Traditei, cred ca glumesti, caci ma refeream la batranetea fizica. aceasta este inevitabila. Sau tu crezi in operatii estetice nenumarate si in medicina viitorului, care va aduce tinerete fara batranete? Toate isi au rostul lor; la fel si imbatranirea. Altfel am fi preocupati de trup mai mult timp si nu amajunge niciodata la cele duhovnicesti.

Nu e inevitabila. Lipsa de putere nu se datoreaza uzurii organismului ci faptului ca Dumnezeu îsi ia mâna. Dar un om de 100 de ani poate fi viguros ca un copil. Bolile se datoreaza credintei ca corpul e ceva distinct de suflet, o masinarie materiala care pasamite s-ar putea strica.

Albirea parului are rostul ei, parul e un tesut fara simtire, deci ceva într-adevar material. Dar asta nu înseamna ca albirea e inevitabila.

Ce mai ramâne? Atrofierea încheieturilor, ridarea pielii etc? Acestea vin doar daca crezi ca ele trebuie sa vina, daca corpul tau e doar o imagine în mintea ta si nu un complex de senzatii bine constientizat.


Batrânetea nu e data de Dumnezeu, e un fenomen datorat senzatiei de împovarare cu experiente de viata, combinata cu aspectele fizice descrise mai sus, ceea ce genereaza psihoza ca a venit vremea sa îmbatrânesti, ca asa îmbatrânesc toti, ca si stiinta spune asa etc.

Totusi si sfintii nostri au avut si boli si par alb. Dar si intelepciune si mai ales smerenie.
Daca ma gandesc la Sf. Grigorie Decapolitul a avut boli grele, pe care le-a dus fara sa se planga. De fapt aproape nu e om, care sa nu fie bolnav la sfarsitul vietii, in masura in care moare de moarte buna.
Mie ideea despre tineretea vesnica imi suna a New Age. Dealtfel si in Apocalipsa scrie despre oameni ca la un moment dat vor dori sa moara si nu vor putea. Am inteles ca se fac cercetari in directia asta: autovindecare prin niste "celule", care se tot innoiesc. Le zice cumva, dar imi scapa in clipa asta.
La ce bun totusi tinerete vesnica cu toate problemele pe care le implica?
Am inteles ca budistii sunt vigurosi si virili pana mor. Imi repugna ideea, caci spiritualitatea creste pe masura ce puterile trupului scad. Cel putin asa am citit.

Nu am zis ca bolile nu vin. Dar sa întelegm natura lor superficiala.

Vezi ca e un topic pe Teologie si Stiinta, E batrânetea inevitabila?

La ce bun tinerete vesnica? Uzura, neputintele sunt ceva pe care le luam si în cealalta lume4, deci trebuie sa scapam de ele.

Am întâlnit pe cineva care credea în unele practici budiste si care într-adevar avea la vârsta înaintata vigoare, dar avea aspectul unui om batrân. Într-adevar acel lucru e necurat, orice religie si credinta pagâna aduce o desfigurare înfricosatoare a sufletului.

Spiritualitatea tine de trezvie iar trezvia e afectata de slabiciunile trupului.

Nu mai vorbesc de faptul ca la cei mai multi batrâni apare si o dezintegrare a puterilor sufletesti, datorate pacatelor.

eu as zice totusi ca nu prea se compara... ascultarea inseamna taierea voii proprii, pe cand grija pentru batrani e datorie sau mila, depinde de context.

cred ca celule stem

In manastiri unii calugari mai tineri primesc drept ascultare sa ingrijeasca de un batranel neputincios.

Mirela, noi toti putem sa avem o parere despre diverse lucruri, dar numai experienta in domeniu te face sa vezi lucrurile cum sunt cu adevarat. Se invata si ascultare si rabdare in munca cu batranii, crede-ma.

Interesant ce spui, Traditie. Am intalnit oameni, care nu credeau de loc in Dumnezeu, dar care nu au fost atinsi de boala pana la batranete. Dar noi stim, ca Dumnezeu cearta pe cel pe care il iubeste. Si boala e o certare.
Chiar daca nu se stie, parul are mai are functii pe care poate nu le cunoastem inca; faptul ca unii preoti si calugarii nu se tund, nu poate fi legat doar de aspectul exterior.
Si revenind la topic, cred ca perioadele din viata omului (copilarie, adolescenta, maturitate, batranete) nu sunt intamplatoare. Noi putem prin diverse mijloace sa impingem varsta la care devenim batrani tot mai departe, dar si asta isi are pretul ei, nu numai in bani, ci si ca maturitate duhovniceasca. Fiind vesnic tineri pana la moarte, s-ar putea sa uitam de scopul vietii noastre pe pamant: impacarea cu Dumnezeu.
In principiu nu am nimic impotriva ca oamenii sa ramana tineri, dar in clipa in care incepi o viata duhovniceasca, tineretea trupeasca nu mai e importanta, avand in vedere ca sufletul oricum e tanar, cu sau fara riduri pe fata.