Ai dreptate Cozia. Mantuitorul prin aceste cuvinte se refera la persoanele de langa noi, la dusmanii nostri cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur. Bine ai spus ca impacarea este ca o spovedanie inainte de impartasanie, pentru ca in alt context Mantuitorul ne recomanda: "Impaca-te, inainte de a-ti aduce jertfa", tot asa si aici "degrab, pana esti cu el pe cale".

"Nu le mai suparati. Este mare lucru sa te feresti sa faci faptele care stii ca-l supara pe aproapele tau"

Multumim pentru sfat ,deci trebuie sa incercam sa ne punem in situatia acestor suparaciosi ,caci de multe ori i-am tratat cum stiam ca sunt eu ,mai putin suparacioasa.
Dar ce sa facem daca totusi ii suparam fara sa vrem ,le cerem iertare bineinteles ,dar nu mai bine ar fi sa le explicam ca este mai de folos pentru ei sa nu se supere din toate nimicurile ?

Nu cred ca este bine ca or sa o ia ca atac la persoana.....si se vor supara:(

Eu nu vad asta ca pe un atac la persoana ,ma gandeam ca s-ar putea indrepta si ei un pic ,suparaciosii sufera mult ,se consuma si nu se folosesc de aceasta suparare.
Stiu pe cineva foarte suparacios ,de fapt este o doamna ,care intr-adevar nu suprta contrazicere ,ea nu poate fi indreptata cu nimic .

Stiu si eu cunosc pe citiva, si este foarte greu cu acesti oameni dar si cu noi care daca nu suntem atenti ne lasam purtati de placerea aceea ascunsa care sta in noi... de a-i supara, de a-i contrazice. Oricum, credinta si rugaciunea, postul ne face mai constienti de noi insine, asa capatam posibilitatea sa ne observam cit de cit ce ne facem nou dar si altora... dar taaaare greu este,... mai ales daca traiesti sum acelasi acoperis cu suparaciosii.

Adevarata iubire

49. În Saptamâna Patimilor, doi soti si-au împartit treburile casnice, altfel încât sa termine cât mai repede curatenia. Stabilisera ca trebuiau sa termine înainte de Miercurea Mare, ca sa aiba cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Daca terminau, pâna la Pasti mai aveau de facut numai mâncare. Le ramânea destul timp sa se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treaba. Pâna sa plece la denie, s-a gândit sa bata covoarele. Sotul întârziase acasa, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a vazut-o pe sotie în fata blocului batând covoarele.
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Ma schimb si vin eu sa le bat. Nu trebuia sa faci si treaba asta.
- Nu, du-te sus si manânca, ma descurc si singura. Ce, pâna sa ma marit nu tot eu le bateam? Ca tata nu mai avea putere.
- Opreste-te, ca ma superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserica, parintele lor duhovnic, care le era vecin, a vazut scena de pe balcon. Le-a spus:
- Asa sa va certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare sa vrea sa îl ajute pe celalalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plata de la Dumnezeu.

50. În urma unui accident, un barbat a ajuns pe patul de spital. Ca sa îi faca o bucurie, sotia i-a facut prajitura preferata si i-a adus-o în salon. Dar, deoarece a facut-o mai mult plângând, ca suferea mult din pricina durerilor barbatului ei, a uitat sa puna tocmai zaharul.
Sotul ei a gustat din prajitura si si-a dat seama ce se întâmplase. Dar, pentru a nu o mâhni, nu i-a spus. Sotia îl tot îmbia:
- Hai, manânca, ca pentru tine am facut-o. Copiii au spus sa îti aduc tie toata tava, nici nu au vrut sa guste. Au zis sa te gândesti la ei si sa manânci, ca analizele au aratat ca ai nevoie de dulce.
Dar sotul nu prea vroia sa manânce, dând vina pe lipsa poftei de mâncare. Înainte de a pleca acasa, sotia l-a mai rugat o data:
- Hai, ia, uite ca încep eu bucata de prajitura, termin-o tu.
Gustând, sotia si-a dat seama de ce sotul ei nu parea prea dispus sa manânce:
- Iarta-ma, nu e buna deloc. O sa o arunc la gunoi. Si te rog, nu fi suparat. Îti aduc mâine alta.
- Stai linistita, nu te mai obosi. Daca Dumnezeu vroia, îti iesea asta. Sa nu o arunci. Si mâine nu trebuie sa îmi mai aduci nimic, a zis doctorul ca pot veni acasa.

Bine ai revenit in casa celor peste 5000 de suflete, crestinortodox.ro !

Da, citisem acest topic inainte sa pun intrebare, ce este iertarea?! Sunt lucruri pe care le stiam teoretic... dar practic. Cand putem sa spunem despre cineva ca a fost iertat? ( de noi) Ne putem insela atat de usor, caci fara o cunoastere adanca a firii noastre, nu putem stii daca suntem capabili de a ierta sau nu! Putem foarte usor sa spunem : "l-am iertat", in fond sa fie numai fatarnicie si de fapt sa purtam ranchiuna in continuare. Vreau sa spun ca ne putem minti usor pe noi insine... Ca acea falsa smerenie in care se cade atat de usor!! Oricum, ma gandeam ca asta va fi tema de discutie si cu duhovniculmeu cand vom ajunge la el!

Ajungi sa cunosti ca l-ai iertat in momentul in care te bucuri ca l-ai cunoscut, ca el exista. Spunem despre cineva ca a fost iertat atunci cand il iubim mai mult pe el decat pe noi insine.