Amandoua aveti niste ingerasi adevarati . Singura diferenta sunt doar cativa anisori . Aveti ce arata NATIUNII.:1:

Ory draga:6:, nu te-ngrijora, sunt cativa norisori trecatori. Totul o sa fie OK> Nadejde, speranta si iubire ,. . . :1:

Multumesc!!

SI eu! Si eu! dar n-am indraznit sa iti cer adresa!

Dragii mei, eu cred ca daca cineva vrea sa iti fac rau..iti face oricum. Tehnica este atat de inaintata incat nu e nevoie sa dai tu detalii...gasesc singuri. Ati pune pozele pe net Dorina, denota (din punctul meu de vedere) o asumare concreta a ceea ce scrii. Practic e valabila vorba aceea "ce e in gusa e si in capusa" sau "ce e aici am si in traista". Eu am dat multora si adresa de acasa, nu, numai fotografii. Daca cineva ma uraste atat de mult incat sa imi faca rau atunci inseamna ca MERIT acel "rau". Altfel, Stapana nu ar ingadui. Nimic nu este intamplator, NIMIC. Unele vin spre smerenia noastra, altele pentru pacate. Ce conteaza chipul Dorina, sora mea draga? E un chip..ca toate chipurile..ce poti vedea..decat un om ca toti oameni. Doi ochi, plini de bucurie sau ura, doua urechi gata sa te asculte sau invidieze, o gura sa te bucure sau sa te injure.. Ce conteaza chipul fratilor? azi e maine, nu.. Eu sunt eu jenica..asa cum sunt. Cu bune si rele. ASta-i firea mea, poate prea deschisa, poate prea complicata, nu stiu. Mi-e mi-ar fi placut ca toti sa avem chipul pus la avatar..si nu ptr a ne vedea anii, frumusetea, ci pentru a SIMTI ca vorbesti cu un OM. Iata stau in fata moniorului si va scriu voua.. Pe unii va stiu, v-am cunoscut perosnal...pe altii nu..unii nu stiu de sunt barbati sau femeii..sunt doar niste id. Asa cum frumos spunea Ory..ce frumoase erau scrisorile...simteai fie si prin scris..ceva personal. Cel ce-ti scria capata Viata.. Aici, in acest virtual...unii ne aratam chipul..altii ne aascundem sub un id. De ce? Mie una nu-mi este rusine nici de de fac nici de ce scriu. Nu-mi este rusine de incoerentele mele. nici de greselile de ortografie sau exprimare, nici de comunicarea ambigua (uneori), asta sunt eu. Jenica! :6:Spunea cineva ceva de vraji..pai fratilor..daca e sa te temi de diavol cu adevarat..atunci sa luptam sa-l eliminam din noi intai. Fiecare patima este un diavol. Credeti voi ca el se mai "lupta" cu unii ca noi? Eu una cred ca nu..m-a pus pe cale si mi-a spus "Dru bun"!! El are lupte cu crestinii adevarati..nu cu una ca mine care nici nu stiu bine pe ce lume traiesc de proasta ce sunt. Daca veti posta sau nu pozele pe net, este alegerea voastra. Nu cer nimanui sa o faca. Nici nu judec pe cel ce Nu o face. Fiecare le stie pe ale sale..insa a le posta e la urma urmei un act de responsabilitate. Parerea mea!

"Mă bucur şi mereu mă voi bucura"
 

Este concluzia la care a ajuns Sf. Apostol Pavel după lungile şi grelele suferinţe. O atitudine ce trebuie să o urmăm şi drept pentru care, am deschis în acest sens un nou Topic la "Pocăinţă", pentru că aşa cum arăt şi acolo :"O bucurie neîmpărtăşită este, de fapt, un pas spre tristeţe". O cale, o atitudine de urmat !

Pentru a urma Cristian cu adevarat calea Apostolilor, ce se bucurau in necazuri mai mult decat putem noi vreodata intelege..trebuie sa ne curatim de pacate intai si sa invatam smerenia. E foarte bun si intelept sfatul tau, drept ptr care iti multumesc. Dar faptul ca inca scriu pe acest forum de atatia ani (ma refer strict la mine) arata ca nici pe departe nu am invatat ce inseamna Ortodoxia. A scrie chiar si cu scop bun, arata ca, mereu consider ca stiu ceva "in plus" fata de ceilalti. Ori Ortodoxia adevarata TACE si FACE. Asa cum frumos spunea cineva, ortodoxa nu invata ci seduce..frumos cuvant, foarte frumos! Ceea ce eu am vrut sa subliniez (in postarea anterioara) este doar sentimentul asumarii a ceea ce scriem. Daca suntem sau nu pe Cale..stie fiecare. Eu, inca nu pot vorbi de aceea Bucurie in suferinte, nu pot pentru ca nu o cunosc. Si nu e "smerita smerenie".

Foarte adevărat Jenica dragă ! Aşa este şi probabil acest forum ca şi altele de acest fel, nu ar mai fi existat. Poate nu vom ajunge la un nivel atât de ridicat al trăirilor , al atitudinii Sf. Apostol Pavel, dar şiontâc, şiontâc, cu cele bune şi cu mai puţin bune, ne vom apropia de exemplul său . Importantă este dorirea, nevoinţa în ciuda tuturor necazurilor, ispitelor ce vin asupra noastră, pentru că tocmai acestea ne călesc, ne maturizează, ne înţelepţesc. Nimic nu-i întâmplător , cum bine accentuai şi tu. Cât despre faptul că tu revii mereu pe forum întru bucuria tuturor, este şi datorită păcatului meu, ce mi l-asum , de a insista să rămâi alături de noi. Până la urmă şi acest forum ne întăreşte, ne maturizează, prin provocările şi disputele lui inerente. Doamne ajută !

Ce bine spus cu bucuria neimpartasita ! ! !
Ce-l iubesc pe Sf. Apostol Pavel, fiindca deseori am constatat ca-mi raspunde intr-un mod atat de echilibrat, la framantari.

Ce mult gresesc oamenii cand se zgarcesc in gesturi frumoase, exact cum spunea intr-un spot bublicitar de inlaturare a indiferentei. O clipa de indiferenta poate face ravagii, insa tot o singura clipa, tot atat poate dura si ajutorul nostru pentru ca unui om sa-i salvam viata si, de ce nu, sa-i aducem o bucurie in suflet.
De natangi ce suntem, ne-am obiosnuit sa asociem frumoasul cu uratul, bucuria cu teama, astfel ajungand sa ne izolam in propria lume de care nimeni sa nu se impartaseasca,nici noi insine, fiindca ea nu are valoare in singuratate.
N-am inteles niciodata in viata, de ce se departeaza oamenii, unii de altii, iremediabil ?
Viata este prea scurta, prea saraca in sensuri individuale, prea habotnica in negativism, de ce ne-am priva oare de bucuria ce o putem darui si o putem primi de la oameni ? Putine sunt bucuriile si acelea sunt extrem de complexe in constructia lor, nu ne sunt chiar asa la indemana, nu sunt atat de ieftine in simtire, nu le putem fabrica deseori, si atunci, de ce le inlaturam cu atata inconstienta, cand sufletul se hraneste si se echilibreaza prin ele ? !
Ne autoflagelam, fara ca macar sa ne dam seama cat rau ne facem, sau cat de nepretuit este acest farmec de convietuire intre oameni si pentru oameni.