Randunica arctica (Sterna paradisaea)
 

Randunica arctica este o pasare migratoare pe distante lungi, care se grupeaza anual in vederea efectuarii unor curse record de aproximativ 35.000 km, de la un capat al globului la celalalt - din tinutul arctic si pana in cel antarctic - unde isi petrece iarna si are loc imperecherea. Este probabil cea mai lunga migratie efectuata de vreo pasare cunoscuta, ceea ce inseamna ca randunica vede soarele mai mult decat oricare alt animal, in expeditia sa catre sud, unde petrece "cea de-a doua vara".

Sterna paradisaea este foarte asemanatoare ca aspect cu randunica comuna - Sterna hirundo - fiind ceva mai mica decat aceasta, cu pliscul mai scurt si coada mai lunga. Lungimea aproximativa a corpului este de 33 - 39 cm, deschiderea aripilor de 76-85 cm; penajul este cafeniu cu alb; ciocul drept, la fel de lung ca si capul, si picioarele sunt rosii, iar capul alb este prevazut cu o "coroana" neagra.

Este o pasare de mare din familia Sternidae, care traieste pe continentul arctic, in zonele nordice temperate. Speranta de viata este mare, unele exemplare putand ajunge la varsta de 30 de ani. Se hraneste cu peste si intervertebrate marine. Sterna paradisaea produce o varietate de sunete, doua dintre cele mai cunoscute fiind strigatul de alarma, pe care pasarea il scoate la vederea posibililor pradatori si strigatul de avertizare. Cel din urma are un caracter social si este produs atunci cand intre indivizii din colonie au loc ciocniri agresive.

Randunicile arctice formeaza cupluri pe viata si, in cele mai multe dintre cazuri, se intorc in aceleasi colonii in fiecare an. Exemplarele incep sa se imperecheze dupa varsta de 3 - 4 ani. Ritualul este elaborat, in special pentru pasarile care cuibaresc pentru prima oara. Acesta incepe cu asa-numitul "zbor inalt", in care femela isi urmeaza masculul la altitudini mari, dupa care coboara impreuna usor. Spectacolul este urmat de "zborul dupa peste" in timpul caruia masculul ii ofera femelei hrana. La sol ritualul continua cu mersul tantos al masculului, care se invarte in jurul femelei, cu coada ridicata si cu aripile lasate. Seria demonstratiilor se incheie cu zborul in cer al ambilor parteneri, unul in jurul celuilalt. Cuibul va fi apoi construit in gropi sapate in pamant, la o distanta apreciabila de tarm, in locuri cu vegetatie scurta.

Femela depune unu pana la trei oua, pe care le cloceste vreme de 24 de zile. In acest timp masculul apara cuibul de pradatori. Cand sezonul de imperechere se sfarseste, iar puii sunt apti de zbor, pasarile pornesc din nou in lunga lor calatorie catre sud, in cautarea hranei.

Porumbelul de vest incoronat (Goura cristata)
 

Cunoscut si sub denumirile de porumbelul incoronat comun sau porumbelul incoronat albastru, Goura cristata este membru al familiei Columbidae, fiind una dintre cele mai frumoase specii de porumbei din lume si, in mod evident, cea mai mare dintre toate. Dimensiunile lui sunt aproximativ egale cu ale unui curcan - 75 cm. lungime, penajul este de culoare gri-albastrui, capul mic este prevazut cu o creasta dantelata, iar in jurul ochilor are o “masca” de pene de un albastru inchis. De-a lungul umerilor penajul este traversat de doua pete de un rosu inchis; picioarele le sunt lungi si solide, ochii rosii. Goura cristata este o pasare endemica, ocupand zonele impadurite din Papua Noua Guinee si o parte din insulele indoneziene.

Porumbeii incoronati traiesc in grupuri de cate zece indivizi si obisnuiesc sa se hraneasca impreuna, cu fructele si semintele cazute pe sol, dar si cu insectele din zona. Femelele si masculii nu se deosebesc foarte mult intre ei (masculii sunt ceva mai mari) si formeaza perechi pe viata. Cu toate acestea ritualul de imperechere este unul destul de elaborat: masculii scot un sunet zgomotos, isi leagana capul, isi expun coada in forma de evantai si isi deschid partial aripile. De asemenea, obisnuiesc sa “danseze”, in timp ce femelele isi ridica aripile si alearga in jurul lor, in cerc.

In timpul acestui “spectacol” el ii prezinta materialele necesare cuibului, dupa care ambii parteneri incep sa construiasca in copac o platforma din bete subtiri. Femela depune un singur ou, mare si alb, care va fi clocit de ea in timpul noptii si de mascul in timpul zilei. Dupa 28 de zile din ou iese un pui golas care va fi hranit de ambii parinti cu “lapte de pasare” – un lichid rezultat din digerarea partiala a hranei, pe care porumbeii il tin intr-o anexa sub forma de “saculet”, aflata in zona esofagului. Chiar si dupa ce puiul este in stare sa zboare parintii continua sa-l hraneasca pentru cateva luni.

Din cauza distrugerii habitatului, dar mai ales din cauza vanarii acestor pasari pentru pene si carne, numarul lor a scazut dramatic in ultimii ani, specia fiind amenintata cu disparitia.

Pai bmd-ule, Jasmine a mea e batranica.. are 10 ani.. si probleme cu soldul.. de facut miscare mai multa, sunt de acord, dar ca sa cred ca e indicat ptr ea sa alerge ore in sir la varsta asta !!! teoretic o fi cum spui tu dar nu poate avea aplicabilitate ptr toti cainii...depinde de afectiunile si sensibilitatea fiecaruia.
Eu ii dau doar o data pe zi sa manance si nici atunci excesiv de mult.Mai putin de atat se poate??? Sa o dezvat sa mai manance?:21:

http://img.tfd.com/thumb/c/c6/American_Robin_2006.jpg

Red Robin - vestitorul primaverii in Canada si USA nord.

Marina, cainele meu, desi are o gradina imensa la dispozitie si 8 ani, este intr-o forma fizica nemaipomenita.
Este un loc, la 15 min de casa, unde o duc tot a doua zi la fuga, inot(trece raul pe acolo) si ii arunc mingea in apa, ea sare o aduce inapoi.

Are si ea probleme de artita, varsta nu cruta pe nimeni se pare, insa ii dau zilnic o tableta de glucosamina, pentru incheieturi si oase.
Acasa schiopateaza, insa acolo, in parc, fuge ca nebuna.

Chiar daca Jasmine este mai batraior, trebuie mers zilnic la plimbarica...

[COLOR=green]Şi eu am probleme cu şoldul...[/COLOR] :mad:

Asta-i un altfel de a spune ca ai citeva kg in plus?:21:

Jasmine a ta, e dolofană, supraponderală ! Nu mai da vina pe vârsta ei , totuşi fragedă, faţă de Tony al meu. Vina este numai a stăpânilor , aşa că d'ul doctor are dreptate !

Jderul de Pin (Martes martes)
 

Jderul de Pin este un animal de culoare maro, cu exceptia dungilor galbene regulate de pe gat; coada este lunga si stufoasa. Desi este activ, in general, noaptea, adesea apare si la amurg si rasarit. Este un catarator agil, iar atunci cand se deplaseaza, are un mers saltat.


Da nastere o singura data pe an , la 2-7 pui, care se nasc primavara, si sunt acoperiti cu o blana deschisa la culoare.

Habitat: zone impadurite si paduri.

Marime: 35-58 cm, plus o coada de pana la 28 cm.

Hrana: pasari si mamifere mici; fructe de padure si alte fructe.

Raspandire: in marea parte a Europei, cu exceptia unei mari parti a Angliei, Spaniei, Portugaliei si Greciei. Este intalnit si in insule.

Specii similare: Jderul de fag.

Martes foina - Jderul de fag
 

Martes foina - Jderul de fag

Similar in marime si culoare cu Jderul de Pin, Jderul de Fag are, pe gat, o pata galben- albicioasa. Cunoscut si sub numele de Jderul de piatra, este intalnit adesea in zonele aride, pietroase, in care isi sapa vizuine mici.


Este mai activ dimineata si seara, dar apare si in timpul zilei. Da nastere o singura data pe an, primavara, la 1-8 pui.

Habitat: paduri, versante pietroase ale dealurilor.

Marime: 44-54 cm, plus o coada de pana la 32 cm.

Hrana: in special mamifere mici si pasari.

Raspandire: este larg raspandit in intreaga Europa, cu exceptia Insuleleor Britanice si a Nordului Scandinaviei.

Specii similare: Jderul de pin.