În prealabil postat de AlinB (Post 601294)

Uneori poate ca nu vrea.
Dar alteori, poate ca potentialii salvatori n-au reusit sa ajunga la inima si mintea lui.

Oricum, indiferenta e nasoala, mult mai nasoala decat a incerca sa faci ceva si sa nu reusesti.

În prealabil postat de alex190 (Post 601277)

Delia31, e interesanta chestia asta cu "patologia credintei".De gandit.In rest, eu am iesit din discutia asta.Continuati voi, daca vreti.

În prealabil postat de alex190 (Post 601277)

Delia31, e interesanta chestia asta cu "patologia credintei".De gandit.In rest, eu am iesit din discutia asta.Continuati voi, daca vreti.

În prealabil postat de delia31 (Post 601295)

La intrebarea anterioara, cand ziceam de un raspuns concret, ma refeream la ce ai face tu in situatia descrisa de Alex?

Sa intelegem deci ca asta e raspunsul tau? Tu, in postura de salvator. Oricare ar fi situatia, te arunci in valtoare dupa el. Nu? Dar concret, ce anume faci, ce anume ii zici unuia aflat in deznadejde? Ca asta inteleg ca intreba Alex.

Daca zici ca n-ai sta pe ganduri, oricare ar fi situatia, nu se distinge prea bine ce-ai vrut sa spui in ultima parte a frazei cu clocitul nevrozelor pana la adanci batranete. De vreme ce spui ca ai fi in stare de o moarte jertfelnica pentru oricine, oricare ar fi situatia… Sau te referi, evident la altii care nu-s capabili de asa ceva?

În prealabil postat de AlinB (Post 601296)

E o situatie generica, doar ea cunoaste toate detaliile.

În prealabil postat de Mihailc (Post 601284)

Nu ajuţi un om aflat într-o asemenea situaţie, băgându-i pe gât traforaje retorice din lemnul putred pe care-l foloseşti ca suport pentru propriul sistem de iluzii. Când cineva e în pericol de înec, fie sari după el să-l aduci la mal, fie îţi vezi de drumul tău, mulţumind lui Dumnezeu ca un bun fariseu ce eşti, că nu te-au înghiţit pe tine apele ca pe nenorocitul acela. A treia variantă e de o cruzime barbară: să-i predici de pe mal vrăjeli răsuflate despre cum să se salveze învăţând singur să înoate şi despre ce soartă naşpa îl aşteaptă când ajunge în empireul lui Platon, imediat după ce se îneacă.

În prealabil postat de AlinB (Post 601299)

Ti-a spus ca nu mai este interesata de discutie.



Iar noi nu cunoastem cazul.

Case closed.

În prealabil postat de AlinB (Post 601278)

Totusi, ce face concret?
Poate se agita, dar nu in directia buna.
Poate sunt o gramada de gauri in barca lor dar in loc sa le astupe, incearca doar sa pompeze apa afara.





Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.
Problemae este daca are sau nu credinta.
Daca nu are, e o problema.l.

În prealabil postat de delia31 (Post 601304)

Ma refeream la patologia vointei (nu a credintei ), una din cele 3 puteri sau facultati ale sufletului: mintea, simtirea si vointa.

În prealabil postat de Samy02 (Post 601465)

Totul depinde de acel prieten dispus să ajute un om trist, om ce se vede pe el însuși inutil.Puțin câte puțin îl poti scoate din starea aceea de melancolie, il poti ajuta să înțeleagă lumea credinței în primul rând, multe lucruri banale pentru alții, petrecându-le împreună cu el au alt efect asupra lui. Timpul petrecut alături de el trebuie să fie constant și întins pe o lungă perioadă de timp ca cel ajutat să conștientizeze într-un final că cel de alături într-adevăr îi vrea binele, îi este prieten....de la inimă la inimă....