Si asta arata ca nu e de gluma cu duhul asta al deznadejdii! Cred tare ca fara Mila Domnului nici nu am putea sa ii facem fata acestui duh. Tot Domnul ne scoate de sub puterea deznadejdii si ne reda luciditatea. Atunci se cuvine rugaciunea si recunostinta fata de Dumnezeu! Atunci alegerea noastra e din nou posibila si poate deveni lucratoare!
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Deznadejdea - si in general patimile - ne fac sa percepem realitatea in mod deformat. A deznadajdui inseamna a nu vedea acolo unde este de vazut, a nu gandi acolo unde este de gandit, a nu iubi acolo unde este de iubit.

Omul aflat in deznadejde renunta la a mai marturisi: "Nadejdea mea este Tatal, Scaparea mea este Fiul, Acoperamantul meu este Duhul Sfant."

Un exemplu tipic de deznadejde este acceptarea teoriei conspiratiei, care este tot rodul mandriei si al refuzului de a vedea realitatea.

Chiar aseara, un bun prieten imi spune: "Imi dau seama ca nu exista pacat mai mare decat deznadejdea."
Si am inceput si eu sa ma gandesc la aceasta. Parca din tot pacatul te mai poti ridica, afara din acesta.

Cand neznadajduiesti, ajungi sa negi puterea lui Dumnezeu, admitand ca diavolul este mai puternic.
In deznadejde ii refuzi lui Dumnezeu puterea de a te mai ridica.

Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea caderi, mai ales intr'o lume din ce in ce mai predispusa spre depresie si labilitate interioara.

Deznadejdea este cea care incearca sa ne convinga ca nu se pot face pasi spre bine si ca nu este nici de dorit.

Dar noi in Biserica vedem ca se intampla altceva - avem Taine prin care omul este ajutat sa se ridice din pacat sau sa se intareasca in bine. Asa ca nu are rost sa cadem in deznadejde, caci Taina Spovedaniei nu se savarseste o data pe luna, ci ori de cate ori avem nevoie.

Minunea salvarii din deznadejde
 

Am trait candva cufundat in depresie si labilitate, precum spui. Ma plimbam in parc, unde de obicei imi regaseam buna dispozitie, si ma uitam la toata zidirea ca la o lume de tabla...
Mintea imi amintea de frumusetea resimtita de atatea ori, dar eu nu simteam nimic din acea frumusete. Parca eram eu insumi din tabla...
Nu participam pe atunci la slujbe, nu spuneam rugaciuni, eram crestin botezat in copilarie si ... atat.
Dar prin nu stiu ce imbold tainic am ajuns intr-o zi de duminica la Sfanta Liturghie. Am intrat intr-o doara... Cand am iesit, lumea era aceeasi - imi spunea mintea, ca un ecou... Dar simteam ca ma aflu in cel mai frumos univers care poate exista.
De atunci stiu bine ce putere are Sfanta Liturghie.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Sfanta Liturghie este cea mai puternica, insa avem nevoie de multa pregatire spre a'i simti roadele.
Adesea am simtit mai multa odihna la o vecernie sau la o priveghere, decat la Liturghie.
Ba uneori chiar linistea dobandita in urma unei lecturi folositoarea sau a unei munci mi s'a intamplat sa fie mai mare.

Asta nu a putut decat sa'mi arate ca inca n'am inima pregatita sa traiesc Liturghia, mai puternic decat orice alta slujba/actiune.
Insa, oricum as fi eu (sau si altii), puterea din Sfanta Liturghie (Evanghelia, harul si Impartasania) biruiesc deznadejdea, moartea.

Da, da, exact asta cred ca mi s-a intamplat atunci. Era o chestiune de viata si de moarte, ma aflam in mod cert in locul de care ma infior cand cuget la vesnicie... pe scurt, experimentam iadul in modul meu personal. Intrasem adinc sub influenta legilor duhovnicesti despre care scrie Gheron Paisie.
Fiind intr-o atat de cumplita stare, cred ca Vecernia sau alternativele nu ar fi avut impactul sufletesc regenerator, nu as fi revenit la viata si inca la o viata noua. Nu aveam cu ce sa particip...
Revenind la ce ai postat, apreciez modul in care ai nuantat subiectul. Iti sunt recunoscator pentru asta, Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Imi aduc aminte ca tare mult imi placea sa merg cu bunica, atunci cand eram copil mic, la deniile din Saptamana Mare. Duminica ma lasam rugata sa merg, dar seara, la denii, de abia asteptam sa merg, mirosea in biserica numai a zambile, bunica purta un pulovaras galben, si era atat de liniste si pace.

Tare ti-e dor de bunica ta..:53: Sa o odihneasca Dumnezeu!