Nu sunt foarte sigura ca indepartarea te face sa uiti, ba din contra e posibil sa existe riscul ca persoana sa ramana in amintirea ta ca un "fat frumos"... pe cand daca-l cunosti mai bine (nu neaparat trupeste) exista mari sanse sa realizezi ca nu e decat un om ca toti ceilalti, daca nu chiar poate deveni dezagreabil.

Poate cel mai greu de suportat sentiment pe care-l poate trai un om este atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, iar persoana respectiva se dovedeste a fi mincinoasa si neserioasa!
Atunci cand este sincera si iti spune in fata ca nu vrea sa fie cu tine inteleg si asta-i viata (doar dragoste cu forta nu se poate), insa cand una iti spune in fata si alta e realitatea atunci nu inteleg asemenea comportamente!
De ce oare unii oameni (si vorba aia- oameni care se presupune ca sunt maturi, trecuti prin viata- nu adolescenti) nu pot fi sinceri, sa spuna exact ceea ce vor si isi doresc ?!

Pai inseama ca de fapt ai iubit pe altcineva, o persoana imaginara, nu persoana reala, mincinoasa si neserioasa.

In mod clar sentinta asta nu vine de la cineva cu o "ratiune clara si taioasa" ci mai degraba "tulbure si nesanatoasa". Si boanta?

da. Hipnoza!

Mai bine sa previi decat sa tratezi.

Foarte adevarat si corect, insa din pacate in cazul de fata nu prea se poate aplica!
Nu avem de unde sa stim dinainte (doar daca este cineva cu talente "paranormale"" si telepatice!) ce fel de caracter are persoana de care ne place si de care apoi ne indragostim! Si nici nu avem toti ""talente si relatii la SRI"" ca sa putem sa cercetam trecutul persoanei respective!

Pai daca nu te-ai prins, asta e problema, mai intai ne indragostim, de cineva imaginar care are o fatza reala si pe urma aflam ce e de fapt in spatele acelei fetze.
Chestie de igiena sentimentala.

Hai sa va zic eu leac: acum cativa ani eram putin indragostita de un coleg, si desi nu mai lucram impreuna, totusi imi ramsese in suflet o leaca de dor...cumva mi-am amintit sau chiar am povestit despre acele vremuri, si iata intr-o noapte visez ca lucram tot acolo si ma trimite sefa sa-l ajut... ajung la el si ce sa vezi, baiatul singur, la inceput ne bucuram sa ne revedem, apoi el insista, eu zic stai usor, baiete, ce inseamna asta, el zice ceva de genul 'daca nu stai ma enervez"... noroc ca ne intrerupe cineva, dar deja eram convinsa ca nu mai am scapare, ca ne vom intoarce de unde ne-am oprit si ...nu stiam cum voi mai da ochii cu al meu acasa.... Desigur ca dimineata m-am trezit cu niste draci pe mine, mi se parea inadmisibil cum a putut sa faca asa o mojicie, imi trecuse orice urma de simpatie sau dor, drag de respectivul...ma gandeam ce-ar trebui acum, sa multumesc lui Dumnezeu pentru "leac"? Dar oare e adevarat ce am visat eu, oare el chiar asa ar fi procedat si in realitate? Sincer, inca ma indoiesc!

un "leac" pentru dragoste este timpul