Personal sunt mirat de cuvintele foarte dure ale unor forumisti la adresa catolicilor in general si a mea, preot catolic, in special.Dar cred ca totul pleaca de la o neincredere de fond care are nevoie sa fie depasita in timp.

Asta si facem cind ne opunem poruncilor Lui.

Daca nu am "negocia" incontinuu cu Dumnezeu sub forma rugaciunilor noastre si a cetelor de Sfinti am fi demult pierduti

Cum sa ne recunoastem in "acelasi" Hristos? Noi, ortodocsii, nu ne recunoastem in Hristos care purcede Duhul Sfant. Iar daca Duhul purcede si de la Fiul, atunci nu mai este nici El acelasi cu cel care purcede doar din Tatal. Asa ca suntem tare despartiti, din pacate.

dar oare omul de rand,fara prea multe cunostinte teologice,atunci cand se roaga cu dragoste la Dumnezeu are in minte de unde purcede Iisus sau iubirea pentru toti,smerenia si bunatatea?inteleg sa nu fim de acord cu erezia catolica,dar nici sa-i consideram ca pe niste dusmani.

"Daca nu am "negocia" incontinuu cu Dumnezeu sub forma rugaciunilor noastre si a cetelor de Sfinti am fi demult pierduti"

Ei... hai sa nu ne aventuram in asemenea judecati. Eu unul nu sunt treaz ca sa vad asa ceva. Eu ma incred in Domnul si cred ca El ingaduie cat are socoteala ca e de ajuns ragaz pentru pocainta. Iar mai departe poate parintii imbunatatiti sa ne spuna cum e cu rugaciunile si ce da Domnul pentru rugaciunile sfintilor Lui..

As zice ca mie nu imi pare venirea lui Hristos un eveniment negativ, atata doar ca nu suntem noi pregatiti - iar din pricina asta ne temem. Ne temem de judecata, ca acolo ne stim cu datorii mari, dar altfel... zicem si la Crez ca "astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie"...

Asadar nu imi place termenul "pierduti", pentru ca pentru crestini venirea lui Hristos si deci sfarsitul timpurilor si al timpului nu inseamna "pierdere" decat prin prisma nepregatirii...
Asadar rugaciunile noastre ar fi bine sa fie pentru intarire si mai ales mila lui Dumnezeu, pentru iertarea noastra si pentru curatirea noastra. Ca Dumnezeu rinduieste atunci dupa cum socoteste drept, din mila Lui, cat mai avem ragaz sa ne punem pe Calea cea mantuitoare.

Doamne fereste, n-am spus ca ne sunt dusmani! Am spus ca suntem despartiti, ceea ce e cu totul altceva. Omul de rand n-are nici o vina ca s-a nascut in mediul catolic, dar sa stii ca nu e chiar asa nestiutor in ce priveste diferentele dogmatice. In vest, cel putin in Franta, unde am eu niste cunostinte, exista scoli catolice la nivel de liceu si scoala generala de la noi. Iar cei ce merg la biserica regulat, duminica, la sarbatori si duc o viata apropiata de cele ale credintei cunosc lucrurile astea care tin de dogma, la fel ca si la noi. Le afla din predicile duminicale, din lecturi.
Spuneai undeva ca ne pierdem in amanunte. Pe pozitia asta mizeaza si sustinatorii ecumenismului nivelator, adica pe pietism si sentimentalism, lipsit de trezvie, vorba Parintilor imbunatatiti. Asta ni se cere in primul rand, trezvie, discernamant, responsabilitate, pentru a nu cadea in inselare.
E adevarat ca ne uneste iubirea lui Hristos, caci EL ne iubeste oriunde am fi. Iar noi, in virtutea aceste iubiri avem chemare si porunca de a-i iubi pe toti, dar nu mai inainte de a-L iubi pe Dumnezeu, Pe Hristos care e Adevarul. Asa ca, mai intai Adevarul si mai apoi iubirea.

despre ce iubire de Hristos poate fi vorba cand cand cineva incearca sa rapeasca atributele llui Dumnezeu.Infailibil este doar Dumnezeu.papa considerandu-se infailibil(in orice)se face egalul lui Dumnezeu imitandu-l pe Lucifer.deci ce iubire poate fi intre acei pseudocrestini care se supun imitatorului lui lucifer si adevaratii inchinatori ai lui Iisus Hristos!?

Cred ca e indicat un raspuns urgent la aceasta intrebare, acum, dupa parafarea Documentului de la Ravena:
"Este învătătura noastră comună că, primind „ungerea de la Cel Sfânt” (1 In 2, 20. 27), poporul lui Dumnezeu în comuniune cu păstorii lui nu poate gresi în chestiuni ce tin de credintă (cf. In 16, 13)."
Mi se pare mie, sau formularea aminteste de infailibilitate?

"33. Este limpede, prin urmare, că în toate Bisericile locale trebuie mărturisită si trăită una si aceeasi credintă, că pretutindeni trebuie săvârsită aceeasi unică Euharistie si că în toate comunitătile trebuie să opereze aceeasi slujire apostolică. O Biserică locală nu poate modifica Crezul formulat de Sinoadele Ecumenice, desi a trebuit întotdeauna „să dea la probleme noi răspunsuri potrivite bazate pe Scripturi si în acord si continuitate esentială cu expresiile anterioare ale dogmelor” (Documentul Bari, nr. 29). De asemenea, o Biserică locală nu poate schimba printr‑o hotărâre unilaterală vreun punct fundamental privitor la forma slujirii bisericesti, si tot astfel nici o Biserică locală nu poate celebra Euharistia în separatie voită de celelalte Biserici locale fără a afecta în mod serios comuniunea. În toate acestea e lezată legătura comuniunii însesi — si astfel însăsi fiinta Bisericii."

Poate cineva sa-mi explice pe inteles, care sunt urmarile practice ale punctului 33, din Documentul de la Ravena?

Te felicit ancah!Perfect.Deci poporul lui Dumnezeu in comuniune cu pastorii lui( si nu numai cu unii)nu poate gresi.Clar!numai poporul lui Dumnezeu nu poate gresi si nu o persoana.Asta inseamna recunoasterea ca gresita a infailibilitatii papale.Prin acesta s-a condamnat pur si simplu infailibilitatea papala care este a unei persoane.
prin punctul 33 se recunoaste ca exista biserici locale(inclusiv cea romano-papala)si ca nici o biserica locala nu poate modifica crezul si Euharistia.Pur si simplu este desfiintata pretentia bisericci papale de a fi biserica universala(catolica).De asemeni se desfiinteaza hotararile luate separat de biserica romano-papala si se recunoaste ca celebrarea Euharistiei in separatue voita de biserica romano-papala lezeaza chiar fiinta bisericii.Este pur si simplu recunoasterea erorilor bisericii romano-papale.Iti multumesc.mi-ai dat pe neasteptate tocmai argumentul a ceea ce sustineam eu.Nu stiu ce consecinte practice va avea acest pct33 dar eu il voi trimite la el pe oricine va mai sustine ca biserica romano-paoala a avut 21 de sinoade ecumenice.Si cand ma gandesc ca cunosteam documentul si am fost atat de superficial si nu am remarcat importanta a ceea ce ai citat.Te felicit inca odata si ma smeresc in fata ta acum pt aceasta.pentru altele nu stiu dar pt asta meriti umilinta mea dedicata tie

Multumesc, dorstor, pentru explicatie. Lucrurile imi par mult mai luminoase acum.