Se poate să ai dreptate, dar tind să cred că omul când a dat de duhovnic nu ar mai avea nevoie de psiholog.

Eu zic ca daca un om are grave probleme de ordin psihic si necesita neaparat medicatie,asta e o chestie.Dar ca om sanatos si ai niste dileme,nu vad de ce ai alege sa te duci sa asculti de un om(care majoritatea nu au legatura cu credinta-ceea ce inseamna ca te vor departa) in loc sa asculti de insusi Dumnezeu care ti se descopera prin preot,sfintele scripturi.

Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.

Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul

"Teoretic", dar realitatea actuală este mult diferită, din păcate :

"Si va spun, sunt multi psihologi - cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa - care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam." (Rafail Noica)
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...log-96417.html

Asta am observat ca o spun multi,sugereaza ca adevarul ortodoxiei se schimba sau ar trebui sa se schimbe dupa vremea pe care o traim.Adevarul,credinta sunt acelasi de la Mantuitor pana la sfarsitului veacului.Noi nu ar trebui sa schimbam aceste lucruri in dauna noastra si in niciun context politic sau global.Asta am observat ca se face la catolici,schimba invataturile dupa cum le sunt de trebuinta.Am vazut acum vreun an la TV un preot catolic(nu cred ca era roman) care spunea ca niciunde in biblie nu se interzice homosexualitatea,ca porunca data de Domnul este sa ne iubim.M-am ingrozit cand am auzit asta,vai de ei.In ortodoxie nu se intampla niciodata lucruri de acest fel deoarece este credinta cea dreapta si provaduieste cuvantul lui Hristos neschimbat de secole.

Poate fi un alt mod de a veni în întâmpinarea şi ajutarea aproapelui.

Dragă Ovidiu, încetează să mai vezi în preot pe un omniscient. Nu mai trăim acum 1000 de ani!
Astăzi preotul are o arie clar delimitată şi e o mare greşeală să iasă din limitele demnităţii sale.
Preotul nu e psiholog sau psihiatru, după cum nu e dentist sau chirurg pe creier. Nici croitor nu este, nici strungar. Toate aceste activităţi aparţin altor oameni, special calificaţi ca să le practice.
Preotul, legat de psihologie şi psihopatologie, nu are nici o treabă cu lucruri cum ar fi: legile învăţării şi aplicaţiile lor practice (de exemplu în pedagogia preşcolarului sau a şcolarului, până la studenţi, masteranzi, doctoranzi şi postdoctoranzi); nici cu psihologia sugarului; nici cu tratamentul schizofreniei sau al autismului (sunt preoţi cu copii autişti, ştiai?) etc. etc. etc.
Dimpotrivă, astăzi preoţii învaţă de la psihologi aceste lucruri, dovadă că în facultăţile de Teologie din ţară şi din alte ţări se fac cursuri de pedagogie, de psihopedagogie şi de psihopatologie.
Te rog trezeşte-te la realitatea lumii de azi!
Şi, în orice caz, nu mai pune în cârca preotului lucruri pe care el însuşi nu voieşte să le poarte. Pentru că a înţeles foarte bine care sunt limitele demnităţii sale în lumea şi Biserica de azi.

P.S. Opinia mea o cunoşti bine. M-aş fi bucurat să nu fie nevoie de psihologi şi psihiatri. Dar dacă este, în mod evident, ce vrei să fac eu? Să mă ascund ca struţul şi să mă prefac surd şi orb la lucruri evidente? Asta nu foloseşte nimănui.

Sa ne ferim sa judecam pe altii,mai ales pe preoti.Noi nu avem functia de judecatori ai oamenilor,aceasta singur Dumnezeu o are.

Ce înţelegi prin a judeca?
Sper că înţelegi ceva gen osândire, critică aspră (şi implicit nedreaptă) etc.
Adică nu orice gând legat de un om, fie el şi sfinţit slujitor/preot, e o purtare la judecată, nu?
Sau cum înţelegi de fapt?

O cunosc. Mulţumesc pentru lămurire.

A constata nu înseamnă ca judeci musai pe cineva sau ceva.
Suntem orbi , chiori sau surzi ?