Sfantul Ioan Scararul spune ca :"Rugaciunea , dupa calitatea ei, este petrecerea si unirea mistica a omului cu Dumnezeu. Iar dupa lucrare, este intarirea inimii , impacarea cu Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, pod peste ispite, zidul care ne apara de necazuri, sfaramarea razboaielor, lucrarea ingerilor, sporirea duhovniceasca a omului, hrana sufleteasca, luminarea mintii, securea deznadejdii, nimicirea intristarii, bogatia monahilor, comoara celor ce se linistesc, imblanzirea maniei, oglinda sporirii duhovnicesti , descoperirea asezarii sufletesti , prevestitoarea rasplatirilor viitoare, semnul slavei Ceresti. " Sfantul Evagrie Monahul spune : " Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu, vlastarul blandetii, rodul bucuriei duhovnicesti si al multumirii, alungarea intristarilor si a descurajarilor, urcusul mintii catre Dumnezeu, lucrare demna de vrednicia mintii , sau intrebuintarea cea mai buna si curata a ei " . Iar Dumnezeiescul Parinte Marcu Ascetul zice ca : " Rugaciunea este maica tuturor virtutilor ".

Draga Sofia, imi dau seama cu durere cit sint de departe de a tine pasul cu aceasta clasificare.
Pentru oricit as vrea sa ma apropii, mi se pare ca sint ani lumina sa ajung aici, din pacate. Cred ca noi toti facem doar ce ne sta in putinta.

Amintiri din copilaria mea depre semnificatul "rugaciune"
 

Imi amintesc de copil, ca Parintele Nicodim, care era unul dintre unchii mei preoti in acelasi timp, ma indruma mereu asa: roaga-te cit poti draga mea, cere Domnului putere sa te rogi.
Daca vrei sa fii respectata, in primul rand trebuie sa stii sa respecti tu, apoi stepti de la altii. Imi mi spunea: spune intotdeauna ce vrei clar si concis, ca sa nu ishti neintelegeri. Nu-ti fie frica sa ceri scuze...
Nu te speria daca uneori ai puterea mai putina, tu roaga-te mereu, apoi iti va reveni forta rugaciunii.
Spune mereu ce stii, dar sa iesi din casa fara rugaciune, sa nu te scoli din pat fara un Tatal Nostru, sa nu te urci in pat la culcare fara rugaciune.
Sa nu cumv sa fii nepregatita, nu stii cind vine ceasul.
Apoi imi amintesc, ca-mi mai spunea: nu raspunde la rau cu rau, ca asa vine razboiul, stii?
Uitati asa am crescut eu.
Mi-a ramas in memorie si azi, ca adult.

Imi amintesc apoi de copil, cind mama mea, doar 4 clase ca asa era atunci, imi spunea: nu vorbi urat niciodata, nu te infuria, nu te necaji, doar cere de la Domnul ca Domnul te va asculta si-ti va da tot ce-i ceri, insa ai rabdare pentru ca timpul Domnului nu este egal cu timpul nostru, deci ai rabdare multa cind ceri.

Cit adevar.
Acuma are 80 de ani saracuta de ea si marea ei preocupare este sa nu cumva sa lipseasca de la vre-o slujba de dimineata sau de seara ca ar fii prea pacatoasa.
Nu-mi amintesc sa fii fost odata nervoasa, sa strige la noi, cei 4 copii, sa ridice mana la noi, sa foloseasca expresii urate, Doamne fereste, repezite, oh, nu... si credeti-ma faceam foarte multe nazbatii, ca toti copiii.

Ne-a crescut pe toti 4 si ne-a trimis la scoli, la universitati, ca sa nu fim zicea ea, prosti in lume.
Dumnezeu s-o ajute sa-si tina promisiunea facuta fata de biserica, legamantul cu ea insasi.

Asta e rugaciunea pentru mama mea si asta este ceea ce am dus din familia mea oriunde am fost in lume, si credeti-ma am colidat destul.

Vocea cea tainica din noi !
 

Bunul Dumnezeu, cel ce toate cu negraita intelepciune le-a facut, Acela din inceput, ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea implini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. Deci, in afara de gura trupului nostru avem si o gura tainica a sufletului nostru. Cand omul vorbeste despre cele ale vietii, cand mananca sau doarme, cum poate el sa-L laude pe Dumnezeu ? La aceasta raspunde Sf. Vasile cel Mare, ca este o gura tainica a omului dinauntru, prin mijlocirea careia omul devine partas cuvantului datator de viata a lui Dumnezeu care este painea cea vie care s-a pogorat din Cer. Despre aceasta gura spune Sfantul Proroc David :"Gura mea am deschis si am aflat"(Psalm 118, 131 ). Dumnezeu ne cheama sa deschidem aceasta gura tainica pentru ca sufletul sa primeasca hrana cea vesnica, Harul Duhului Sfant. Dar in afara de orice rugaciune tainica, Sfantul Isaac Sirul arata ca orice gandire cu frica de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasca, orice grija a mintii pentru mantuire si orice munca pe care o facem cu rabdare, smerenie si dragoste crestina spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu este de fapt o rugaciune si zice : "Se cuvine sa cunoastem fratilor ca orice vorbire ce se face in taina si toata grija mintii pentru Dumnezeu si toata cugetarea celor duhovnicesti, in rugaciune se preface, ori cuvinte citite de ai spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori grija de mantuire in Domnul, ori inchinaciuni ale trupului, ori cantare de psalmi prin cuvantare de stihuri si altele de acest fel prin care se face invatatura rugaciunii curate si din care se naste Dragostea fata de Dumnezeu. " Este bine sa stim ca si simtirea de Dumnezeu , fara cuvinte, este o rugaciune.

Frumos spus Cristi. Imi amintesc de o replica a lui Octavian Paler, care spunea ca inaintea lui Dumnezeu nu trebuie sa strigam ca si cum El ar avea urechi omenesti. "Cea mai puternica rugaciune este rugaciunea scurta cu suspinul inimii" (Pr. Cleopa)

Insasi o simpla lacrima a regretelor celor gresite si a neputintelor noastre, poate sa-nsemne mult mai mult decat o rugaciune "strigata, glasuita" !

ID-ul tau ar putea sa insemne si "cea care a ptimit mult" poate inseamna altceva dar eu cand l-am vazut asa am gandit!
M-au impresionat pana la lacrimi cuvintele tale,caci asemenea mamei tale este si mama mea care pe langa faptul ca ne-am crescut atat de frumos,ne-a invatat multa carte si ne-a educat crestineste prin rugaciunile sale ne-a nascut si duhovniceste si chiar daca suntem imprastiati prin lumea mare toti mergem la biserica si ducem mai departe sfanta credinta ortodoxa in acel colt de lume unde ne aflam.Si Dumnezeu i-a dat zile multe(84)de ani si o sanatate de invidiat.De la ea am invatat ca rugaciunea ,postul,iertarea si fapta buna sunt secrete ale vietii de aici si ale vietii vesnice.

Draga Dorina, te rog sa-mi permiti a mai adauga pe langa post, iertarea , iubirea si rabdarea , pentru ca toate le putem rabda si dobandi prin rabdare , multa rabdare.

Da, asa este dragii mei, iertarea, postul, vorba dulce si o educatie vorbesc pentru tine toata viata.
Te conduc in viata.
Da Dorin, am suferit enorm de mult, si pentru motive de alegere personala de a emigra in 7 tari pina acuma, si unde esti tratat forte de jos, ca si ultima speta cind aud ca esti roman, desi eu sint forte mandra de asta iti dai seama, dar pe de alta parte este Crucea personala, care mi-a fost data.
Nu ma plang. Ma bucur, asta m-a facut sa fiu aproape de Dumnezeu, rugaciunea mea sa fie mai fierbinte, mai intensa.
Calugarii si preotii din familie au contribuit mult la educatia mea.
Mama a fost o alta mangaiere pe care Dumnezeu mi-a dat-o.
Deci, de ce sa ma plang? Am vut si am bogatia cea mai mare de pe lume: cea sufleteasca.
Eu nu ma plang, doar uneori, am nevoie de sprijin in rugaciune, pentru ca noi toti avem momente cind ne rugam cu mai putina putere.
Oriunde am fost am purtat Cuvintul lui Dumnezeu, pentru ca asa am simit. Multi canadieni aici, fara religie la inceput cind i-am cunoscut, au imbratisat ortodoxismul. In felul lor, mai libertin, pentru ca asa e aici, dar au trecut la ortodoxism.

Asta ma bucura enorm de mult.

Nina draga , poate insasi suferintele prin care ai trecut, au fos pana la urma insasi intarirea ta in credinta Ortodoxa. O sansa in suferinta , o sansa intre straini, pentru tine a fost o provocare peste care ai trecut cu bine , precum fierul trece prin foc si toata rugina nefolositoare se curata. Sa te bucuri ca ai avut aceasta sansa din care ai iesit mult mai inteleapta si mult mai curata sufleteste, decat un om obisnuit , cu o viata linistita si fara oprelisti.