Ca şi în cazul unui om, dacă prognosticul e atât de sumbru, tot ce se poate face bun e să fie îngrijită cu dragoste, să i se dea calmantele de rigoare, să îi fie uşurate chinurile. Eutanasiere nu, în nici un caz. Mângâiere, afecţiune, delicateţe şi alinarea durerilor, da.

Îmi pare rău pentru necazul ăsta... Eu sunt un mare iubitor de animale şi am suferit la fiecare pierdere (câine, pisică, iepuri, păsări etc.), ştiu cum e... Îmi pare rău, Mirela.
Doamne ajută!

Mulțumesc de sfat și de înțelegere, Cezar. Doamne ajută !

Imi pare tare rau sa aud asta :(

Eu as sugera sa mai astepti cu decizia sa vezi cum anume evolueaza boala.
Din experienta mea,pot sa spun ca animalele chiar si bolnave,inca mai apreciaza destul de mult legatura cu stapanul lor iubit.
Nici ele nu doresc sa plece,nu sunt pregatite pt despartire.
Din acest motiv nu le-as grabi moartea,nu le-as timite mai repede pe pustii.

Desigur ca sunt si anumite conditii extreme,ca accidente deosebit de grave in care supravietuirea nu mai este o posibilitate sau boli crancene,urate-unde as opta pt eutanasiere.
Am auzit de un caz,un ponei care suferea de sarcoma localizat la cap(orbital).
Stapanii l-au tratat in prima faza,insa nefiind cazuistica unei boli cu vindecare au revenit cu el dupa alte luni,intr-o situatie si mai grava.I-au scos un ochi si I-au scobit prin cap si prin nas lasandu-l mutilat dar inca in viata. L-au luat din nou acasa si cand din nou capul a inceput sa supureze l-au adus iarasi.
Doctorul le spunea neputincios cam la cat se mai asteapta sa tot taie din el? Ar fi mai bine sa-l eutanasieze. Stapanii nu,ca le este mila....

Acum sa ma ierte Dumnezeu,dar tuturor:medicilor,asistentilor,studentilor,oamenil or de pe strada - le era o mila sora cu moartea de poneiul cu o jumatate de cap excavat,a carui rana vie siroia de sange pestilential si puroi- atragand si toate mustele din zona.
Cu asa un tablou sugestiv numai mila de eutanasie nu poti sa invoci!

Pe de o parte,observ un dublu standard vizavi de ucidere:noi nu ucidem animale decat pe alea pe care le mancam,in rest...suntem tare milosi.

De ce eutanasierea este legitima la animale si la oameni nu?

Ceea ce omul face in viata, pana in ultima clipa - ia cu el in eternitate, pentru un animal, mai nimic nu conteaza - nu are Rai nici Iad, pentru ca nu are nici viata morala nici alegeri de facut, face ceea ce ii dicteaza instinctul si atat.

Deci, omul poate da un sens suferintei, iar animalul nu, pentru ca omul are suflet nemuritor, iar animalul nu.

Deci da, cred ca un animal care nu mai are in mod cert si absolut (desi, paradoxal - asta poate fi f. relativ in practica) nici o speranta de vindecare ci doar o viata de suferinta majora, este mai bine sa fie eutanasiat.

Mai ales sa cheltui sume semnificative cu tratamente paleative pentru animal in timp ce jos in fatza blocului tau oamenii dorm pe strada sau nu maninca cu zilele, este penibil.

Păi e perfect normal să fim miloşi cu animalele, chiar şi cu acelea pe care mâine le vom sacrifica, cu durere, din nevoia de a ne hrăni pentru a trăi. Acesta nu e dublu standard, în sens negativ, ci flexibilitate a lucidităţii adaptative, dincolo de fanatism şi prejudecăţi.
La fel e şi cu moartea semenului. Nu merg peste nimeni, nu omor nici musca darmite tătarul. Dar când hoarda tătarilor vine să-mi ardă ţara şi să îmi ia copiii în robie, pun mâna pe sabie.

Actele de ucidere gratuită sunt condamnabile, fără doar şi poate. Cât priveşte tăierea animalelor pentru hrană, ce să zic: aşa e viaţa pe pământ. Nu noi am lăsat-o aşa.

P.S. În cazul poneiului, sunt de acord cu tine. Sunt limite peste tot, bine ar fi să le sesizăm cu discernământ.

Elemente de genul asta, si altele - denonta faptul ca afectiunea pentru animale poate avea dimensiuni patologice.

Persoane la care dragostea pentru animale capata astfel de dimensini tragico-patetice, ca in postarea initiala a acestui topic, in mod cert au handicapuri social-afective majore.

Ai sa vezi ca aduna animale de pe strazi, le spala, cheltuie bani cu ele, cu doctori, dar niciodata n-ai sa auzi ca au facut asta cu un copil al strazii sau dintr-un orfelinat.

De ce, crezi ca ai muri de foame daca n-ai mai manca animale?

Nu esti obligat sa maninci animale.
Dumnezeu nu te obliga, nici oamenii.
Nu exista nici o porunca in acest sens sau orice altceva prin care poti sa spui "asa e viata pe pamant".

Ca sa-ti dau un exemplu, daca un chinez maninca caini (si sunt muuulti chinezi) nu poti prin prisma experientei lor sa spui "asa e viata pe pamant" si sa maninci si tu caini.

La fel si cu carnivorii - indiferent cati carnivori ar fi, nu poti prin prisma experientei lor, sa-ti justifici alegerea ta, de a manca si tu carne, omorand animale.

Da, bine, ştiu, ştiu, ştiu...
Dar nu sunt atât de ambiţios legat de capcana ideilor pure. M-am lăsat de puritanism pe vremea când am sesizat riscul de a deveni cam ca userul Daniel. Am ales să trăiesc cum pot, în limitele strămoşilor mei, avînd grijă doar să nu-mi împietresc inima şi să nu păcătuiesc prea tare, lăsînd pe Domnul să îmi conducă paşii spre desăvârşire. Ambiţioşii puritani virează când ţi-e lumea mai dragă spre prăpăstii.
Mai mănînc şi eu câte un şniţel de pui sau o ciulama de porumbei, de câteva ori pe an, ce să-i faci... În general consum puţină carne, din raţiuni de sănătate mai întâi precum şi pentru că pur şi simplu nu am mare pohtă de fripturi.

Discuţiile purtate pe aici de dragul impecabilităţii gândirii nu mi se par folositoare pentru un creştin. Moderaţia, inclusiv în gândire, şade bine creştinului.
Avem posturi rânduite de Biserică. M-aş bucura să ne ţinem de ele, mai întâi şi să nu facem noi biserici puritaniste şi absolutiste înlăuntrul Bisericii. În fine, să mânce fiecare cum o crede de cuviinţă. Din partea mea, poftă bună tuturor! Şi lui Dumnezeu, mulţumire şi recunoştinţă şi slavă!

Nu stiu ce cazuri cunosti tu,insa eu am inteles ca mila este un dar pretios si atunci cand se afla in inima omului este universala(pt toate fapturile creatiei).
Or fi si dezaxati(si cu aceia trebuie sa ne purtam torerant)dar in general o persoana normala ,miloasa se apleaca cu dragoste si pt oameni,animale si plante.

Nici nu ma intereseza ce au altii in farfurie,insa cand invoci mila ca motiv principal pt curmarea suferintei unui animal iti pui intrebarea legala,unde se afla mila ta in alte circumstante?