Sincer, cu toata parerea de rau, dar tot ma indoiesc ca exista sau ca rezista la conducere oameni buni, cu frica de Dumnezeu, cinstiti si pro adevar.

Alin, crezi ca cine e plect din tara a plecat de prea mult bine sau au plecat in ura fata de tara? Nu-i chiar asa; unii mai vor sa incerce si altundeva, iar cand vezi ca in afara iti e apreciata munca si platit pe masura muncii, normal ca ramai; aici in tara putini sunt aceia care te platesc decent pentru munca; putini mai stiu aprecia munca angajatului...

Din pacate cam aveti dreptate! Ce am observat- chiar daca sa spunem ca s-ar gasi cineva cinstit si corect la inceput- dupa ce ajunge intr-o functie (consilier local sau judetean, primar, parlamentar, ministru, etc) parca se simte obligat sa fure din banul public, sa faca afaceri cu statul. O fi ceva psiholog- dorinta asta maladiva de imbogatire cu orice pret.

Cei care au plecat din tara sa munceasca (nu vorbim de tiganii sau romanii care s-au dus la cersit sau furat) nu au plecat de bine. Daca in Romania la stat se intra cum se intra, iar la patron sunt putini patroni seriosi, atunci omul ce sa faca ?
La noi sunt miliardar de carton, care au strans in doua zeci de ani averi care intr-o tara normala se strang in suta de ani. Diferenta dintre patronii lor si ai nostri este ca acolo fiscul fiind foarte puternic (celebrul Al Capone a cazut pentru ca nu si-a platit impozitele, desi facusera crime ingrozitoare), nu-si permit sa insele statul, iar ca sa faca o avere trebuie sa se zbata, sa aiba un talent, sa puna osu la munca. Pe când la noi dupa 1990 majoritatea asa-zisilor mari patroni si-au facut averea prin spolierea statului, si un ban obtinut facil si nemuncit nu este pretuit.

Nu degeaba spunea cineva ca dragostea de oameni e direct proportionala cu distanta fata de ei.
Cel putin in unele cazuri de "iubitori", chestia asta are un inteles aparte.

Nu este nici o diferenta.
Si la noi este "foarte puternic" cu ala de jos.
Si la noi este "neputincios" cu cei care sunt protejati politic.
Acolo marile companii fac "lobby" (adica o forma oficializata de coruptie, platesc oficiali sa le sustina cauza pe toate caile "legale") pentru a primi tot felul de facilitati.

NU cred!
 

Nu cred si nu voi crede in politicienii de azi!!! E doar o gloata grohaitoare in scormonirea de imbogatire! Cat despre popor, am convingerea ca nu sunt perseverenti in ceea ce vor si se complac in starea de turma, deocamdata...Sper insa ca in curand sa se destepte, recurgand la un gest inteligent.Aici e un site cu continut religios si poate nu e indicata politichia....

Categoric nu e indicata.

De fiecare data cand a fost pusa in discutie s-a lasat cu scantei.

Nu ca nu s-ar fi intamplat si cu alte subiecte dar cand e vorba de politica e si mai si.

Cine o dă în sus şi-n jos cu suferinţa? Sau trebuie să discutăm strict ce dictezi mătăluţă?

Eu zic să plecăm capul, că sigur şi pentru păcatele noastre Dumnezeu nu ne dă conducători mai buni. Suferinţa ţării (şi a lumii) trebuie plânsă ca propiile noastre păcate. În starea de jertfă vom birui. Biruind noi, biruie tot neamul.
Şi revin la ideea că suferinţa poate fi de mare folos dacă o gestionăm corect duhovniceşte.

Demonstrezi contrariul, te plângi de conducători, de parcă numai ei au vină. Răspuzători suntem noi toţi de conducătorii pe care îi avem, să ne asumăm răspunderea noastră. Biserica se roagă, dar dacă majoritatea care merg la biserică mai mult se plâng decât se roagă, cum vom ajunge la o conlucrare? Oare vei sesiza diferenţa?

Vad ca nu vedeti padurea de uscaturi...
Mai fac o incercare:
http://www.privesc.eu/Arhiva/18825/C...Noua-Republica
DUPA ce-i ascultati pe vorbitori, spuneti ca impresie v-au facut. Iar la sfarsit Grigore Lese pune punctul pe i, care spune "Suferinta e brand pentru Romania!" Are dreptate, dar nu numai pentru Romania, ci pentru romanii de pretutindeni.
Pesimistii sunt sigura ca nu vor vedea nimic deosebit, dar optimistii vor simti ca ceva se intampla spre binele tarii.

Într-un mod liberal iudeo-creștin, știm.

Da-ne te rog sursa acestei informatii; un citat, ceva...