Despre smerenie: din Pravila bisericeäsca:
"1862. -" Cum se capata smerenia? Du-te si te roaga lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere si smerenie in inima ta, si ia aminte intotdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa dedesuptul tuturor oamenilor. Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici prieten eretic, si inlatura indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si pantecele si foloseste foarte putin vinul. Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru, nu te prici cu dansul, ci de va grai de bine zi: Asa este cu adevarat. Iar de va grai rau, zi: Tu stii cum vorbesti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a grait. Si aceasta este smerenia".- Pateric p. 149. (Matei 11,29; 18,4; 20, 26-28; Luca 17,10; 18,14; 22,26; F. Ap. 20,19; Filip 2,3-9; Efes. 3,18; I Petru 5,5-6).

1863.- "Cel ce respinge si nu primeste lauda oamenilor si odihna trupului, s-a dezbracat si de ultima haina a slavei desarte. Acesta s-a invrednicit sa se imbrace inca de aci in stralucirea locuintei din cer, cautata cu multe suspine". Filoc. IV, p. 321,241.

1864.-" Multi confunda modestia omului natural cu smerenia formata dupa invatatura evanghelica si astfel se insala in aprecieri. Ideile evanghelice sunt foarte diferite, care lucreaza mai intai launtric si apoi se manifesta prin firescul omului in afara, injugandu-se cu felul lui de a fi, cu temperamentul innascut, dand nastere la personalitatea crestina, care va lucra sub dublu aspect: cel al darurilor innascute, si cel al credintei purtatoare de idei, care atrag harul si darurile acestui har, menita sa se creeze pe sine, pentru viata si viitorul apropiat si indepartat (Rom. 3,15; I Cor. 12,15). Astfel cei mai putin inzestrati isi concentreaza puterea de a lucra mai mult pentru mantuirea personala, pe cand cei mai bogat inzestrati, au chemarea si lucreaza si pentru altii, si mai ales celor ce conduc pe altii, sunt siliti sa aiba o atitudine interna si externa foarte diferita si framantata, incat cu greu pot fi apreciati concret prin semnele externe, mai ales de cei putini cunoscatori ai sufletului omenesc. De aceea, Scriptura si Sf. Parinti ne invata sa nu judecam pe altii, caci este cu neputinta sa nu pacatuim fata de propria noastra smerenie". (Matei 7, 1; Luca 6, 37; Rom. 14,10-13)."

Cat despre rezultate, veilur, nu cred ca iti voi putea spune, ca sa nu adaug inca la marea mea mandrie.

imi place cum gandesti, si chiar ma bucur ca nu imi dai detalii daca ai rezultate sau nu, de astfel cu mandria ma lupt si eu, incerc mereu sa evit sa ma gandesc daca am rezultate sau nu, dar este foarte greu sa trec de aceste ganduri, practic cu puterea mea nu prea pot sa-mi infrang mandria, dar cu ajutorul lui Dumnezeu poate voi reusi. ancah, daca vei continua asa vei putea cat de cat sa razbesti ispitirile...

Veilur, intamplarile zilnice sunt lectii din care invatm ceva despre noi. Nu intamplator ne intalnim cu o persoana sau alta, caci acestea au un rol , chiar si numai trecator, in mantuirea noastra. Cei care nu au nici un rol nici nu au spatiu in viata noastra. Astfel m-am obisnuit sa-mi analizez ziua cu cele pe care le ofera si se intampla, si reusesc, ce-i drept destul de rar, sa recunosc o lectie chiar in momentul in care mi se "serveste" si sa actionez asa cum trebuie. De cele mai multe ori, din cauza repeziciunii cu care vin aceste "lectii" nu apuc decat dupa aceea sa recunosc in acea persoana ostila sau binevoitoare pe invatatorul meu. Am aflat ca fiecare lectie e urmata de 7 examene, in care dovedim daca am inteles lectia; si cand zici acum gata, am invatat, mai vine un examen, care te ia prin surprindere si pe care nu e sigur ca-l iei. Daca urmaresti acest lucru viata devine palpitanta prin ea insasi.

In ceea ce priveste mandria, ea se retrage ca melcul in cochilie si asteapta prilej de a se manifesta. Dar si in aceasta privinta e buna observarea reactiilor noastre mai ales in situatii neprielnice si identificare adevaratului motiv pentru care facem, zicem sau gandim un lucru. Madria nu e facuta din materie grosiera ci din particule foarte fine si de aceea e necesar a ne privi cu lupa.

Sa ma ierte cei, care au capatat o alta experienta in lupta cu pacatele.

ancah draga ai scris undeva o intrebare a lui Avva Pimen catre Avva Iosif despre patimi shi nu mai gasesc dar ash vrea sa nu te superi ca se intzelegea gresit din ce ai postat:

Avva Iosif: "In nici un caz sa nu lasi patimile sa intre, ci tine-le piept fara preget." asta a zis cuiva dar a aflat Avva Pimen shi l-a intrebat ca lui de ce ii zisese altfel adica "Lasa-le sa intre si lupta-te cu ele" asta i-a zis lui Avva Pimen ca sa fie iscusit cica...

dar banuiesc cum ca amandoua sunt valabile in sensul ca shi lui Avva Pimen tot sa nu le lase sa intre i-a zis dar i-a dat shi un cuvant de smerenie din mandria ce o incearca monahii cum ca ar deveni iscusitzi...

iar dumneata Ancah, spuneai ca cu cat avansezi sunt alte incercarile shi interpretarile shi ce trebuie sa faci... nu, cred ca mai degraba lui Avva Pimen i-a dat shi un cuvant de smerenie sa nu cumva sa se creada iscusit, deci a fost acelashi cuvand dar care tzinea seama de situatzia fiecaruia, asta a fost, shi nu ca unii sunt mai mari sau mai mici sau unii care au avansat incep sa se joace cu patimile... nicivorba! eu asha vad lucrurile shi nu ce se intzelegea din acel mesaj... deci iarta-ma... adica voia sa-i spuna fara cuvinte la Avva Pimen : ale tale patimi oricum sunt intrate fiindca te crezi iscusit... deci a zis Avva Iosif defapt: "nu le lasa sa intre iar daca au intrat atunci lupta-te cu ele..."

deci ai grija Ancah, ca la parintzii filocalici, asha imi pare cum cuvintele nu sunt ushor de deslushit shi trebuie sa tzii seama ca e vorba de smerenie, multa smerenie, deci anevoie de priceput, shi greu de observat sensul... deci cine le poate pricepe? cine le poate aplica? cine le poate urma?...

dar intorcandu-ne la o alta virtute mare, poi ar putea fi sa izbandeasca credinciosul cu ajutorul lui Dumnezeu in razboiul din ceasurile mortzii cum spune Sfantul Nicodim Aghioratul ca atunci dezlantzuie dusmanul cel tare lupta:
a. întâi este razboiul împotriva credintei;
b. al doilea, împotriva nadejdii;
c. al treilea, împotriva smereniei, cu slava desarta si cu mândria;
d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si
prefacerea slujitorilor nedreptatii în îngeri de lumina.

shi ne-a dat shi solutzie cum sa procedam,

a. Cand vrajmasul va incepe a ne da razboi cu mincinoasele lui apucaturi,
prin ganduri de necre-dinta in mintea noastra, atunci trebuie sa ne tragem inapoi degraba,
de la minte la voire, zicand:
"Du-te inapoi, satano, tatal minciunii,
caci nu voiesc nici macar sa te aud pe tine,
fiindca destul imi este mie a crede cele ce crede Biserica cea sfanta a lui Hristos".
Si sa nu dam loc in inima noastra gandurilor necredintei,
precum este scris de inteleptul Solomon:
De se va sui peste tine duhul celui puternic - adica al vrajmasului -,
sa nu-ti lasi locul tau.
Si daca vrajmasul sarpe iti va aduce indoiala in ce crede Biserica,
nu-l baga in seama si sa nu-i raspunzi.
Ci, vazand minciuna si viclenia lui, fereste-te foarte mult de el.
Iar daca esti puternic in credinta si în gandire si voiesti sa-l faci pe vrajmasul de rusine,
raspunde-i lui: "Biserica crede adevarul".
Si de-ti va zice tie: "Ce este adevarul?"
Zi-i lui: "Acela pe care il crede Biserica".
"Si ce crede Biserica?" "Adevarul".
"Care adevar?" "Pe care-l marturiseste Biserica"
si pururea fii in gand cu rugaciunea catre Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

b. Iar cand ne razboieste vrajmasul cu dezna-dejdea,
sa ne aducem aminte de mila si bunatatea lui Dumnezeu,
Care a venit in lume sa moara pentru noi, pacatosii.

c. Cand ne va da razboi cu slava desarta si cu mandria,
sa ne socotim ca suntem praf si cenusa si sa punem toate ispravile
noastre pe seama lui Dumnezeu.
Sa ne cunoastem cu adevarat greutatea pacatelor si a rautatilor noastre,
dar sa nu dezna-dajduim de mila lui Dumnezeu,
caci auzi ce zice Sfantul Duh prin gura Proorocului David:
Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dansul.

d. Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor in chip de ingeri de lumina, sa stam tare intemeiati in smerenia cugetului nostru si sa zicem:
"Schimbati-va, ticalosilor, in intunericul vostru, ca mie nu imi trebuiesc vedenii.
Nu am trebuinta in acest ceas decat de mila lui Dumnezeu si de milostivirea Lui".

Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu,
intoarce-te de la dansele si alunga-le de la tine cat poti de departe.
Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru
si aceasta intoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii.

Asadar, tineti minte, fratii mei, ca acestea sunt armele cele mai de obste
pe care obisnuiesc vrajmasii nostri draci a le unelti impotriva noastra
in ceasul cel mai de pe urma al mortii.
Si fiecaruia ii da razboi dupa placerile si patimile la care il cunoaste ca este supus mai mult.

Si sa nu uiti a cere cu toata inima, in ceasul acela,
ajutorul rugaciunilor Preasfintei si Preacuratei Maici a lui Dumnezeu,
si grabnicul ei ajutor te va izbavi si va aduce
peste sufletul tau mila ei si indurarea Preaputernicului Dumnezeu. Amin.

Multi stiu sa spuna, dar cati fac oare din cele scrise de mai sus?

:)
suntem datori macar sa le deschidem ochii altora. si repetand la nesfarsit aceste lucruri, in timp, vom incerca si noi sa ne apropiem... eu cred ca majoritatea celor care dau citate din patericuri o fac si pentru ei insisi. ne marcheaza vietile sfintilor. pe toti. si e clar ca ii privim cu uimire si ii dam ca exemplu. din pacate, nu avem exemple din propria viata... si atunci recurgem tot la vietile celor la care ne rugam sa ne mijloceasca rugaciunile catre Domnul.
Doamne ajuta!

eu cred ca SMERENIA pt ca din smerenie vin si celelalte si iertare si rabdare doboara mandria care e unul din cele mai mari pacate dar de asemenea e f greu de dobandit ,uneori se dobandeste abia la batranete .

Eu consider ca virtutea cea mai importanta pe care trebuie eu sa o dobandesc este tocmai cea care imi lipseste.De ce?Pentru ca imi lipseste.Si la mine ea se chiama smerenie.:thumbsup:

Svovi, cu siguranta e adevarat ce scrii tu acolo, dar iata la ce m-am gandit eu, cand am citit apoftegma respectiva: daca luam doi oameni, unul fost fumator si altul care nu a fumat niciodata, care din ei crezi ca stie mai bine lectia "fumatul este nociv"? Eu cred ca fostul fumator,caci dupa ce a pacatuit, a si invins pacatul si ii va tine piept cu succes pentru ca cunoaste cu deamanuntul viciul al dependentei de tigara. Si nefumatorul isi are virtutea lui, dar mai mica, pentru ca el nu a fost ispitit de acest pacat si nu a trebuit sa se desprinda de acest viciu.
Este, ca sa fac o paralela, diferenta ca intre fiul risipitor si fratele lui, care a ramas tot timpul langa tatal lui. Revenirea la virtute este mai mare, decat traiul in virtute fara ispitiri, asa cum viata convertitului e mai adanca decat viata unor crestini, care intotdeauna au trait in credinta.