N-am fost si n-am sa fiu niciodata de acord cu reunirea celor doua biserici decat in cazul in care s-ar face si ei peste noapte ortodocsi. Dar de aici si pana la a considera ca noi suntem singurii cu sanse la mantuire, e cale lunga.
Am locuit mult timp in Timisoara, inainte de "89. Indiferent ce cred unii sau altii despre IPS Nicolae, pentru mine a fost si va ramane un om cu totul si cu totul deosebit. Nu-l judec pe PF Daniel fiindca ii gasesc multe circumstante. In plus, ca si pe-aici, insistenta exagerata asupra dogmelor, ne determina sa scapam din vedere notiuni fundamentale in relatiile interumane si de unde suntem convinsi ca propavaduim dragostea Lui Dumnezeu si iubirea aproapelui, de fapt ne razvratim unii impotriva celorlalti, aratandu-ne pe noi mai presus de altii, iar pe altii mai lipsiti de Dumnezeu. Sa lasam pe Dumnezeu sa ne judece! Nu noua ne sta in putere sa facem asta, oricat am crede ca am citit si am invatat TOT ce ne-au lasat Sfintii Parinti, si ca am gasit si metoda de a pune invataturile in practica, fara de cusur!!
Da, aseara, auzindu-l cum vorbeste pe Trinitas, chiar am inceput sa plang.

Dumnezeu sa il odihnesca pe parintele Teofil si sa fie mijlocitor cu rugaciunile dansului inainte bunului Dumnezeu Dumnezeu sa-l ierte

sublim!
 

Parintele a reprezentat pentru mine deschiderea catre ceea ce inseamna 'a citi si a vedea cu mintea'.Regret ca nu am putut fi fata in fata cu dansul dar simt ca imi da aripi sa indraznesc sa iubesc tot ce este in jurul meu.Sa fie odihnit in cerurile Domnului!

Un om care si-a facut viata dar
 

Doamne-ajuta!

Scriam despre parintele Teofil ca a fost un om frumos. Dar frumosul este ceva care depaseste cuvantul. Este o treapta care te inalta spre Dumnezeu. Caci, frumosul este uniune in creatie cu Creatorul.

L-am intalnit ultima oara pe parintele Teofil la spitalul din Deva. Iesise impreuna cu parintele Dometie la o plimbare prin curtea spitalului. Era un mijloc de septembrie cald si bun. "Cum va simtiti parinte?" "Ei draga, cum sa ma simt? Ca un om sanatos care trebuie sa mai ramana ceva vreme la spital." Am mai vorbit cate ceva si apoi m-a imbratisat si ne-a binecuvantat. Cum sa vorbesti despre cineva drag si frumos? Cum sa scrii cand cuvintele nu cuprind frumosul. Taci si plangi. Si totusi, trebuie sa vorbim despre dansul. Gandurile bune scrise de voi sunt expresia iubirii si respectului fata de acest mare parinte.

Cu ceva timp inainte fusese internat la Spitalul Fundeni din Bucuresti. M-am dus la dansul dimineata, devreme. L-am gasit singur, pe scaun. Se ruga. Am vorbit putin si apoi m-a intrebat daca nu vreau sa ma spovedesc. Desi eram in post mi-am zis ca nu trebuie sa-l obosesc. Dar, inainte sa spun ceva, parintele mi-a zis: "Hai draga, ca nu am mai spovedit pe nimeni de (atatea) zile. Inainte de despartire, m-a intrebat: "Ce-ai citit?" Am vorbit pe marginea celor citite si in final, zice: "Cararea Imparatiei, ai citit?" I-am spus ca am cartea dar nu am citit-o. "Pai, s-o citesti!" Citind-o mi-am dat seama cat de oportun a fost indemnul sau. A fost cu adevarat un dar.

Parintele Teofil Paraianu a fost un dar frumos facut de un om deopotriva lui Dumnezeu si celor ce l-au primit in inima lor. Unde va si ramane, in veci vecilor. Amin

Doamne-ajuta!

Sa nu ne miram de cuvintele Paritelui- pentru adevarati prieteni ai lui Dumnezeu raiul a fost pregustat inca din viata aceasta.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca! Mie mi-a marcat viata - in anii facultatii. Am mers la mai multe conferinte de-ale lui.
Un om de o bunatate exceptionala, trebuie sa fi fost dar de la Dumnezeu aceasta. Si pe cat era de orb, pe atat vedea el sufletele tinerilor.
Imi pare atat de rau ca nu am sa-l mai aud, decat din inregistrari! Plang pentru mine, nu pentru el. Sunt sigura ca Dumnezeu are grija de el.

Dumnezeu sa-l ierte! Eu,ca o ignoranta ce sunt, marturisesc ca nu am citit nimic pana acum din acest parinte de care am auzit vorbindu-se atat de frumos. Dar toate aprecierile voastre m-au convins sa pun mana sa citesc. Va multumesc frumos :6:.

Părintele nu se temea de moarte! Era sigur că va merge în Rai acolo unde merg cei drepţi.
Părinte Teofil Pârâian rogă-te la Dumnezeu pentru noi .

M-a impresionat cat de filocalic era. Optimismul duhovnicesc il simteai din cuvintele lui. Un om prin care inviai din robia patimilor.