Şi cum se deosebeşte o asemenea atitudine de noţiunea de "ascultare oarbă" ? Dacă în loc de interdicţia consumului de cârnaţi, Dumnezeu ar binevoi mâine să instituie obligaţia uciderii de pisici (sau de oameni mai scunzi de 180 cm), aţi reacţiona în acelaşi fel ? "Nu mă pun în postura lui Dumnezeu, n-am toate datele problemei, nu mă obosesc să-mi dau cu părerea" ?!

:21: Deci am avut dreptate ...Tu ai probleme cu ascultarea si inventezi situatii imaginare gen "om de paie" (carnatii,uciderea de pisici,etc) ca sa-ti "justifice" atitudinea.

Am crezut că e destul de evident că am probleme cu ascultarea. Tocmai de aceea făceam vorbire despre ascultarea oarbă.

În altă ordine de idei, Dumnezeul iudeo-creştin a avut destule momente în care a ordonat ascultătorilor lui să ucidă, şi nu doar pisici, aşa că nu văd unde e "omul de paie".

Mihai, eu banuiesc ca uciderea copiilor egipteni, de pilda: e clar ca nu niste ingeri au facut asta. Parerea mea e ca niste drone, dar e posibil sa ma insel.
Repet, e o teorie.

Vezi ce patesti daca mananci carnati vinerea,ajungi la hulirea de Dumnezeu ,apoi pana la ucidere mai e un pas.

Deloc. Eu pot sa dau curs sau nu gandului binevoitor. Daca ii voi da curs, voi primi tot mai multe haruri lucratoare. Acestea vor fi diferite si in sens, nu numai in calitate. Voi simti imboldul de a ma ruga. Apoi, pe cel de a posti. Voi dobandi nu doar gandul bun de a tine un post, ci il voi putea tine, negasind aceasta peste masura de greu ("lucrarea Spiritului Sfant da si vointa, si putinta").
Invers, daca nu ii voi curs, voi mai primi, totusi, haruri lucratoare. Dumnezeu nu e ca noi, care, daca cineva ne-a refuzat un dar, atunci acela e dusmanul nostru toata viata. Nu, voi mai primi, de la El, ocazii de a ma apropia de El. Adica haruri lucratoare. Dar mai rar decat in primul caz si, cumva, mai "orizontale" ca sa zic asa.

Un punct de vedere care ar trebui sa dea mult de gandit. Nu numai lui Igor, care insista asupra "lipsei harului" de la cei dinafara Bisericii Ortodoxe. Cand omul ajunge sa priveasca astfel, a facut deja un pas extrem de important. Sigur, postitori si rugatori sunt multi, dar discernerea profunda asupra datoriei noastre de crestini, e mai greu de aflat. Nu ca "obiect de schimb" - eu merg la biserica, Tu imi dai 300g. de Har; eu ma rog, Tu ma ajuti sa devin bogat; eu postesc, Tu le rupi picoarele dusmanilor mei!...
Uneori suntem siliti sa constatam ca Dumnezeu este in toate. Cam toate religiile orientale insista pe principiul gandirii pozitive: acela de a ierta si de a nu dori raul nimanui. Totusi, multi dintre crestini omit acest lucru, desi este a doua porunca a desavarsirii. Inca nu intelegem ca judecand si urand pe cei care ne fac rau sau... nu ne fac bine, desi sunt platiti consistent pentru a sluji intereselor noastre, nu facem decat sa ne adancim povara suferintelor. Posibil ca cei pe care-i uram si blestemam, sa ajunga in Iad, desi nu-i exclus sa gaseasca o portita de intrare la Dumnezeu, precum cea a vamesilor. Dar noi ramanem iremediabil osanditi pentru neiertare! Harul lucrator, zadarnic bate la poarta unei inimi zavorate...

Mai ușor cu panteismul pe scări!
Dumnezeu NU este în toate. Asta nu e învățătură creștină.

Pardon, continuați.

N-auzi ca omul este silit? Silit sa constate, zice....
Sa fim ingaduitori cu aproapele silit. Asta chiar este! - invatatura crestina.

Incet-incet, se inmultesc "Igor-"ii... E nevoie si de cineva responsabil cu ordinea, nu? Nu tin sa contrazic pe nimeni... Fiecare cu "ale lui"! Totusi, uneori, asa cum spuneam, ne grabim "igoreste" sa etichetam spusa cuiva, drept erezie, numai fiindca nu corespunde cu inversunarea noastra fata de o dogma, o natie, o culoare a pielii sau o culoare politica. Daca privim cu pace, asa cum ne cere si budistul, si hindusul, si crestinul, vom ramane in pace, nu numai cu cei cu care intram nolens-volens in conflict, dar si cu Dumnezeu care ne trimite... "Inger de pace"! Tocmai de aceea sustin ca Dumnezeu e in toate. Ca de n-ar fi... vai si-amar ar fi...
Nu stiu de unde ai dedus ca Dumnezeu lipseste de undeva , din moment toata creatia ii apartine, si nici un fir de iarba nu se clinteste fara voia Lui. Si omul (de oriunde-ar fi el) si dobitocul, si planta, si natura, si universul asculta glasul Domnului, ca de n-ar fi asa, totul s-ar transforma in haos... Hai ca nu-i greu, totusi, de acceptat acest principiu simplu, pe care-l invatam din frageda pruncie!...