asa i se inoculeaa reflexul asasinatului, fie el si indirect.

Noi nu mai suntem sub Legea Veche, deci uciderea cu pietre a violaturolui nu se mai aplica.

Si era vorba de consilierea persoanei traumatizate si mai ales in privinta copilului rezultat din viol.

Sunt curios, in cazul asta, ce te impiedica de ex. sa fii un mincinos, hot, criminal?
Frica, lipsa motivatiei, etc?