Da, dar realitatea este, chiar Hristos a spus-o, ca majoritatea bogatilor uita sau nu vor sa stie sau cred altceva.
Pentru ca e mai usor sa treaca ....etc. etc.

Bogatia ispiteste si ispiteste tare..e o ispita permanenta.
De responsabilitate nu mai zic.

Eu zic ca este totusi o distanta apreciabila intre a te comporta, mai putin constient, ca atare si sa o spui cu voce tare.

Practic, in ultimul caz este lepadare pe fatza, etapa finala si imediat premergatoare in a incepe sa ridici cuvantul impotriva lui Dumnezeu.

Nu stiu cum de nu poti vedea si nu te ingrijoreaza asta..

Mie imi este simpatic si de asta i-o si spun, si i-am spus-o de mai multe ori si de mai multa vreme, sa ia aminte ca poate inca nu-si da seama ce spune/face.

S-a definit deja ca si caldicel, ei bine, caldiceii nu doar ca aluneca spre rece dar ajung, dupa cum stim, sa fie chiar si respinsi de Dumnezeu.

Eu cu Theo am discutat, ca intre prieteni, de multe ori in trecut,in particular. Nu in sensul ca mi-as permite sa-l calauzesc eu, nu pot asta.Insa ceea ce este cu neputinta la unii dintre noi este cu putiinta la Dumnezeu :) In plus nu stiu ce este in sufletul lui si prin ce a trecut sau trece dar Dumnezeu stie. Indiferent cum se va termina drumul lui in aceasta lume nu va exista nedreptate in judecata lui Dumnezeu. In Imparatie sau in iad, dreapta va fi judecata Lui. Stie si Theo asta.

Ideea nu este sa fie judecat drept, aici nu exista indoieli, ci dreptatea sa-i fie spre mantuire - aici din pacate chiar el lasa mult de asteptat.

Eu sper să fie o doză de ”nedreptate”, altfel n-am nici o șansă.

Poate vrei sa spui o doza de bunatate si e pacat sa te indoiesti de ea asa cum si pacat este sa mizezi totul doar pe ea.

Si bunatatea nu inseamna nedreptate, oricat de metaforic ai lua termenul.

Eu percep această nedreptate ca mila Lui fără de care mai toți ne-am duce în jos.

Nu nu, nu exista nici un conflict intre dreptate si mila lui Dumnezeu.

Ele sunt intr-o perfecta armonie.

Sf.Constantin Brancoveanu a fost un om foarte bogat. Nu e vorba sa nu fi bogat, ci sa nu fi stapanit de bogatie, sa nu devina zeul tau. Banii sunt o jucarie cu care putem face lucruri frumoase, dar cand punem jucarie pe masa si facem plecaciuni in fata ei, nu e bine.

Usor de zis, greu de facut. Putini isi dau seama cat e de greu, daca n-au fost niciodata atat de bogati incat sa nu mai stie ce sa faca cu banii.

Culmea e ca de multe ori, abia atunci ies la suprafata frustrari alea saraciei de dinainte.

Sau cei care s-au nascut asa, putin probabil sa nu fie corupti si nici macar sa nu-si dea seama, chiar oameni profund religiosi fiind, cum era tanarul cel bogat din Evanghelie, si care (aparent) implinise tot ce ii ceruse credinta si mai mult, Hristos l-a privit cu drag.

Cati dintre noi putem spune cu certitudine ca suntem dragi lui Hristos?

Si uite ca si el, asa aparent bine cum era, duhovniceste, suferea de o rana mortala, chiar fara sa-si dea seama.