Planul lui dumnezeu
 

Nu stim noi ce plan maret are Dumnezeu cu fiecare dintre noi...
Sa nu uitam si pe Sfanta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, pe Elisabeta maica Sf Ioan Botezatorul.... si ele au fost sterpe pana la o vartsa inaintata si barfite de oamenii vremurilor in care au trait si iata cum in cele din urma ele s-au ridicat deasupra tuturor mamelor de pana atunci!!!
Cu ce rod le-a invrednicit Bunul Dumnezeu????????????????

Nu stiu cat de folositoare vor fi cuvintele mele(spun aceasta pentru a fi in contextul numelui topicului pe care postez) dar, citind in acesta si in cel intitulat"Cu ce om v-ati casatorit"nu m-am putut abtine sa nu adaug si eu ceva!
Din trairile mele eu am invatat un lucru;Dumnezeu ne da viata de care avem nevoie pentru mantuirea noastra iar neimplinirile si necazurile sunt pentru sporirea noastra in cele duhovnicesti.
Atunci cand acestea apar noi trebuie sa fim inarmati ci rabdare,cu credinta si cu dragoste pentru a le putea depasi si pentru a inainta pe anevoiosul drum al vietii care este doar anticamera in care stam pentru a ajunge la judecata lui Dumnezeu.
Cand pasesti in viata de familie totul pare usor si frumos dar,a ramane impreuna si cand apar lipsuri,neintelegeri,boli necazuri cu serviciul,necazuri cu copii,cu socrii cu parintii reprezinta totusi"argint lamurit in foc,curatit de sapte ori".
Eu nu-i cred pe cei care spun ca la ei totul merge struna si ca sunt perfect multumiti de relatia lor! Daca este asa de ce sunt atatea divorturi?
Ca femee casatorita atunci cand barbtul tau este bolnav si nu-ti mai poate oferi nimic oare a avea grija de el si a ramane langa el nu este o jertfa? Sunt atat de diferiti oamenii si fiecare are problemele lui de aceea nu este bine sa judecam pe nimeni niciodata!

Am mai spus ca ideea era de a gasi un raspuns la intrebarea mea, nu de a rani. Tocmai pentru ca inteleg suferinta aceasta, am pus intrebarea. Dar am impresia ca lumea intelege numai ce vrea, nu ce se scrie cu adevarat.

Cat priveste "ceilalti copii", cred ca am avut un topic aparte si nu trebuie sa amestecam lucrurile.

Prin eventualul raspuns la intrebarea mea vroiam sa ajut o prietena de-a fiicei mele, care incearca si incearca...

Marina, ai citit cartea lui Larchet, sa vezi cat rau ne facem cu pacatele?
Poate ca cele care "din senin s-au trezit insarcinate", si cunosc si eu asemenea exemple, poate ca au facut ceva, de au indreptat situatia. De aceea ceream parerea unui preot, intelegi?!?
In general nu am nimic impotriva parerilor personale, dar as fi dorit sa evitam atata discutie inutila, din care nu ne-am inteleptit cu nimic, si suntem la fel de nestiutoare in privinta raspunsului, ca si la inceput.

O explicatie exista si pe aceea o caut. Daca va multumiti cu o explicatie, care nu aduce nici un folos si rezolvare, nu aveti decat...

As vrea sa-ti amintesc, ca discutia nu a inceput de la incriminarea femeilor nebinecuvantate cu copii, ci de la afirmatia Mirelei, ca nu e nici o diferenta intre o mama si o femeie fara copii.

In ce priveste pe Sfanta Ana si pe Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezatorul, acestea erau femei credincioase, de exceptie. Sa nu generalizam aceste cazuri, comparandu-le cu femeile zilelor noastre. Ar fi mare greseala.

In general mi-ar place sa vad mai multa obiectivitate in parerile postate. Daca se poate...

Anca, postarea mea NU era pentru tine ci pentru toti (inclusiv eu).
Cat despre restul postarii mele... am incercat pentru o clipa sa ma asez in locul unei femei fara copii..si am scris EXACT ce am simtit eu daca nu asi fi avut copiii...atata tot...

ce-ar fi sa terminam cu discutiile astea despre mame si ne-mame pe topicul acesta?

Adrian, poate poti sa muti toate postarile respective pe un topic separat.

doamna draga, ai deviat complet discutia pe acest topic... vino-ti in fire!!!

Daca era pentru toti, eraw si pentru mine si eu ti-am raspuns.