Forum Crestin Ortodox - Ce intalnim dupa moarte

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Ce intalnim dupa moarte (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3914)

esti rea,Silvia,dar numai tu stii ce este in sufletul tau.
nu uita insa ca viata nu ne ofera numai lamaie....

"Dacă vine primăvara!

Dacă vine primăvara
şi găseşte rătăcită
doar o pată mică, mică
de omăt pufos şi moale
ea se supără, se-nfoaie
suflă ca un moş în deal
şi se poartă ca un val
care mătură din cale
tot ce-i dor şi ideal.

Dacă vine primăvara
tu - om blând şi răbdător
n-o forţa cu rugăminţi
să-ţi aducă pomi în floare
şi curând zile fierbinţi.

Dacă vine primăvara
poartă-te-ngăduitor
fiindcă ea, nesuferita
ba-ntr-o zi-i capricioasă
ba într-alta-i radioasă,
dar încet, pe nesimţite
când nici nu te mai aştepţi
se-mblânzeşte şi sărută
ai pământului pereţi.

Şi atunci, ca-ntr-o poveste
creşte iarbă, răsar flori
şi îţi râde în fereastră
soarele pictat pe şiruri
nesfârşite de cocori!...

personală - Silverstar

S-aveţi parte numai de primăveri fericite!"

sensibilitate,caldura,iubire........ aceasta este adevarata ta fata,Silvia,nu te mai amagi altcumva !

Înţelegeţi din această postare ce vreţi, numai vă rog să vă abţineţi de la comentarii răutăcioase sau calomniatoare. Aici, în această scriere este toată durerea sufletului meu, tragedia pe care-o trăiesc de mulţi ani şi nu vreau să fie întinată sau hulită...

esti simpatica cu copy/paste... insa prietenii tai care scriu nu vor sa reinventeze roata si nici sa plagieze. si atunci dau citatul de la sursa... nu le-o lua si tu in nume de rau...
pe de alta parte... suferi. e durere mare in interiorul tau. ma gandesc ca nu ai cunoscut niciodata dragostea adevarata. nu ai iubit pentru ca nu ai fost iubita cu adevarat. niciodata. si iti lipseste acest lucru din viata ta. vrei sa faci pe dura. dar te-ai topi in bratele cuiva. ai cadea ravasita in genunchi si ai plange fara oprire daca cineva ti-ar descoperi si ti-ar atinge punctul vulnerabil. Dumnezeu sa-ti ajute silvia!
departe de mine gandul de a face pe psihologul... insa asa te simt. de gresesc, iarta-ma.
iubirea si dragostea este neconditionata. nu trebuie sa astepti ca cineva sa-ti daruiasca dragoste. emana tu dragostea si asta va atrage la tine sentimente de care nici nu banuiesti ca ar exista. lasa-te in voie... pentru ca dragostea nu cade niciodata...

daca nu as crede ca ma voi reintalni cu ea, acolo, cu voia lui Dumnezeu, as muri. in clipa asta.

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 120942)

De câteva zile urmăresc subiectul cu speranţa că măcar un forumist va povesti ceva despre ceea ce i s-a întâmplat după moarte unei persoane dragi pe care a pierdut-o.
De ce copy/paste? De ce cei care vin cu copy/paste cred că aici sunt numai tâmpiţi cărora să le se servească aşa ceva?

Iar o să mi se arunce mizerii cum că-s rea... N-aveţi decât... Sunt rea dar nu sunt ca voi...

Înţelegeţi din această postare ce vreţi, numai vă rog să vă abţineţi de la comentarii răutăcioase sau calomniatoare. Aici, în această scriere este toată durerea sufletului meu, tragedia pe care-o trăiesc de mulţi ani şi nu vreau să fie întinată sau hulită...

Mesaje din lumea de dincolo...

Eram în staţiune. A doua zi, 15 august, urma să fie sărbătoare: Adormirea Maicii Domnului. Stăteam în pat şi mă chinuiam să adorm. Afară era iadul, natura dezlănţuită, cum des se-ntâmplă la munte. Tuna, fulgera, stropii de ploaie, mari cât o nucă, loveau puternic în ferestre, vântul, ca o haită flămândă de lupi, urla sinistru prin pădure
Târziu, după miezul nopţii, am reuşit să adorm, însă nu era somnul meu - sănătos, profund, odihnitor. Auzeam tot ce se întâmpla afară.
La un moment dat, am aprins lampa de pe noptieră, am luat pixul şi notes-ul, pe care întotdeauna le am la îndemână, şi-am început să scriu. Am stins apoi lumina şi-am adormit în clipa următoare. Dimineaţă am rupt foile din notes şi, fără să citesc ce scrisesem peste noapte, le-am pus în dosar.
Vara următoare, după un an mă pregăteam să plec din nou în staţiune. În mapa pe care, de obicei, o iau cu mine, am găsit cele două hârtiuţe pe care scrisesem în noaptea aceea agitată de august.
Erau două poezii. Îmi fuseseră dictate, ori cel puţin aşa tind să cred în lipsa altei explicaţii, de fiul meu! Nu sunt poeziile mele, eu doar le-am transcris aşa cum mi-au fost dictate, nu au nimic din stilul poeziilor scrise cândva de mine. Iată-le!

AICI

Tu iartă-mă, mamă
c-atunci am plecat.
aşa a fost scris
de când m-am format
în pântecul tău
cel cald, primitor
să fiu pentru tine
speranţă şi dor

Eu nu sunt departe
ţi-am spus, sunt aici
de-ntinzi doar o mână
tu poţi să atingi
steluţa aceea ce-ades o priveşti
când noaptea n-ai somn
şi-amar tu gândeşti.

Nu plânge, o, mamă,
eu sunt fericit,
aici am de toate,
de sfinţi sunt iubit
şi Maica cea Sfântă
la pieptu-i mă strânge.

Şi-aici, sus, la mine,
nimic nu m-atinge
nici ură, nici patimi, nici răutate,
nu plânge, o, mamă
eu nu sunt departe.
zâmbeşte steluţei şi nu mai ofta
mă doare, o, mamă
lacrima ta

(Titlu indescifrabil)

Acolo, sus, din înălţimi
la pieptul unei stele
adesea stau şi curios
privesc ce se întâmplă jos
în casa mamei mele.

ea nu mă vede,
eu o văd,
şi-n noaptea ce se-ntinde
tip-til cobor la geamul ei
când becu-n casă-aprinde.

(cuvinte indescifrabile)

Ce tristă e mama
deschide o carte
atentă citeşte
şi uită de toate

O clipă m-apropii,
n-am voie mai mult,
o mângâi pe frunte,
cu dor o sărut,
şi mama zâmbeşte,
mă vede în vis,
ar vrea să m-atingă
dar e interzis

Jucăuş, precum vântul,
ca să o distrez,
alerg printre stele,
m-ascund după nori
şi mă pierd în îngeri
când se lasă-n flori
noaptea cea neagră, obosită şi grea.
Îmi pare rău, mamă
nu mai pot sta

[SIZE=3] ...mi-e mila de tine si de rautatea care te chinuie...:2: De ce trebuie mereu sa arunci cu venin???(Am observat asta si in alte postari ale tale...) Saraca de tine...Cumplit trebuie sa suferi!!![/SIZE]
[SIZE=3] Iarta-ne pe noi "forumistii" care nu ne putem ridica la nivelul asteptarilor tale...Dar uite o "tampita" ca mine se bucura si de un copy -paste pe care-l posteaza cineva aici. Poate nu am avut timp sa citesc despre un subiect anume...sau nu stiam de o anumita carte..si vad aici citate ..si ma bucur!!! Si le multumesc tuturor acelora care se straduiesc sa poseze aici chiar daca o fac cu copy - paste!!![/SIZE]
[SIZE=3] In ceea ce ma priveste, draga Silvia, afla ca m-am ostenit sa fac un rezumat la ceea ce am postat mai devreme fara a da un copy - paste![/SIZE]
[SIZE=3] Si cum inca n-am murit...si nu am inviat (la propriu!...duhovniceste insa mi s-a intamplat) ...uite ca nu stiu ce se intampla dupa moarte...din proprie experienta! Asadar...iarta-mi indrazneala de a relata si eu din scrierile celor intelepti![/SIZE]
[SIZE=3] SA FII BUNA! SA FII BUNA !!!...altfel vei fi mereu nefericita![/SIZE]
[SIZE=3] Iarta-ma... si Dumnezeu sa te umple de iubire...si de smerenie...!!![/SIZE]

Citat:

În prealabil postat de Z.Lidia (Post 77776)

Ce nu inteleg eu este ca se spune ca acolo nu e nici suferinta, nici suspin, si totusi, eu stiu ca as suferi de dorul celor cunoscuti in viata asta. Adica, oare mai avem sentimente, sau nu?

Durerea trupeasca nu se mai simte.

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 120942)

De câteva zile urmăresc subiectul cu speranţa că măcar un forumist va povesti ceva despre ceea ce i s-a întâmplat după moarte unei persoane dragi pe care a pierdut-o.
De ce copy/paste? De ce cei care vin cu copy/paste cred că aici sunt numai tâmpiţi cărora să le se servească aşa ceva?

Iar o să mi se arunce mizerii cum că-s rea... N-aveţi decât... Sunt rea dar nu sunt ca voi...

Înţelegeţi din această postare ce vreţi, numai vă rog să vă abţineţi de la comentarii răutăcioase sau calomniatoare. Aici, în această scriere este toată durerea sufletului meu, tragedia pe care-o trăiesc de mulţi ani şi nu vreau să fie întinată sau hulită...

Mesaje din lumea de dincolo...

Eram în staţiune. A doua zi, 15 august, urma să fie sărbătoare: Adormirea Maicii Domnului. Stăteam în pat şi mă chinuiam să adorm. Afară era iadul, natura dezlănţuită, cum des se-ntâmplă la munte. Tuna, fulgera, stropii de ploaie, mari cât o nucă, loveau puternic în ferestre, vântul, ca o haită flămândă de lupi, urla sinistru prin pădure…
Târziu, după miezul nopţii, am reuşit să adorm, însă nu era somnul meu - sănătos, profund, odihnitor. Auzeam tot ce se întâmpla afară.
La un moment dat, am aprins lampa de pe noptieră, am luat pixul şi notes-ul, pe care întotdeauna le am la îndemână, şi-am început să scriu. Am stins apoi lumina şi-am adormit în clipa următoare. Dimineaţă am rupt foile din notes şi, fără să citesc ce scrisesem peste noapte, le-am pus în dosar.
Vara următoare, după un an… mă pregăteam să plec din nou în staţiune. În mapa pe care, de obicei, o iau cu mine, am găsit cele două hârtiuţe pe care scrisesem în noaptea aceea agitată de august.
Erau două poezii. Îmi fuseseră dictate, ori cel puţin aşa tind să cred în lipsa altei explicaţii, de fiul meu! Nu sunt poeziile mele, eu doar le-am transcris aşa cum mi-au fost dictate, nu au nimic din stilul poeziilor scrise cândva de mine. Iată-le!

AICI

Tu iartă-mă, mamă
c-atunci am plecat.
aşa a fost scris
de când m-am format
în pântecul tău
cel cald, primitor
să fiu pentru tine
speranţă şi dor…

Eu nu sunt departe
ţi-am spus, sunt aici
de-ntinzi doar o mână
tu poţi să atingi
steluţa aceea ce-ades o priveşti
când noaptea n-ai somn
şi-amar tu gândeşti.

Nu plânge, o, mamă,
eu sunt fericit,
aici am de toate,
de sfinţi sunt iubit
şi Maica cea Sfântă
la pieptu-i mă strânge.

Şi-aici, sus, la mine,
nimic nu m-atinge
nici ură, nici patimi, nici răutate,
nu plânge, o, mamă
eu nu sunt departe.
zâmbeşte steluţei şi nu mai ofta
mă doare, o, mamă
lacrima ta…

(Titlu indescifrabil)

Acolo, sus, din înălţimi
la pieptul unei stele
adesea stau şi curios
privesc ce se întâmplă jos
în casa mamei mele.

ea nu mă vede,
eu o văd,
şi-n noaptea ce se-ntinde
tip-til cobor la geamul ei
când becu-n casă-aprinde.

(cuvinte indescifrabile)

Ce tristă e mama…
deschide o carte
atentă citeşte
şi uită de toate…

O clipă m-apropii,
n-am voie mai mult,
o mângâi pe frunte,
cu dor o sărut,
şi mama zâmbeşte,
mă vede în vis,
ar vrea să m-atingă
dar e interzis…

Jucăuş, precum vântul,
ca să o distrez,
alerg printre stele,
m-ascund după nori
şi mă pierd în îngeri
când se lasă-n flori
noaptea cea neagră, obosită şi grea.
Îmi pare rău, mamă
nu mai pot sta…

Sa ma ierta-ti de ce voi scrie aici....am vazut recent filmul "Ostruvul"...si sincer nu ma pot abtine sa nu va compar putin cu Anatolii...aveti o suferinta pe care incercati sa v-o alinati...iar poeziile sunt impresionante....am citit si inima imi batea cu putere...

"O floare cresc in gradina Sperantei, din care v-am creionat petale mangaietoare... dar nu aveti ochi pentru culori si intelegere a gingasiei." - autor necunoscut

vrea ca dupa moarte sa-mi intalnesc bunicii de care mi-e f dor

Citat:

În prealabil postat de nadia.r (Post 120991)

vrea ca dupa moarte sa-mi intalnesc bunicii de care mi-e f dor

O sa-i intalnesti...SIGUR!!! :)

pentru Silverstar

tare mi-e greu sa te-ntreb, pt ca n-as vrea sa te necajesc cu nimic,totusi ,de vrei te rog spune-mi aceste ,,Mesaje din lumea de dincolo.. , , au incetat dupa ce Lucian te-a aparat de ...agresor ? Toti trandafirii din lume pentru [COLOR=purple]ingerasul[/COLOR] tau ..si pentru [COLOR=purple]tine[/COLOR] .:53::53::53: cu toata dragostea te imbratisez ,azi, de ziua noastra. Silvia