Şi 4,5 lei pentru un flacon de medicament vi se pare "foarte scump" ? Glumiţi, nu ?

În altă ordine de idei, flacoanele oficinale (produse în farmacie) costă jumătate. E adevărat, sunt doar trei astfel de farmacii în Capitală, iar în provincie bănuiesc că sunt o extremă raritate.

Oscillococinum costă 20 de lei 6 flacoane. În plus, Oscillo e un caz special: acolo mai plătiţi şi reclama, ca la orice medicament căruia i se face reclamă. E inclusă în preţ.

atunci un studiu semnificativ statistic despre rezultatele homeopatiei?

stiti desigur ca exmplul cu vecina care s-a vindecat dupa ce a fost la vraciul din fundul curtii ... nu prea are credibilitate

Ce rost au studiile şi experimentele ştiinţifice pentru oamenii care au convingeri anterior formate ? Îmi amintesc de o lege a lui Murphy care sună cam aşa: "un experiment se apreciază ca reuşit dacă pentru justificarea teoriei trebuie omise cel mult jumătate din observaţii".

Iti recomand o carte: 'Farmacologie homeopata', a lui Dumitru Dobrescu (fost sef la catedra de farmacologie de la facultatea de farmacie 'Carol Davila'; inca mai este, insa doar prof. univ. dr. consult.) Citeste-o si te vei lamuri.

Pentru niște preparate care n-au nici un efect superior celui unui placebo, da, e foarte scump, Iar ăla era cel mai ieftin. La celelalte prețul e mult mai mare.

Tot scump, având în vedere că nu au nici o eficiență medicală (adică mai mult decât de placebo).



Cam orice de la Boiron e foarte scump și nu la toate e reclamă.

Idea e că medicina adevărată se face pe bază de dovezi științifice serioase și probe clinice de eficiență. În toate aceste probe clinice în care protocolul este bine pus la punct, orice preparat homeopat n-am avut nici un rezultat de reală eficiență, adică s-a situat în aceiași zonă cu grupul de control.

Vă recomand metastudiul din The Lancet din 2005 care a coroborat 110 studii referitoare la homeopatie, iar concluzia a fost:

"This finding is compatible with the notion that the clinical effects of homoeopathy are placebo effects."

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16125589

Literatura și vorbele sunt zero când realitatea arată că vorbele sunt apă de ploaie iar homeopatia e apă chioară. Dacă n-ar fi fost, tipii ăștia n-ar fi putut să ia flacoane întregi de homoepate fără să pățească nimic.

http://catavencu.ro/homeopatul-lui-procust-39924

Hehe ! Trebuie să fii complet ignorant ca să iei în serios asemenea argumente !
În ceea ce priveşte binecunoscutul periodic anti-homeopat "The Lancet", parcă-parcă începe să treacă la sentimente ceva mai bune decât în 1995, aşa cum ar putea reieşi din acest articol din 2010:
http://www.thelancet.com/journals/la...126-2/fulltext

Tu chiar te agăți de orice fără sa citești link-urile pe care le dai? Uite ce spune în concluzia uneia [5] dintre referințe (la 3 nu am acces):

"The observational and uncontrolled character of the study design does not allow conclusions on a specific relationship between treatment and the observed effects."

Uncontrolled = 0, inutil, adică s-au jucat și ei de-a oamenii de știință da nu le-a ieșit decât îmbrăcatul halatului.

Alta [4] spune din titlu care e treaba "The conclusions on the effectiveness of homeopathy highly depend on the set of analyzed trials.". Pe românește, dacă sunt grupuri prea mici, studiile sunt egale cu zero, lucru pe care-l știam deja. De aceea studiul din 2005 (nu 1995) din The Lancet este relevant, pentru că cuprinde foarte mulți subiecți.

Ce sugerează chiar link-ul tău e "Garattini and Bertelé suggest that focusing on approaches such as homoeopathy might divert important research resources. On the contrary: if potential alternatives are available then resources can be directed to investigate the patient's agenda." . Cu alte cuvinte, noi zicem să mai aruncăm bani pe studii despre homeopatie, chiar dacă s-a dovedit că subiectul e îngropat dpdv științific.


În concluzie, slab, foarte slab.

Ceea ce mă amuză citind acest topic este cât de bine se suprapun poziţiile ateiştilor cu cele ale ultraortodocşilor privitor la subiectul homeopatiei. O aplicaţie a vechii observaţii că "extremele se ating".

In apararea homeopatiei
 

"Principiul terapeutic care stă la baza homeopatiei este „similia similibus curentur", enunţat şi de Hipocrat. Conform acestuia, simptomele provocate de o substanţă administrată în doze mari sunt vindecabile dacă această substanţă este administrată terapeutic în doze foarte mici şi „potenţate" printr-o serie de manevre specifice metodologiei homeopatice.

Un alt principiu esenţial al homeopatiei este faptul că ia în considerare totalitatea simptomelor pacientului. Alopatia nu ia în considerare decât acele simptome care pot duce la afirmarea unui diagnostic. Restul de simptome, care contribuie de fapt la individualizarea pacientului, sensibilităţile sale, aversiunile sau dorinţele, modalităţile de agravare sau ameliorare sunt ignorate; diagnosticul este un „pat al lui Procust" în care acesta este încadrat într-un concept abstract, fără să spună nimic de suferinţa reală a pacientului. Unul dintre obiectivele importante ale consultului homeopatic este acela de a defini cât se poate de bine această suferinţă, şi asta, pentru că homeopatia este singura care oferă un cadru conceptual care acceptă şi valorizează aceste simptome.

Interesul pacienţilor pentru homeopatie este într-o continuă creştere în toată lumea: în Franţa 80 % din populaţie a efectuat cel puţin o dată în viaţă un tratament homeopatic şi 60% în mod frecvent; în Germania, 25% utilizatori convinşi; în Anglia, indiferent de campania antihomeopatie a parlamentarilor ce vor să-şi facă platformă politică într-un an de alegeri parlamentare, homeopatia este încă susţinută de Casa Regală (de 150 de ani medicul curţii a fost întotdeauna homeopat) şi există două spitale regale de homeopatie. Există câteva motive temeinice pentru care audienţa homeopatiei este în creştere:

1. Aplicată corect (adică respectându-se principiile şi metodele specifice care trebuie stăpânite de cei care o practică), este o terapie eficace. Cazurile de suferinţă difuză sau cu suferinţe intricate greu de încadrat în anumite diagnostice; cazurile care prezintă suferinţe „atipice" (dar oare există vreo suferinţă tipică?) bine particularizate, cazuri declanşate de traume psihice sau emoţionale, cazuri în care tratamentul alopatic este numai paliativ.
2. Este o metodă nenocivă, lipsită de efecte adverse pentru că substanţele utilizate sunt extrem de diluate. Pentru ca un pacient să răspundă la o diluţie homeopatică el trebuie să fie sensibil la acea substanţă. Situaţia este oarecum asemănătoare cu aceea din alergii. Din 1.000 de oameni care sunt într-un parc cu tei în floare numai unul sau doi sunt sensibili la polenul de tei, dar aceştia pot face reacţii extreme, deşi cantitatea de polen din aer este infimă; cu cât un pacient este mai sensibil la o substanţă, cu atât el este şi mai reactiv la cantităţi foarte mici (insesizabile pentru ceilalţi).
3. Este o metodă care tratează „nu boli, ci bolnavi". Principiul fundamental este acela că medicamentul homeopatic determină o reacţie a organismului prin care, în interiorul acestuia, sunt relansate forţele vindecătoare ale naturii („vis medicatrix naturae"), ceea ce duce la o restabilire a homeostaziei, a echilibrului organic.
4. Din această cauză, cele mai clar pozitive studii în favoarea homeopatiei sunt cele care apreciază îmbunătăţirea calităţii vieţii în avantaj decisiv faţă de alopatie.
5. Este un tratament incomparabil mai ieftin decât cel alopatic, la un nivel de eficacitate asemănător, reprezentând o soluţie viabilă în timp de recesiune economică.
6. Consultul homeopatic este un consult global, care ia în seamă tot spectrul problemelor pacientului şi, mai ales, individualitatea sa. Faţă de obiectivismul şi reducţionismul alopatiei, homeopatia oferă şansa unui dialog real despre suferinţa pacientului şi aceasta, nu ca o psihoterapie, ci ca o metodă de a găsi cauzalităţile, modalităţile şi interpretarea subiectivă a suferinţei pe care se bazează în fapt terapeutica homeopatică.
7. Medicamentele homeopatice sunt preparate din substanţe riguros selecţionate şi controlate din punct de vedere farmaceutic.

Există voci medicale care susţin şi acum că homeopatia este „apă de ploaie". Din păcate, majoritatea medicilor care susţin acest lucru nu au nici o competenţă în homeopatie şi de multe ori nici nu ştiu exact despre ce este vorba. Aşa cum cardiologii sunt cei care trebuie să vorbească despre cardiologie şi neurologii despre bolile sistemului nervos, la fel cei care trebuie să vorbească despre homeopatie sunt homeopaţii care au, zi de zi, succese terapeutice.

„Scepticii" invocă studiile făcute după metode statistice „dublu orb şi la întâmplare" asupra homeopatiei, care multe dintre ele au fost negative. Aceste studii ignoră complet unul dintre principiile de bază ale homeopatiei, acela al individualizării cazurilor; de asemenea ele au destule vicii metodologice care contravin principiilor homeopatiei, ceea ce face aproape imposibilă obţinerea de rezultate pozitive. Pe de altă parte, atunci când aceste principii sunt aplicate corect, este un fapt demonstrat în sute de studii că rezultatele sunt pozitive. Nu putem judeca o paradigmă medicală folosind criteriile alteia, pentru că, inevitabil rezultatele sunt viciate.

Există, de asemenea, remarcabile studii de cercetare fundamentală care au arătat in vivo şi in vitro activitatea remediilor homeopatice; încet-încet, dovezile experimentale asupra ho¬meopatiei se adună într-o bază de date tot mai greu de negat ca întindere şi valoare, dar cei care atacă homeopatia de cele mai multe ori ignoră aceste cercetări. Neacceptând premisele teoretice şi cadrul conceptual, nu acceptă, pur şi simplu, realitatea acestei doctrine medicale. Atitudinea lor sea¬mănă cu cea a lui Badea Gheor¬ghe din bancul în care acesta vede o girafă la grădina zoologică... girafa nu seamănă cu nimic cunoscut. Drept care Badea Gheorghe conchide: „Aşa ceva nici nu există!!!".

Dr. Gheorghe Jurj, preşedinte ARHC, profesor formator în homeopatie.