Eu nu am facut referire la altarelul pe care fiacare familie trebuie sa-l aibe undeva in casa eventual spre rasarit, daca este posibil, ci de micile iconite pe care le pui in tocul usii, in bucatarie, coridor, etc

In privinta posterelor, si ele sunt acceptate in lipsa icoanelor pictate. Trebuie sa fi instarit sa iti poti permite icone pictate iar credinta nu tine ABSOLUT de loc de cit de gros este portofelul unuia si altuia. Exista chiar multe biserici in occident care au icoane tiparite...si asta este, decit de loc mai bine sa ai si din acelea facute la comanda

Aceasta este una din acele ocazii cand sunt de acord cu tine.
Doar la chestia cu baia, intradevar nu se pun icoane la baie. Nu se pun in general in spatii care nu sunt impotante sentimental pt trairea sarbatorilor de peste an. Daca ai un acaret langa casa unde-ti tii uneltele nu pui icoana acolo!

Este adevarat ca nu oricui ii da mana sa cumpere o icoana pictata. Dar nimanui nu ii este imposibil daca isi doreste si isi propune acest lucru. Sa fim seriosi, cheltuim destul de multi bani pe alte lucruri (haine, incaltaminte, mancare etc), si tinem la "eticheta", vrem sa fie de firma, insa nu ne induram sa cumparam o icoana autentica.

Batranii nostrii nu aveau multe icoane. Imi vine in minte casa strabunicii mele, in care am stat de cateva ori in copilarie. Avea cate o icoana pictata pe lemn, pusa la loc de cinste, in fiecare din cele trei camere ale casei. Tot loc de cinste aveau in inima ei si sfintii reprezentati in icoane.

Lumea de astazi are nevoie mai mult ca oricand sa redescopere sensul icoanei autentice, dar prin multiplicarea in serie, cred se tinde mai mult spre relativizarea ei. Chiar un parinte profesor de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, ce detine si o editura cunoscuta, amintea la un moment dat ca doreste sa renunte la a mai reprezenta icoane pe copertile cartilor. Este lesne de inteles de ce.

Decat o icoana pictata astazi, mai bine o icoana lipita maiestros pe lemn, reproducere dupa una veche de sute de ani.

Nu mai avem inima sa pictam cum trebuie. Asa ca, nu banii ar fi problema, ci calitatea si frumusetea icoanei.
Putem da cateva milioane pe o icoana, o data in viata, iar apoi, zeci de ani sa nu mai luam nici una.
Dar trebuie ca acea icoana pictata sa ne patrunda pana la inima. Iar acest lucru eu nu il simt aproape niciodata in fata icoanelor noi.

Si calugarii au icoane in chiliile in care se schimba de haine. Totusi, un ieromonah mi-a spus ca daca am unde, sa ma schimb in alta camera, nu in fata icoanelor.

Si inca ceva, daca esti casatorita, nu stiu daca merge sa ai icoane in camera in care...

Intreaba totusi si un duhovnic.

Bogdan.

M'a intristat acest sfat. Trupul este un dar al lui Dumnezeu, un lucru curat, dat noua spre mantuire.

Oare trupul, lucrarea mainilor lui Dumnezeu, sa fie ceva de rusine inaintea sfintilor din icoane ?
Oare Domnul, care vede pana in adancul inimii, nu vede prin haine ?
Oare sfintii, care ne cunosc si ei inimile, nu ne cunosc si trupul ?
Oare cand facem baie, nu este de fata si Domnul, si ingerul pazitor si toti sfintii ?


Daca inima este curata, tot trupul va fi curat, iar daca inima este murdara, degeaba ne ingrijim de curatenia trupului. Haideti sa privim drept lucrurile. Sa le privim curat si sa intelegem ca la Domnul toate trebuiesc luate cu multumire, iar termenii "curat" si "necurat" nu mai sunt cuvinte propovaduite de Hristos, ci cuvinte ale Vechiului Testament.
Curatia si necuratia inimii ne apropie sau ne departeaza de Dumnezeu.

Da, windorin, ce frumos spui.
Daca Dumnezeu ii cununa pe cei dopi la biserica, iar cununia este o sfanta taina, de ce ar fi de rusine ca viata intima a cuplului sa se petreaca departe de icoane?
Este un oarecare maniheism in gandirea asta.. Sau mai degraba un fel de fals angemism, ca si cum trupul ar fi de fapt murdar.
Murdar este pacatul. De el sa ne fie rusine in fata icoanelor.

De acord. Daca umbli gol prin fata icoanelor anume cu intentia de a umbla gol in fata icoanelor acesta este pacat. Dar daca inima ta este curata si nu intentionai nici un fel de simbolisme ci pur si simplu te schimbai atunci acesta nu ar trebui sa fie pacat. Aceasta este parerea mea, pentru una avizata consultati scripturile si sfintii parinti.

Nu Dorin, e mai comod sa ne impacam cu gandul ca Dumnezeu este prezent doar intr-un anumit loc. A spune ca e prezent peste tot, ne-ar deranja. Nu am mai avea asa mult loc de manevra. Ne convine mai mult un Dumnezeu departat, pentru ca e mai lejer si mai putin presant. Off, cand vom intelege cuvintele psalmistului "Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi? De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti"

Legat de permanenta prezenta a lui Dumnezeu sau de omniprezenta Sa, si de faptul ca El nu este strain de toate faptele noastre, mi-a placut cuvantul simplu al Sfantului Ioan Gura de Aur: "Cum sa nu vada Cel care a facut ochiul si cum sa nu auda Cel care a facut urechea?"