Enkidu, daca ne vom impartasi de Lumina, vom trece prin acesta lume cu privirea indrepta spre adancurile ei negraite si asa, permanent vom intalni negraitul. Lumea este stravezie. Asa vom cunoste ca toate cele dumnezeiesti se cunosc numai din impartasiri.

Tot omul ce se grijeste de mantuirea aproapelui, vazandu-l pe el alunecat si cazut, se sarguieste ca sa-l scoale, si pe cel ce sta il intareste ca sa nu cada, iar acestia, ca niste pierzatori, pe cei ce stau se sarguiesc sa-i surpe, iar pe cei cazuti si care zac jos, ii junghie prin deznadejde, in loc ca sa zica: "Iubite, ia aminte de tine, ca nimic nu este mai presus de frica lui Dumnezeu, nimic nu este mai cinstit decat viata cea imbunatatita. Gresit-ai, nu mai adauga, ci si pentru cele mai dinainte pacate ale tale, roaga-te." Cel ce poarta de grija aproapelui si graieste catre el aceste cuvinte schimba si se schimba.