Eu cred ca ai dreptate, pentru ca daca cautam mai intai imparatia lui Dumnezeu, automat avem deja o relatie pe verticala cu Dumnezeu si ne va fi mult mai usor sa construim prin analogie una pe orizontala cu partenerul de viata.

Probabil unul din cele mai importante aspecte ale unei casatori fericite este comunicarea. Si cine invata sa comunice bine cu Dumnezeu are aici automat un avantaj.

Apoi sunt importante nu neaparat in ordinea asta: respectul, increderea, implicarea etc.

Toate problemele de familie le raporteaza fiecare din cei doi la Dumnezeu, gasind in acest mod o zona de interferenta sigura a modului de a gandi in chestiunile care privesc familia.

da, mai greu e cand cei doi soti descopera ca nu prea mai au interese comune...si cand apropierea/ departarea de Dumnezeu este o piatra de poticnire in viata de familie.

cand unul din soti este necredincios sau mai slab in credinta, celalalt il poate aduce, prin Rugaciune, la Dumnezeu si pot invata sa descopere impreuna sa traisca in comuniune in Hristos. mai rau e cand nici unul din soti nu sunt preocupati de latura religioasa a casatoriei sau nu-i dau mare importanta... e atata lipsa de...tot ce e curat, frumos si adevarat intr-o casnicie in acele cazuri...

usor de zis, greu de facut... teoria ca teoria, dar practica ne mananca!

Spune pr. Paisie Aghioritul in cartea "Viata de familie" asa:
De vom castiga noi mai intai pe Duhul in inimile noastre cel de langa noi se va indragosti de EL prin noi. Fara a face gesturi spectaculoase, fara a invia mortii, fara a vorbi mult, doar simtindu-ne pacea ce izvoraste din fiinta noastra. Numai astfel putem noi face cele ce sunt ale Lui Dumnezeu :rolleyes: Caci nici acestea nu noi le facem ci insusi Hristos prin trupurile noastre.:)
Frumos subiect mirela. :)

barbatul necredincios,se va mantui prin femeia credincioasa si invers.

Foarte adevarat dupa casatorie, dar inainte de casatorie trebuie avut grija, si in sensul ca asta nu implica ca trebuie sa iti cauti cu lupa pe cel mai mare necredincios, pentru ca sa faci din el un mare credincios. S-ar putea sa fie peste puterile tale si incercand sa il ridici pe el, sa te prabusesti si tu sub povara lui.

MANUAL DE IUBIRE-Firea dragostei
Părintele Filothei Faros
Editura Egumenita
Dragostea trupească autonomizată împotriva dragostei adevărate
Prin omorârea sentimentelor pentru a deveni mai capabili din punct de vedere erotic şi folosirea dragostei trupeşti autonomizate şi a senzualismului pentru a masca adevărata sensibilitate care ne este proprie, am castrat dragostea, făcând-o insipidă şi fără de pasiune. Sărăcirea dragostei a fost determinată şi accentuată de mijloacele de informare în masă. Cărţile despre Cum să faci sex şi Cum să ai parte de dragoste, care inundă piaţa, au toate ca element comun hipersimplificarea şi aplatizarea iubirii şi a sexului, pe care le tratează ca pe o combinaţie între învăţarea tenisului şi efortul de asigurare a unei vieţi sigure din punct de vedere material. Astfel, instrumentarea accentuată a sexului îl devitalizează şi pe acesta, iar dragostea însăşi ajunge să fie desconsiderată, ceea ce va conduce la dezumanizarea atât a sexului cât şi a iubirii.
Sexul sau dragostea trupească s-a devitalizat întrucât s-a autonomizat. În realitate, am întors sexul împotriva dragostei, folosindu-ne de el pentru a evita angoasa pe care o creează multitudinea faţetelor iubirii adevărate, iubire ce este chemată să pătrundă tot mai adânc în intimitatea sufletului celui îndrăgostit, nefiind limitată de nimic convenţional. În discuţiile „progresiste” despre dragostea trupească autonomizată, în special în cele în care e apărată libertatea ei în faţa oricărei cenzuri, se susţine adesea că societatea însăşi are nevoie de această libertate de expresie în dragoste. Ceea ce se descoperă însă dincolo de aspectele pur exterioare ale problemei, fapt care reiese cu prisosinţă din literatura, teatrul, precum şi din cercetarea „ştiinţifică” contemporană, este exact contrariul.
Încercăm să scăpăm de dragoste folosindu-ne de sex ca de un mijloc al acestei evadări. Dragostea trupească autonomizată este cel mai la îndemână narcotic, putând şterge din mintea noastră toate acele consideraţii (tradiţionale) despre dragoste care ne-ar putea crea nelinişti. Cu cât ne preocupăm mai insistent de dragostea trupească autonomă, cu atât mai mult o mutilăm şi o devitalizăm. Evadăm în voluptatea sexului pentru a evita pasiunea iubirii adevărate.

cum impacati dragostea voastra pentru Dumnezeu cu nedragostea familiei pentru El?

e trist ca se destrama casnicii in ziua de azi din cauza asta.