De obicei în problemele de genul ăsta apare și unul care spune ceva de genul: „Discută problema cu duhovnicul și fă ascultare, indiferent ce te sfătuiește!”.

Chiar dacă ești dispus să renunți la voia proprie pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, nu este ușor întotdeauna să înțelegi cum să îmbini dragostea de Dumnezeu cu cea față de un aproape de altă credință. E foarte bine să ceri sfat și iată că sfaturi bune s-au dat pe topic, numai că sunt contradictorii.
Rugăciune și duhovnic, înainte de a face o alegere cu sufletul împăcat.

În felul acesta te poţi trezi că din dragoste pentru aproapele să nu mai ţii post (sau foarte rar)... Nu poţi trece peste ceea ce Biserica ne porunceşte, decât cu binecuvântarea duhovnicului. Pardon, poţi trece, eşti liber să alegi, numai că alegerea s-ar putea să nu te ajute la final. :)

Iată un sfat după duh şi nu dupa literă.

De parca duhovnicul ar fi si el infailibil.

Din cate stiu sunt vreo 10.000 de preoti in tara asta, nu sunt sigur ca ar fi primit acelasi raspuns de la toti.

Si depinde si cum pui problema "ma duc la nunta in post la niste pagani" sau "as vrea sa particip la nunta din post a unor foarte buni prieteni pe care ii pretuiesc foarte mult si s-ar simti raniti de neparticiparea mea", duhovnicul e si el om si percepe lucrurile variant in functie de cum le prezint in fata lui.

Fiecare dupa felul de a fi isi alege si duhovnicul si exista sanse ca sa primeasca si sfaturi in consecinta.

Exista o sensibila diferenta intre "iertarea pacatelor" si "duhovnicia" insa putini inteleg lucrul asta si cred ca e obligatoriu ca duhovnicul sa fie f. inspirat in fiecare sfat particular care il da si mai mult, sa le spuna cum sa faca fiecare pas in viata.

Imi pare rau, aia e litera, e raspunsul standard care daca ar fi acceptat de toti, 3/4 din subiectele de pe forumul asta n-ar fi existat niciodata.

Si nu stiu cati pot spune ca primesc raspuns in rugaciune la toate intrebarile lor.
Daca ar fi asa, n-ar mai merge la duhovnic pentru sfaturi.

Iar unii ar avea surpriza neplacuta sa vada ca raspunsurile nu prea se potrivesc.

Litera este cam aşa: e post şi nu mă duc.

Serios, as vrea sa vad si eu omul ala care are atatia prieteni buni ca trebuie sa mearga la nunti toate cele 46 zile de post care cad in weekend -uri.

Eu as zice ca ala nu mai are nevoie de asceza, deja e un om fericit, este deja in Paradis.

Sj cand pacatuiesti, tot cu binecuvantare o faci?
Ah sigur, atunci o faci in necunostinta de cauza, din nepricepere, nici vorba sa fi fost acolo alegerea si vointa ta.

Am certitudinea absoluta ca nu o sa ajunga nimeni in Iad ca a incalcat o zi de post intr-un an ca sa nu raneasca sentimentele unor prieteni dragi.

Si eu repet: Matei 23:23
Si :24 si etc.

Eu, personal, nu m-aş fi dus la o nuntă în post fără binecuvântarea duhovnicului. Tu repetă.

Alin, drept grait-ai! Cu conditia ca exceptia sa nu devina regula, si de dragul aproapelui de alta credinta sa incalc sistematic randuiala Bisericii mele.
Intotdeauna situatia trebuie inteleasa mai la adanc, in functie de variabilele date, asa cum ziceai, ca acolo se limpezeste mai bine ce se castiga (pe un plan), cand ceva se pierde (pe altul).
Cred ca de multe ori, vedem exagerat si disjunct relatia dintre iubirea fata de Dumnezeu si iubirea de aproapele, or, ele se interconditioneaza reciproc. Nu-l putem iubi pe Dumnezeu, sfidand aproapele, dar nici pe aproapele,
incalcand randuielile lui Dumnezeu.