Pai da-mi voie sa-ti spun ca ai dreptate! Subiectul era - daca e pacat sa mergi la mare. Nu am spus ca e pacat, ci tocmai spuneam sa te uiti bine in sufletul tau. Da, cei care simt tentatiile sunt intradevar predispusi la pacate, si probabil cei care pica cel mai usor. Nu stam cu ochii pe drobul de sare dar nici nu dansam sub el sa vedem daca chiar cade, de accea propuneam sa te cunosti bine si sa iti aduci sufletul la nivelul care trebuie.
Cat despre rugaciune, ai dreptate o faci cu sufletul, dar cand sufletul e asa cum am descris mai sus, slab, atunci nu-l mai si chinui. Am mentionat chiar ca nu este imposibil, asa cum au dovedit-o foarte multi sfinti, dar apana la sfintenie noi mai avem mult.

La fel de bine poate fi pacat si daca mergi in Bucuresti pe strada si vezi si iti zboara mintea..


Sfânta Evanghelie după Matei, 5.27-28, e foarte explicita. Iisus spune:

"27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. "

Conteaza foarte mult scopul atunci cand faci un lucru.

Da, este pacat.

Wooow...Felicitari pentru modul de gandire si sa iti ajute Dumnezeu sa nu iti schimbi modul de perceptie a lumii !!! Asa gandesc si eu...am vazut si persoane nude si totusi nu inteleg de ce ar fi pacat...pentru ca daca se intampla sa observ, pot aprecia daca are un corp armonios,daca e in forma, daca are celulita sau lucruri de astea care tin de estetica, si de ce sa nu recunosc mi se par chiar deosebite corpurile frumoase si stilate, dar daca omul este doar mai nud...ce legatura ar avea el cu gandurile adulterine ale celor de pe plaja?

De ce nu se duc oamenii astia ispititi de goliciunea celor din jur in locuri mai izolate de aglomeratia de pe plaja, exista optiunea asta...ce cauta ei in mijlocul ispitelor, plangandu-se de amploarea lor?????

Lupta deschisa declarata, de sine pregandita si pregatita si programata
 

Pentru mine a merge la mare inseamna o lupta sustinuta, permanenta si cele scrise mai sus.

Stiu altii care nu sunt asa, fericitii. Dar acestia au altele... saracii, pe care, slava Domnului, eu nu le am.

Deci, fiecare cu patima lui, cu lupta lui. Si asa viata nu este de odihna, totusi a te duce singur si nesilit de nimeni la o lupta ce ar fi putut fi evitata...

Deci, acolo, la mare, nu m-am simtit bine niciodata [de cand am inceput sa cunosc ce inseamna a fi ortodox]. De ce?

Pentru ca stiam ca este pacat a pofti un alt trup, si vedeam ca asta faceam, si ca nu ma puteam abtine, si ca mai aveam si ganduri si imaginatii fara voia mea, si, prin rugaciune de-abia ma mai puteam controla, ca sa nu incep sa ma comport nebuneste sau sa clachez sau sa incep sa fac vreun pacat sau, Doamne fereste, sa ajung indiferent fata de savarsirea pacatului cu vederea (ca sa nu mai spun cu fapta).

Si uite asa, tot cadeam si apoi imi dadeam seama ca am cazut si aplicam diferite metode de a ma ridica si, de fiecare data, doar cu ajutorul si mila Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si cu a lui Maica si cu ajutorul Sfintilor pe care ii luam la rand: Sfanta Parascheva, Sfantul Mina, Sfantul Ciprian (astazi este sarbatorirea zilei lui) si a Sfantului Acoperamant si apoi imi mai aduceam aminte si de ce spuneau diferiti parinti si ce mai citisem: cum ca inauntru sunt o galeata de mate, sau ca trupul este Biserica lui Hristos - si ca ceea ce vedeam eu erau niste biserici pline de pustiire si paianjeni si...

Si uite asa venea timpul sa mergem, si, tragand o linie la "cum a fost pe plaja" imi venea rau, ca intram intr-o transa si mai mare, si ma suparam si nu stiu de ce, o fi faptul ca imi cheltuisem energia in toata aceasta lupta si nu mai puteam gandi nimic dupa!? In orice caz, nici dupa aceea nu-mi era bine, ci doar dimineata cand ma trezeam - daca mergeam prin locuri mai pertinente, unde erau persoanele imbracate mai cu bun-simt, imi era bine si parca nici nu-mi mai aduceam aminte de lupta de ieri. Slava Domnului !

Acum ce sa fac, ca am copilasi mici, si ei e bine sa mearga la mare, sa stea la soare, sa se balaceasca in apa.

Spunea cineva ca "de ce nu merg oamenii cu probleme in locuri mai retrase, ca nu s-au terminat toate". Dar... cei ca mine, la care printre problemele principale este si asta, a desfranarii si a destrabalarii cu privirea si nu numai, parca le pica in mana doar aceste locuri populate si... nici-de-cum celelalte.

Acuma, ce voi face? Ce as putea face: accept indicatii ca si cum ar veni de la Dumnezeu, in primul rand Doamne ajuta, apoi Doamne miluieste si apoi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! si apoi Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi cu cinstitul tau Acoperamant!

Si tot asa, poate trece si perioada aceasta neagra din viata, si revine apoi la normal. In orice caz, daca o lupta nu te doboara, aceasta te intareste mai mult, deci: totul spre bine.

Sa fiti sanatosi!
Doamne ajuta!
Ionut

PS: am scris putin doar din experientele mele la mare...

Sper sa nu fiu off-topic. Unul dintre profesorii mei, Dumnezeu sa-l ierte, avea o mare placere de a merge si a urca pe munte pe traseuri grele. Si il intreba lumea cand se intorcea cum a fost in drumetie. Si Domnul Profesor, cu statura sa impunatoare, rostea ferm si cu toata gura: "Am scos toata rautatea din mine!" :41:

mergand la mare dai de mii de prilejuri de pacat, atat tu poti face rau cat si altii tie
stii cum e la mare, multa goliciune, distractii si multe altele, multe pacate sunt acoperite de masca civilizatiei, la mare cati se mai gandesc la Dumnezeu?

In ziua de astazi nu mai face nimeni glume cu tenta sexuala daca apari intr-un costum de baie decent, chiar daca acopera doar 20% din suprafata corpului.
Dar daca apari cu o pereche de bikini, prin care se vad toate cele ... la ce te astepti?

Voi nu fugiti de ispite,voi fugiti de voi...
Va temeti sa va vedeti propriile slabiciuni oglindite in cei din jur.
Credinta nu se poate baza pe frica si fuga,ci pe infruntarea abisurilor care sunt in fiecare si controlarea lor.

multi mai merg la mare si pentru odihna....daca esti bun rezisti la ispite....a merge la mare nu e ispita, ce preotii cu copii mici nu merg pentru copii?...daca iti place marea.....mie unul, nu ma incumet sa mai merg undeva....sunt multe schimbari climatice....nu mai e sigur nimic, Cel de sus e suparat pe noi, sa incercam sa facem fapte bune, si totul va fi bine...Doamne ajuta!