Despre copii
 

Doamne-ajuta!

Vorbirea despre copii ar trebui sa o facem ca pe o spovedanie. Cu capul plecat, cu sufletul frant, dupa ce postim.

Copiii vin curati. Mici stele ce radiaza dragoste senina. Dar divin pe care am uitat cum sa-l dorim, pe care nu stim sa-l primim si sa-l pretuim.

Mi-aduc aminte ca stateam toti trei la masa din sufragerie. Sotia, baietelul si eu. Fiecare pe cate o latura a mesei. Ne uitam la el cum manca. Avea cam 3 ani. Era usor suparat ca il certasem pentru nu stiu ce trasnaie. Nu prea avea chef de mancare si, oftand plimba mancarea prin farfurie. Asa, cu privirea urmarind cercurile linguritei prin farfurie il aud spunand jumatate ca pentru sine, jumatate pentru noi: "Nu trebuia sa ma certati" "De ce, intreaba sotia" "Asa, ca nu trebuia. Eu v-am ales" I-am facut semn sotiei sa taca. "Eu am vrut sa vin la voi" "De unde, apuc eu sa ingaim" "De acolo. De sus" "Cum?" "V-am vazut" Si atunci si-a ridicat privirea catre mine. Avea pe atunci niste ochi verzi-albastri cum n-am mai vazut.

Omul frumos de ieri il strica pe omul frumos de azi intr-o spirala infernala care si-a ratacit adevarul in propria-i agitatie inutila.

E, ganduri... Aviz, celor tineri.

Doamne-ajuta!

Ganduri...
 

Foarte frumos!Ce ar mai pute cineva adauga?

[SIZE=4]Intai de toate UITAM ce SUNTEM: CHIPUL lui Dumnezeu! Iar la "asemanarea" cu Dumnezeu trebuie sa lucram sa ajungem! Nu mai avem mintea atintita la El... nu ne mai raportam la Dumnezeu asa cum patriarhii Vechiului Testament o faceau si aveau toata binecuvantarea Lui... Caderea omului de azi de aici vine... din inlocuirea lui Dumnezeu cu PUTEREA proprie... Increderea in sine ne duce la indepartarea de Dumnezeu... si de aici toate lipsurile... Il percepem pe Dumnezeu azi ca pe un lucru inutil in viata noastra sau ca pe o piedica... nu mai cerem cu credinta "inima curata zideste intru mine Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele"! Daca am avea inima curata am fi plini de IUBIREA lui Dumnezeu! Si am fi in perfecta armonie... dar noi ne privim pe noi in raport cu cei de langa noi... facem diferente si ne aratam "puterea"... aceasta intrecere ne scade si ne duce in haos... nu mai avem nici pace sufleteasca nici liniste cu cei din jur... Oare Tu Dooamne pt ce Te-ai rastignit pt noi daca nu ca sa ne faci ca Tine? De ce ti-ai dat viata pt noi daca nu ca noi sa ti-o dam Tie? De ce ai ne-ai iertat pacatele prin sangele Tau nu pt.ca noi sa ne jertfim si sa facem cu aproepele cum ai facut Tu??? De ce mori o, Iisuse, de fiecare data cand pacatuim? de ce plangi pt noi? CAnd ai sa zambesti de bucurie ca suntem pe drumul bun? CAnd iti vei sterge lacrima ca noi ne intoarcem si Te cautam??? De ce atata mila pt noi cei care Ti-am intors spatele??? de ce ne iubesti pe noi cei ce nu Te ascultam nicio secunda??? Cat e de mare mila Ta??? Cat ne mai poti rabda??? [/SIZE]
[SIZE=4]Si totusi omul ramane indiferent fata de orice suspin de durere al Domnului pt el la orice greseala.... desi aude suspinele Lui, trece nepasator... Cand Il vom IUBI din TOATA fiinta, toata puterea, din tot cugetul...???? intr-atat am ajuns sa ne ridicam impotriva Lui si sa Ii reprosam ce nu ne convine... ne aratam mai destepti decat El... Cel Ce a facut TOATA lumea... [/SIZE]
[SIZE=4]Doamne trimite MILA Ta peste noi![/SIZE]

Ganduri...
 

Daca numele lui este prescurtarea de la ALEXANDRU,cuvantul provine din greaca (ALEXANDROS)si inseamna:protector al oamenilor.

Ganduri...
 

Cand viata ti se pare grea,iar tu vrei sa izbutesti,trei arme trebuie sa ai:sa ierti,sa speri si sa iubesti.Ma doare si gandul ca poate, candva,vei uita de noi Doamne.As incerca sa-Ti redau zilele petrecute si noptile uitarii de Tine.Ma doare si gandul ca poate,candva,zambetul Tau cald va deveni zid.L-as zgaria pana la sange, cu unghiile mele crescute de dor.Ma doare si gandul ca poate,candva,lumea Ta se va inchide pentru mine.Ma doare, pana la moarte, gandul ca acest candva poate sa fie azi!

[COLOR=green]S-a ieşit în stradă, s-au făcut greve şi nu s-a rezolvat nimic după cum se ştie. Am fost şi suntem minţiţi, manipulaţi. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Şefii noştri de sindicat sunt nişte vânzători, oportunişti, laşi... Nici lor nu le pasă de învăţământ. Tot ce fac pe la TV-uri e doar să arate că le pasă. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]De 20 de ani, aceiaşi şefi care trăiesc bine pe banii noştri, a cotizanţilor. Cine ni-i alege? Nu ştiu. Ei între ei. Pe noi, nimeni nu ne întreabă nimic. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cu o nesimţire fără margini, Tăriceanu a spus pe TV-uri că avem 12 sporuri. Care? Probabil în capul lui de grecotei cu nas subţire şi ceafă groasă...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Şi anul acesta şi-n anii care vor veni, multe catedre, la nivel de ţară, vor fi ocupate de necalificaţi şi pensionari, în timp ce tinerii noştri, special pregătiţi în universităţi pentru învăţământ, vor face muncă necalificată în străinătate pe un salariu de câteva ori mai mare decât cel oferit de guvern...[/COLOR]

Ganduri...
 

Probabil ca de-alde "Dinu Paturica" vor mai fi multi ,da nu trebui sa ne lasam ,trebuie sa luptam, ca asa-i viata asta facuta !

Nu ma refeream la semnificatia numelui, ci a cuvintelor in limba straina, de sub linie, acolo unde ar trebuie sa fie semnatura. Acum a schimbat textul.

Ma gandesc ca atunci cand am mers eu la scoala, deci prin ´50-´60-´70, salariile profesorilor nu erau din cele mai mari. Erau probabil tot la fel de mici ca acum, comparativ cu celelalte salarii, care nici ele nu erau prea mari. Profesorii, unul si unul, isi facea datoria, asa incat intr-o clasa daca era unul, care sa fie f slab, sau care sa ramana repetent. Acestia de obicei nu statea bine nici cu nota de la purtare. Notele se luau pe merit.
De cand au aparut tentatiile, banii nu mai ajung. Ce-i drept au crescut si preturile. Dar ce legatura este intre cheltuieli si calitatea muncii pe care o prestam ca profesori?!? Eu nu vad legatura. Prin prestatia mea eu imi arat si calitatea de om. Oare si aceasta depinde de cati bani primesc la sfarsit de luna?
Am stat odata pe hol la scoala fiului meu, in asteptarea pauzei. Puteam auzi glasul profesorilor, care predau. In clase era un vacarm, incat nu cred ca era cineva care asculta ce preda profesorul respectiv. Ce fel de ora e aceea? Ce fel de respect are acel profesor pentru sine dupa asa o prestatie?
Am inteles ca unii profesori isi fac cu adevarat meseria acasa, meditand elevii proprii. Este inca o taxa impusa parintilor. Nu-mi pare rau ca se ocupa astfel de copiii lor, dar multi parinti nu au mijloace, nici pentru un trai decent, dapai pentru ore particulare...
Oare la acestia se gandeste cineva?!? Ma gandesc si eu, si ma intreb in sinea mea... Si alta data se mergea la ore particulare, dar pentru a aprofunda cele predate la scoala, nu pentru a parcurge materia de scoala.
Ce vreau sa spun este, ca lumea a intrat intr-o vrie si oamenii nu mai pot sa se opreasca. Cu cat continua pe acest drum, cu atat mai rau este.

silvia, m-ai impresionat cu strudelul cu branza. Tu esti modesta si nimeni nu are ce-ti imputa. Dar sunt oameni, care pentru a-si procura obiecte uita de omenie. Abia atunci banul face din om robul lui.

[COLOR=green]Anca-Miha scrie:[/COLOR]

[COLOR=green]Da, ai dreptate... De când au crescut tentaţiile şi-a pus diavolul pata de profesori. Şi, tocmai pentru că sunt profesori, hai să-i condamnăm la sărăcie, boală şi mizerie. Hai să nu le permitem să fie oamenii acestor timpuri... :79: [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]E drept ca orice cetăţean al lumii să se bucure de confort, de toată aparatura apărută, da' de ce şi profesorii? Nu-i aşa?[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cu siguranţă că aşa gândesc şi blestemaţii de guvernanţi... [/COLOR]