Ce este iertarea ?
 

Este dificil si lesne, deopotriva, sa oferim un raspuns acestei intrebari. Raspunsul depinde de ce realitate invecinam "iertarea".

Desigur, in egoismul nostru, o invecinam adesea cu dreptatea, echitatea, marinimia, transformand-o intr-un fapt caldicel, intr-o "iertare de contex". Dar nu aceasta este esenta iertarii.

Abia cand o invecinam cu iubirea lui Dumnezeu, devenita pentru noi mila si iertare, si cu propria moarte, iertarea dobandeste consistenta, greutate, folos duhovnicesc. Atunci devine pentru noi un lucru vital, ca aerul pe care-l respiram.

Lepadand mandria , vom sti cu adevarat ce-i iertarea , caci fara nenorocita asta de mandrie , nici suparare nu va mai fi , iar iertarea va fi ceva continuu si firesc in viata adevarata de crestin , pana atunci ne zbatem doar in teorii , si nimic mai mult .
Smerenia se dobandeste , nu aici si niciodata pe net , ci doar in rugaciune , multa cainta , intelegere si dragoste reala fata de cel de langa tine . Atata timp cat noi insine suntem cei mai importanti , in veci nu va fi iertare , ci doar simple cuvinte sau declaratii fara acoperire in practica de zi cu zi .
Doamne ajuta !

Iertarea este de doua feluri:

iertarea mintii si iertarea inimii.

Iertarea mintii este o forma auto-impusa de iertare, prin evocare voluntara a unor citate sau inferente scripturale.

Aceasta minte nu cunoaste dulceata dragostei curate fata de agresor, apriorii agresiunii.

Este ca o zgarda care tine in loc bestia furiei si o calmeaza in cele din urma.

Iertarea mintii este iertarea celor incepatori in lucrarile Duhului.

Iertarea inimii este o forma superioara de iertare.

Aceasta este specifica celor care deja si-au curatat inima intr-o masura in care experimenteaza fascinatia atractiei fata de fiinte, din dragoste curata.

Iertarea lor este odihnitoare pentru ca ochiul inimii ramane pur si simplu in contemplatia neprihanirii naturii ultime a agresorului.

Este cea mai eficace forma de purificare / resorbtie a turbulentei in starea fericita.

Pe care o foloseti ?

Cugetari din Dharma - nu va lasati si iar si iar pana la banare . . . !
 

Sa inteleg ca folositi " :http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=Cugetari din Dharma14532

Am gasit pe site si un Acatist pentru iertare

"Prea Sfanta Treime de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea, dar nu gaseste calea. Ma complic in vorbe, ma ratacesc in fapte, departandu-ma de la calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate."
http://www.crestinortodox.ro/acatist...re-122407.html

Cred ca cel mai bine vom intelege ce este iertarea, atunci cand vom ierta si vom simti in sufletul nostru linistea, pacea, bucuria si toate binefacerile ce ii urmeaza.

omu se roaga-nu aici si niciodata palavragind toata ziua buna ziua pe net

da,dar este buna si rugaciunea pt impacarea cu vrajmasii.si cea pt ispite

Ø Iertarea este o cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a fi ca El.
Ø Dumnezeu este gata mereu să ne ierte şi să ne iubească fără nici o condiţie. Dificultatea vine din partea noastră, din partea neputinţei noastre de a primi această putere de la El.
Ø Este mai curând o problemă între om şi Dumnezeu.
Ø Este izvor de Har şi de eliberare de sub robia puterilor negative ale: mâniei, ţinerii de minte a răului, autocompătimirii, amărăciunii, comportamentelor defensive, baricadării dincolo de zidul de protecţie, ascunderii adevăratei identităţi.
Ø Iertarea oferă puterea de a nu mai fi copleşit de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea produsă de actul vătămător.
Ø Iertarea este o problemă a inimii, în sensul biblic al cuvântului, nu al psihismului.
Ø Iertarea nu este un sentiment, ci o lucrare, un act voluntar şi liber care și aduce libertate.
Ø Iertarea întrerupe avalanşa reacţiilor produse de durerea simţită în actele vătămătoare și reînnoieşte relaţia rănită.
Ø Iertarea este o lucrare conştientă a omului cu harul lui Dumnezeu prin care se vindecă și curăță inima rănită.
Ø Rodul iertării este dobândirea puterii de a nu-i mai considera vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi de a nu ne mai simţi vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit.