[quote=Iustin32;96135]
scuze ca intervin,de unde reiese ca semnul e o cruce in M24,30 ?
Ezechiel 9
4[SIZE=2] Domnul i -a zis: ,,Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo.[/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#000080][SIZE=2][COLOR=#000080]5[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=2] Iar celorlalţi le -a zis, în auzul meu: ,,Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi![/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=#000080][SIZE=2][COLOR=#000080]6[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=2] Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfînt!`` Ei au început cu bătrînii, cari erau înaintea Templului.[/SIZE]
Semn. Ebr. taw, ultima literă a alfabetului ebraic. Pe vremea lui Ezechiel litera aceasta ebraică era scrisă în formă de X. Însemnarea era făcută în viziune, şi natura exactă a semnului poate că nu este importantă. Interpretarea veche care vedea în semn o prefigurare a crucii este oarecum fantezistă. În viziune semnul era fără îndoială literal, dar în semnificaţie el se referea cu totul la caracter. Solul nu trebuia să ia seama nici la naştere, nici la poziţie, ci să însemneze numai pe aceia care gemeau pentru păcătoşenia care stăpânea şi se ţineau departe de ea.
-Viziunea se referea în primul rând la nimicirea Ierusalimului de către Nebucadneţar. Ea va avea o altă împlinire în cursul scenelor de încheiere a istoriei lumii acesteia. Ea este într-o strânsă paralelă cu viziunile din Apocalips 7,15.16. Semnul distinctiv din Apocalips este „pecetea Dumnezeului celui viu” şi, ca şi semnul din Ezechiel, e bazat pe calificări de caracter. Dumnezeu pune semnul Său de aprobare pe toţi aceia care, prin puterea Duhului Sfânt, reflectă chipul lui Isus .Această pecete de aprobare a fost asemănată cu semnul de proprietate al lui Dumnezeu, ca şi cum Dumnezeu înscrie pe aceia care se califică pentru cetăţenie în împărăţia La. Numele şi adresa Sa – „Dumnezeu, Noul Ierusalim” .
Semnul este pus asupra acelora „care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo”. Aceia care aparţin acestei categorii au fost descrişi ca deosebindu-se prin chinul sufletului lor din cauza decăderii din mijlocul poporului mărturisit al lui Dumnezeu.
-14. Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. (Col 2,14-15)
-Zapisul. [„Scrisul de mână”, KJV]. Gr. cheirographon, „un document scris de mână”. Aici este singurul loc din Noul Testament în care apare acest cuvânt. Cuvântul acesta era folosit de multe ori cu privire la documente scrise de mână, adesea cu un caracter legal, ca de pildă o chitanţă semnată de un datornic. „Ştergerea” unui astfel de certificat de datorie era săvârşită numai după ce datoria fusese plătită şi condiţiile fuseseră pe deplin împlinite. Aceasta se făcea prin aplicarea unui „X”, aşa cum apare pe unele papirusuri. De asemenea, cerneala cu care se scria era solubilă în apă şi putea fi spălată sau ştearsă, iar papirusul putea fi din nou folosit. Unii comentatori susţin că apostolul le spune colosenilor că regenerarea lor prin puterea de învierii lui Dumnezeu, refacerea înăuntrul lor a chipului Său, era săvârşită prin „ştergerea” sau anularea de către Dumnezeu a datoriei pe care erau obligaţi să o împlinească. Alţii văd o referire generală la legea lui Moise, aşa cum era ea interpretată de Iudei.
-Poruncile. Gr. dogmata, „decrete”, „ordonanţe”. Este vorba de diferite legi şi decrete ale sistemului iudaic, cărora li s-a pus capăt la cruce (vezi Efes2,15).
-Stăteau împotriva noastră. Sensul corect gramatical din textul grecesc este că ceea ce era „împotriva noastră” şi „ne era potrivnic” este „zapisul”. Unii înţeleg prin aceasta o referire la acea datorie care stă împotriva tuturor, atât împotriva iudeilor cât şi a neamuri; alţii consideră că aici este vorba de legile sistemului iudaic.
-L-a nimicit. [„L-a înlăturat”, KJV]. Adică, „zapisul”. „Hristos este sfârşitul legii pentru … neprihănire”. [KJV] . ----Acum, pentru că Hristos a venit, oamenii nu mai sunt sub un îndrumător ( Galateni 3,25; Efeseni 2,15).
-Pironindu-l pe cruce. Crucea marchează trecerea de la un sistem (cel iudaic) la celălalt (cel creştin). Exact aceeaşi idee este exprimată în Efeseni 2,16, unde se consideră că la cruce a avut loc împăcarea.
-Domniile şi stăpânirile. [„Principatele şi puterile”, KJV-traducerea King James]. Termenii aceştia se pot referi la domni pământeşti (Luca 12,11; Tit 3,1) sau la fiinţe supranaturale (vezi comentariul de la Efeseni 6,12). Ţinând cont de învăţăturile false din Colose, aceasta s-ar putea să fie o referire la presupusele puteri angelice şi divine ale stihiilor (vezi Introducerea şi comentariul de la Coloseni 2,8). În realitate, Hristos a triumfat într-un sens special asupra lui Satana şi a îngerilor lui. Moartea Lui pe cruce a avut ca rezultat faptul că simpatia lumilor cereşti pentru Satana a scăzut şi mai mult (vezi Apocalipsa 12,9). De-a lungul lucrării lui Hristos, Satana era mereu gata să-L ispitească şi să-L hărţuiască. Viaţa lui Hristos a fost o luptă continuă, dar de fiecare dată El S-a dovedit biruitor. Fiecare efort depus de Satana pentru a-L distruge nu făcea altceva decât să demaşte în continuare lucrările înşelătorului. Viaţa de biruinţă a lui Hristos, culminând pe Golgota, a hotărât soarta diavolului. Masca lui Satana a fost înlăturată. Metodele lui de acţiune au fost descoperite înaintea îngerilor şi a întregului univers. A fost dat pe faţă adevăratul său caracter. Prin crucea Sa, Isus Hristos a dezbrăcat domniile şi stăpânirile întunericului atât de slujba şi autoritatea pe care o aveau ca domni ai acesteia lumi, cât şi de puterea în lupta împotriva binelui. Astfel, este mult mai probabil ca subiectul acţiunii exprimate prin verbul „a dezbrăca” să fie Isus Hristos (vezi mai sus).
-Le-a făcut de ocară înaintea lumii. [„Le-a demascat … pe faţă”, KJV]. Sau „le-a făcut un exemplu public” (RSV). Moartea crudă a lui Hristos pe Golgota l-a dat în vileag în faţa întregului univers pe Satana şi legiunile lui, descoperindu-i ca ucigaşi şi demoni.
-.(Col 1,20) Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale
-Făcând pace. Pacea este necesară deoarece intrarea păcatului în univers a adus înstrăinarea.Se pare că învăţătorii mincinoşi susţineau că pacea era adusă prin mijlocirea îngerilor.
-Prin El. Această sintagmă apare de două ori în acest verset [KJV], în primul caz în poziţia accentuată din limba greacă. Isus este agentul prin care se realizează împăcarea.
-Crucea lui Hristos este punctul culminant în planul de mântuire. E subiectul cu care se lăuda Pavel (Galateni 6,14). Va fi subiectul ştiinţei şi cântecului celor răscumpăraţi în decursul veacurilor veşnice .
-Pe pământ. Păcatul lui Adam a avut repercusiuni asupra fiecărui aspect al vieţii de pe acest pământ. Degenerarea s-a extins de la om, capodopera lucrării Creatorului, până la plante, insecte, viaţa marină şi chiar până la pământul neînsufleţit. Actul răscumpărător al lui Hristos va readuce în cele din urmă desăvârşirea şi armonia.
-În ceruri. Unii comentatori susţin că deşi numai a treia parte din îngeri s-au răsculat împotriva conducerii lui Dumnezeu şi au fost alungaţi din cer, restul oştirilor cereşti nu au înţeles pe deplin gravitatea păcatului şi rezultate lui îngrozitoare până când Hristos nu a murit pe cruce. Astfel, prin cruce toate lucrurile materiale şi spirituale, cereşti şi pământeşti, vor fi aduse la o stare de armonie perfectă şi vor fi restabilite scopului lor iniţial. Timpul şi aducerea la îndeplinire prin Hristos a planurilor lui Dumnezeu, îl vor demasca pe Satana şi cei care simpatizează cu el, astfel încât prin anihilarea lor va fi văzută dreptatea lui Dumnezeu. Planul de mântuire îşi va aduce al îndeplinire scopul său cuprinzător şi adânc – şi anume îndreptăţirea caracterului lui Dumnezeu înaintea universului
-Efes 2, 16 Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
Împăcat. Gr. apokatalasso, o formă intensificată a lui katalasso (vezi la Rom 5:10). Într-un singur trup. Adică, „omul nou” din vers. 15 şi „trupul” din cap. 1:23, ambele referindu-se la biserică, trupul al cărui cap este Hristos (cap. 1:22).
Prin cruce. Aceasta este singura dată când crucea este menţionată în această epistolă. Se vorbeşte despre ea ca mijloc de împăcare şi ca loc unde vrăjmaşul a fost nimicit. Crucea este marele nivelator, numitorul comun pentru toţi oamenii deoarece Hristos a murit pentru toţi, şi nu este un alt mijloc de mântuire.
A nimicit vrăjmăşia. În sensul că moartea lui Hristos a pus capăt ostilităţii (cf. la Cols 1:20). Cearta în familie, cearta de partid, animozitatea naţională, geloziile denominaţionale, şi tensiunile şi conflictele personale – toate acestea sunt tămăduite când fiinţele omeneşti devin fii şi fiice ale lui Dumnezeu, şi în felul acesta „una în Hristos.”
-Subliniez la final ca e important ce s-a intimplat la cruce si ce simbolizeaza ea ,si nu faptul ca te sfintesti atingindu-te de obiectul cruce.Apropierea de Dumnezeu sfinteste.Iar pe Dumnezeu nu-l poti interfata cu un obiect mort.Singura interfata vie a divinului cu umanul a fost Fiul Omului.

De unde esti tu, mestere, de dai asemenea verdicte de parca ai fi doctor in teologie? Eu am dat citate si tu le interpretezi si rastalmacesti dupa ce criteriu? Cine ti-a dat tie voie sa talcuiesti Scriptura care nu se poate talcui dupa mintea fiecaruia dupa cum spune Sf Ap. Petru in ep I?

ca retorica -ca sa poti invata trebuie sa cercetezi
Asa ne cere si Mintuitorul-Cercetati Scripturile
Pentru ca Scriptura ni-L descopera pe El si ne ajuta sa-L cunoastem.
El a despresurat pe cei pacatosi de "canoanele" fariseilor saducheilor si preotilor.El a stat linga cei "necurati" si "nesfinti" ca sa-i mintuiasca.
Cine da dreptul unei biserici sa puna canoane pe ce a eliberat El?
Dupa cum ai observat NT ne spune ca noi devenim proprii preoti ai constintei noastre ,iar El devina Marele Preot si autoritatea suprema.
Sint de acord ca trebuie sa fii ajutat sa cresti ,de aceea citesti ,nu?
Referinte avem destule

Normal ca diavolul teolog care va conduce, deja v-a facut si doctori in teologie. Matuitorul spune sa cercetam Scripturile, nu sa le talcuim dupa mintea noastra plina de patimi, mai ales de mandrie. Sunt atatea locuri in Biblie ce ne avertizeaza de acest lucru, dar voi nu aveti ochi sa le vedeti.
Litera tau era in forma de cruce, nu de x.

Voi prezenta o foarte scurta opinie a Dl. profesor univesitar Florin Laiu
referitor la Cruce si semnul Fiului Omului.

[COLOR=#1f497d][SIZE=3]Dragă M,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][SIZE=3]Este adevărat că Crucea este semnul (simbolul) creştinismului, deci se asociază cu Iisus, fiindcă simbolizează jertfa Lui, expresia cea mai profundă a iubirii şi dreptăţii lui Dumnezeu. Totuşi, Crucea apare în Biblie doar ca simbol retoric, în special în epistolele pauline, nu ca simbol grafic. În Apocalipsă nu apare deloc. În schimb apare Mielul, ca simbol dramatic.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][SIZE=3]În ce priveşte Matei 24, trebuie observat bine că profeţia lui Iisus nu se referă la un semn care simbolizează pe Fiul Omului, ci expresia „semnul Fiului Omului” trebuie înţeleasă ca „semnul prezenţei (apariţiei) Fiului Omului”, semnul de identificare a adevăratului Christos, spre deosebire de falşi christoşi amintiţi în versetele anterioare.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#1f497d]Vorbind despre semnul Adventului (Parusiei), Matei 24 se referă mai întâi la semnele apropierii evenimentului (căderea Ierusalimului, falşii christoşi, semne cosmice, şi în special predicarea evangheliei -- v. 14). Abia în v. 30 vorbeşte despre semnul distinctiv (de identificare) a apariţiei Fiului Omului. Denumirea pe care Iisus Şi-a luat-o, de „fiu al Omului” îşi are originea în Daniel 7:13, unde apare ca Omul Reprezentativ, venind înaintea lui Dumnezeu „cu norii cerului”. Norul este în Biblie asociat cu Dumnezeirea (Ex 13:21; 19:16; Dt 4:11; 5:22; 2Sam 22:10; 2Cr 5:13 u.p.; Ez 1:4; Is 19:1, cf. Ap 19:11; Mat 17:5; Mc 9:7; Lc 9:34; FA 1:9; Ap 10:1), el învăluie pe Dumnezeul lui Israel la Exod, pe Sinai, în viziunile profetice despre intervenţia lui Dumnezeu în favoarea poporului Lui, în Templul de la Ierusalim, învăluind pe Iisus pe muntele „schimbării la faţă” (care era o prefigurare a Parusiei), şi la Înălţare, când a venit promisiunea că El Se va întoarce LA FEL CUM A PLECAT, deci în norul care reprezintă prezenţa slavei Domnului. ACESTA este Semnul (venirii) Fiului Omului în Matei 24.[/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=#000000]Problemă[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=#000000]Mat 24:30[/COLOR][COLOR=#000000] „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind [/COLOR][COLOR=red]pe norii cerului[/COLOR][COLOR=red] cu putere şi cu o mare slavă.”[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=red]Solutii [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=red][COLOR=#000000]Luca 21:27 Atunci vor vedea pe Fiul omului [/COLOR][COLOR=red]venind pe un nor cu putere şi slavă mare.[/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=red][COLOR=red][COLOR=#000000]Mat 26:64 ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi [/COLOR][COLOR=red]venind pe norii cerului.``[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][COLOR=red][COLOR=red][COLOR=red][COLOR=#000000]Mc 13:26 Atunci se va vedea Fiul omului [/COLOR][COLOR=red]venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.[/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Mc 14:62 [/COLOR][COLOR=#1f497d]... [/COLOR][COLOR=#000000]Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind [/COLOR][COLOR=red]pe norii cerului.``[/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Ap 1:7 [/COLOR][COLOR=#000000]Iată că El vine [/COLOR]pe nori.[COLOR=#000000] Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Ap 14:14 Apoi m'am uitat, şi iată [/COLOR][COLOR=red]un nor alb[/COLOR][COLOR=#000000]; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Dan 7:13 [/COLOR][COLOR=#000000]M'am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată [/COLOR][COLOR=#000000]că [/COLOR][COLOR=red]pe norii cerurilor[/COLOR][COLOR=#000000] [/COLOR][COLOR=#000000]a venit unul ca un fiu al omului; [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#1f497d]În ce priveşte infirmarea argumentelor cu sfinţenia Crucii, trebuie făcută distincţie între sfinţenia morală a Jertfei lui Christos, pentru care ea este doar simbol, nu altar permanent (Jertfa Lui a fost adusă ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA cf. Epistola Evrei), şi între sfinţenia materialist-mistică, sau magică a unui fetiş în formă de cruce, care depăşeşte limita unui simbol legitim, ci devine idol. Nici dacă am avea crucea originală pe care a murit Iisus, n-am avea dreptul să o fetişizăm, s-o idolatrizăm (prin venerare, adorare, cinstire etc.), cu atât mai mult tot felul de cruci care nu pot fi mai mult decât simboluri. [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][/COLOR][COLOR=red][/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=#1f497d][COLOR=red][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#1f497d][/COLOR]

Iisus ,darul lui Dumnezeu
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:16

Pentru cine?
„DUMNEZEU a zis lui Moise: ,,Fă-ţi un şarpe ‘saraf’, şi înalţă-l pe o lance de steag. Orice om muşcat, care va privi la el, va trăi.” Num 21:8

2/4 Regi 18:3-7 — este Iconoclasm ?
„[Regele Hezekia] a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, aşa cum făcuse strămoşul său David. A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a retezat Aşera, şi a făcut bucăţi Şarpele de Aramă pe care-l făurise Moise, pentru că israeliţii de multă vreme începuseră să aducă tămâie înaintea lui, cinstindu-l sub numele de Nuhuştan.
Hezekia şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Şi dintre toţi regii cari s-au perindat prin Iudeea înainte sau după el, nu a fost niciunul ca el. S-a ţinut tare de Domnul, nu s-a abătut dela El, şi a păzit poruncile pe care Domnul le dăduse prin Moise. De aceea Domnul a fost cu Hezekia, care a avut izbândă în tot ce a făcut. El a ieşit de sub jugul împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus.”

„După cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Ioan 3:14-15
Podoabă şi medalion Mi-e crucea lui Hristos. Cu El să fiu biruitor, O port prea bucuros.
Cu drag port crucea, să mă crezi, Umil, precum e drept. Pe pieptul meu tu n-ai s-o vezi, Căci eu o port în piept.
Chiar şi când doare sau mi-e greu,Urmez încrezător!A suferit Isus al meu Mult mai îngrozitor...
*Şi dacă eu voi suferi Cu-al meu Mântuitor, Cununa mi-o va dărui Când va veni, pe nor.

Adevărata semnificaţie a crucii

„În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Iisus Christos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!”
Gal 6:14
„...‘Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-şi arunce pretenţiile personale, să-şi ia crucea lui în fiecare zi şi să Mă urmeze.”
Lc 9:23
(cruce in sens spiritual)
„Într-adevăr, pentru că în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu a recunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciunea ei, Dumnezeu a găsit de bine să mântuiască pe credincioşi prin ‘nebunia’ predicării Crucii.” 1 Cor 1:21
„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un avocat – pe Iisus Christos, Cel nevinovat. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” 1In 2:1-2

Evrei 12:2-4
„Să privim ţintă la începătorul şi desăvârşitorul credinţei noastre, adică la Iisus, care, pentru bucuria care-I stătea înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi acum stă la dreapta lui Dumnezeu pe tron.
Gândiţi-vă la Acela care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire atât de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă descurajaţi şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi încă nu v-aţi împotrivit până la sânge, în lupta împotriva păcatului.”




Langa crucea Ta, Isuse / Nu mai sunt ingrijorat
Renascut sunt prin credinta / De pacat eliberat.
Indoiala nu ma-nvinge, / Eu de cruce stau legat!
Pacatos sunt, stiu prea bine / Dar un pacatos iertat!
Ai rabdare, ai rabdare, Nu-n zadar e ruga ta,
Domnu-aude si-ti raspunde,
Tot privindu-ma pe mine / Nu credeam sa fiu salvat,
Dar acum privesc la Tine / Si-nteleg ca sunt iertat!
Stau la cruce cu uimire / Doamne cum de m-ai iubit?...
Cata pace, fericire, / pentru veci, fii preamarit!
Ai rabdare, ai rabdare,
Nu-n zadar e ruga ta,
Domnu-aude si-ti raspunde,
Pacea Lui te va afla!
Intuneric si-ndoiala / Poate fi si-n jurul tau...
Dar cazand zdrobit la cruce, / Nu te teme de cel rau;
Ai rabdare in credinta, / Chiar de-i slaba ruga ta!
Crucea-nseamna biruinta, / Domnul pace iti va da!
Ai rabdare, ai rabdare,
Nu-n zadar e ruga ta,
Domnu-aude si-ti raspunde,
Pacea Lui te va afla!

[quote=marmat;96146]Citatul este din biblia Cornilescu.
Iata ce scrie in biblia ortodoxa:
" Iezechiel 4.
4. Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui".

Multe neintelegeri sunt din cauza acestei biblii Cornilescu. De aceea nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Toate intelegerile gresite privind crucea, sfintii si altele au la baza traducerea Cornilescu, care mi se pare cat se poate de neinspirata.

Am comparat bibliile protestante cu cea ortodoxa si cea catolica. Pe net se gaseste biblia in toate limbile. Dar nu limba in care este tradusa biblia este importanta, ci cultul caruia apartine traducatorul.
In bibliile protestante apare doar "fa un semn pe frunte...", iar in biblia catolica, de exemplu:" fa semnul crucii", la fel ca si in cea ortodoxa.
Sa nu ne mai miram deci de neintelegerile ivite din aceasta cauza.

[COLOR=#1f497d][SIZE=3],,În ce priveşte Matei 24, trebuie observat bine că profeţia lui Iisus nu se referă la un semn care simbolizează pe Fiul Omului, ci expresia „semnul Fiului Omului” trebuie înţeleasă ca „semnul prezenţei (apariţiei) Fiului Omului”, semnul de identificare a adevăratului Christos, spre deosebire de falşi christoşi amintiţi în versetele anterioare.,,

[COLOR=Black]Cine esti tu sa ai pretentia ca ,,[/COLOR][/SIZE][/COLOR][COLOR=#1f497d][SIZE=3] trebuie înţeleasă ca „semnul prezenţei (apariţiei) Fiului Omului”,,,???!

[/SIZE][/COLOR]30. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa.,,
Care este semnul Fiului Omului in afara de Sfanta Cruce, altarul pe care El L-a ales si L-a sfintit cu scump sangele sau?
Si ce rost are in fraza [COLOR=#1f497d][SIZE=3]„semnul prezenţei (apariţiei) Fiului Omului”,,,???! [COLOR=Black]daca El apare dupa aceea?[/COLOR]
[/SIZE][/COLOR]

Deci raspunsul la aceste deosebiri ni-l oferea exegeza. Daca tu spui ca ne inselam ca Sfanta Cruce este semnul Fiului Omului, atunci prefer sa ma insel cu Sfantul Ioan Gura de Aur , Sfantul Chiril al Alexandriei si alti Sfinti Parinti, decat sa ma conduc dupa opinia domnului profesor Florin Laiu.

Cu cita autoritate vorbesti tot timpul. Eu sint doar un alt pacatos .

Acel semn este insasi venirea Lui in persoana ,nu ce pretind falsii christosi.
Ce e asa greu de inteles .Daca tu esti obisnuit cu crucea ,de ce ii obligi pe altii sa inteleaga ca tine .