cristiboss56 |
03.11.2008 07:41:29 |
Citat:
În prealabil postat de Thheo
(Post 98852)
Mor cate putin in fiecare zi ptr tot raul pe care-l pricinuiesc celor din jurul meu si ma doare faptul ca nu reusesc sau nu am curaj sa le cer iertare....aici pe site este usor sa ceri iertare ....dar atunci cand persoana este in fata mea ....imi este greu....si uite asa mai adaug un pacat la multele pe care le am.
|
Da, ai dreptate, iertarea este cea mai grea. Mandria, bat-o vina ! Este ceva real de netagaduit, iar cel ce se bate cu pumnul in piept, ca stie a ierta in totalitate, fatarnic este. Ma refer la cei de rand nu la monahi si cei intru smerenie desavarsita. Dragostea de sine si slava omeneasca, intuneca mintea , iar gandul cel rau ne copleseste de multe ori. Este un fapt real ce mult ne poticneste in drumul nostru spre pocainta. Trebuie sa uitam mai intai raul pricinuit ,cu voie sau fara voie, de cei din jur. Cu cat uitam mai repede raul, vom invata iertarea , pentru ca tot timpul sa avem in minte indemnul si cererea ce-o adresam Tatalui din Ceruri de a ne ierta greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Cat iertam noi , ni se va ierta si noua la randu-ne. Milostenia si iertarea, dragostea fata de aproapele nostru, sunt elemente ce greu, faoarte greu ,vor atarna la dreapta judecata. Avand in gand tot timpul asa ceva, multe se vor indrepta in atitudinea noastra, in felul nostru de a fi. Cea mai periculoasa este deznadejdia, uitarea, delasarea in general. Rugaciunea multe poate, de este citita, spusa cu dragoste si convingere, pentru ca Bunul Dumnezeu stie fiecaruia ce-i trebuie, dar si noi la randu-ne trebuie sa dam dovada de osteneala in dobandirea celor cu folos.
:76:
|