|
Uite aici:
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...lui-70779.html si aici http://www.crestinortodox.ro/liturgi...ile-70781.html Iar "ceea ce la om nu e posibil, la Dumnezeu este posibil", am auzit de mai multe ori in biserica. Exista o pericopa in care Mantuitorul spune asta. Mi se pare ca aceea cu tanarul bogat. Si da, la oamenii la care a vrut Dumnezeu sa fie asa, s-a intamplat si au tinut si cel mai aspru post. Si Moise a fost unul dintre ei. Dar Dumnezeu a vrut asa si a fost alaturi de el atunci. Cate a facut Moise cu putere de la Dumnezeu! A despicat si marea! I-a despic-o si tu! Iar Iisus in pustie a postit poate si fara apa. EL putea! EL este Dumnezeu! Si este pururea. Noi suntem niste amarati de oameni...muritori. In rest am mai explicat mai sus sensul postului. |
Citat:
Dar cu asta ar trebui să începem, rugăciunea ar trebui să ne fie hrana măcar în posturi. Și ea de la sine ar cere și postul de mâncare. |
Citat:
|
Citat:
Postul este conceput ca o indepartare de atentie trupeasca, lumeasca, materiala pentru a degreva spiritul de o povara si astfel sa-i permita automat o atentie sporita spre cele sufletesti. Ca sa fie realizat cat mai simplu si sufleteste folositor si petrecut cu bucurie, postul incepe cu rugaciune care ajuta la orientare spirituala si nu la constientizarea privarii organismului de mancare. 17. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți cele ce ați voi.(Gal5,12) Citat:
|
Citat:
Spre exemplu, Ioan Hrisostom în Omilii explică versetul de la Matei 4, 2 la pagina 155, dar nu zice nimic de apă. |
Citat:
12. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.(Mc8,12) |
Citat:
|
Beneficiile postului negru - partea I
Dacă tot a fost azi o zi specială de post, am căutat să mai citesc ceva despre postul negru.
S-a găsit un român care a tradus cîteva pagini bune dintr-o carte pe care a uitat însă să o prezinte. Dacă veți fi suficient de curioși să parcurgeți tot textul de mai jos, veți înțelege că autorul demonstrează în limbaj de specialitate care este sensul postului negru periodic, de ce este indicat să postim nemîncînd (așa cum procedau oamenii în vremuri ancestrale, cu mii de ani în urmă - nota mea). Voi sublinia pasajele care mi se par mai interesante pentru cei care nu vor avea răbdarea să citească toate părțile. "Celulelor, la fel ca oamenilor, nu le place să stea aburind în propria lor mizerie. Produsele lor de excreție sunt eliminate prin sistemul circulator și limfatic; cele depozitate în sînge sunt transportate în ficat si rinichi pentru a fi administrate. Acolo, ele sunt transformate în alte substante mai folositoare, sau sunt eliminate din organism, de obicei sub forma de scaun, urina, transiratie si respiratie. Cînd toxinele se aduna în organism mai repede decît e capabil organismul sa le elimine, sanatatea celulei e perturbata si astfel încep fazele initiale ale multor boli. Aceasta situatie este cunoscuta în traditiile curative din orient de mii de ani. E numita sînge otravit, si se refera la prezenta în sînge a unei poveri toxice coplesitoare pe care organismul nu o mai poate tine sub control. Celulele sunt alcatuite dintr-o multime de elemente care pot fi afectate de toxine: ADN-ul, mitocondriile si membrana celulara. Fiecare celula la rîndul ei traieste într-o matrice extracelulara a carei sanatate e cruciala. Iar toate acestea pot fi afectate de supraîncarcarea cu toxine. Nefiind un program de software, ADN-ul e descris mai corect ca fiind o componenta extrem de flexibila a celulei; acesta nu este fix, ci foarte mobil si în multe instante îsi poate rearanja structura. Catena de ADN din fiecare celula e extrem de sensibila la toxine, în special la substante petrochimice sintetice. ADN-ul se degradeaza în mod constant si e reparat de celula; însa cînd nivelul de toxicitate e atît de mare încît celula sau organismul nu le poate face fata, ADN-un din celula deseori se degradeaza atît de mult încît nu mai poate fi reparat. Mitocondriile sunt bacterii care traiau independent si care au fost încorporate în structura mulor tipuri de celule vii. Ele oxideaza, adica ard, ATP (adenozin trifosfat), în prezenta oxigenului pentru a produce energia de care celulele au nevoie pentru a trai si functiona. Mitocondriile contin de asemenea si catene de ADN, care, desi pîna acum erau considerate irelevante, pot la rîndul lor sa fie deteriorate de supraancarcarea cu toxine, afectînd astfel sanatatea mitocondriilor. În timp ce ADN-ul din nucleii celulari e protejat de catre enzimele de detoxifiere care reduc chimicalele toxice si metalele grele, ADN-ul mitocondrial si alte componente ale celulei par a fi mult mai susceptibile. Cînd nu mai functioneaza bine, apare o scadere semnificativa a nivelului de energie al întregului organism. Multe perturbari în functionarea acestora pot duce la conditii mai serioase, cum ar fi oboseala cronica. Membrana celulara, alcatuita din acizi grasi speciali, serveste drept bariera de trecere între celula, celelalte celule si matricea extracelulara. Aceasta e împînzita de receptori considerati a fi porturi de comunicare. Acesti receptori analizeaza tot ce atinge celula si decid daca sau nu sa deschida o poarta în membrana celulara pentru a lasa substantele sa intre sau sa iasa din celula. Cînd celulele nu se mai pot detoxifica singure si sunt pline de toxine, aceste toxine încep sa se ataseze la membrana celulara si receptorii ei. Acest fapt bruiaza atît capacitatea celulei de a interpreta informatiile cît si trecerea substantelor din si în celula. Astfel celula nu mai poate excreta produsele nedorile si încorpora nutrientii cum se cuvine. O complicatie aditionala e faptul ca, odata ce o celula are toxine atasate, aceasta e modificata îndeajuns încît sistemul imunitar al organismului sa înceapa sa o atace - acesta e începutul vreunei boli autoimune. Membrana extracelulara în care celulele sunt încorporate e o materie/substanta vie, nu doar un mediu intert care le cazeaza. E alcatuita din colageni si polizaharide ce formeaza un gel plin cu apa. Aceasta martice controleaza aprovizionarea celulei cu sînge. Daca matricea îsi pierde consistenta si densitatea, schimbul de nutrienti si produse de excretie din si înspre celula e împiedicat. Daca toxinele nu pot fi eliminate din zona, ele sunt depozitate deseori în aceasta matrice care înconjoara celula. Aici toxinele afecteaza flexibilitatea fireasca a matricei si interschimbul celular. Daca matricea e foarte afectata, celula va muri. În timpul postului, putem observa cum corpul, foarte capabil si inteligent, începe de unul singur sa scape de toxine si resturi acumulate de-a lungul multor ani. - William Esser, Doctor Sîngele e proiectat sa transporte nutrienti catre toate celulele organismului si apoi sa le scape de produsele de excretie. Odata ce sîngele, încarcat cu toxine, ajunge în ficat, unde acesta le descompune, ori le elimina din organism nechimbate, sau, daca e posibil, le transforma în altceva. Ca atare, ficaul are o capacitate uimitoare de a recunoaste structurile chimice si de a judeca ce schimbari moleculare sunt necesare pentru a dezstructura o toxina îndeajuns încît sa o faca inofensiva sau chiar folositoare. Odata ce toxina e identificata si daca ficatul hotaraste sa scape de ea, toxina e transportata în intestine sau in bila si excretate. Alte componente ale toxinei sunt în schimb trimise la rinichi, care le filtreaza într-o maniera similara si sunt excretate în urina. Alte metale grele sunt excretate într-o maniera diferita, fiind depozitate în par si unghii. Altele sunt excretate prin respiratie si prin transpiratie. Altele sunt, dpdv evolutiv, atît de noi si necunoscute încît sunt pur si simplu stocate în în celulele adipoase pîna cînd, în perioade precum postul, corpul are timp sa se concentreze exclusiv pe dezactivarea si eliminarea lor. Însa majoritatea sunt eliminate prin intermediul rinichilor si al intestinului, prin urina si fecale. Daca sîngele devine foarte supraîncarcat, atît de mult încît ficatul nu mai poate procesa toate toxinele pe care le contine, el intra într-o stare de supraîncarcare toxica, si multe produse de excretie pot astfel ramîne în si în jurul celulelor. În est, aceasta situatie e numita sînge otravit. Sîngele, pe masura ce transporta resturile departe de celule, circula de asemenea printr-o serie de canale numite sistem limfatic, într-o forma speciala, numita limfa. La intratea în sistemul limfatic, celulele rosii si alte mici proteine sunt separate din sînge, rezultînd un fluid transparent, numit limfa. Limfa circula prin sistem si si se revarsa în peste 600 de noduri/noduli localizati în întreg corpul. La intrarea în fiecare nod(ul), celulele albe verifica continutul limfei pentru a nu avea bacterii, virusi si toxine. În general, întreg sîngele e filtrat prin limfa înainte de a ajunge la ficat pentru a fi procesat în continuare. Majoritatea nodulilor limfatici - peste 60% - sunt localizati în tractul intestinal, unde scaneaza mîncarea ingerata si permit deseurilor din limfa sa fie excretate. Pentru a scapa de toxine, ficatul le face "lipicioase", fapt care determina toxina sa fie identificata drept ceva de care organismul trebuie sa se debaraseze, facînd-o în acelasi timp mai usor de manevrat. Un sistem de enzime hepatice, numite sistemul citocrom P450, e special destinat sa faca moleculele nedorite mai usor de manevrat. Exista o multime de enzime speciale în sistemul P450, fiecare specializata pe un alt gen de toxina. Acest sistem devine supraactivat în timpul postului, oglindind munca de detoxifiere a ficatului. Au fost efectuate un numar de studii asupra a ce se întîmpla cu organismul în timpul postirii. Rezultatele sunt foarte intrigante." |
Beneficiile postului negru - partea a II-a
Schimbarile fiziologice din timpul postului
Multe dintre cele mai dramatice schimbari în organism au loc în primele 3 zile ale postului. Acestea se întîmpla în timp ce organismul trece la la o sursa de combustibil la o alta. În mod firesc, forma principala de energie folosita de organism este glucoza, care este un fel de zahar. Cea mai mare parte a ei este extrasa sau convertita din mîncarea pe care-o ingurgitam. Pe parcursul zilei, ficatul storeaza excesul de zahar într-o forma numita glicogen, la care poate mai apoi recurge, pe masura ce nivelul energetic scade între mese. Exista destul glicogen pentru a asigura energia pentru 8-12 ore, iar de obicei e epuizata în primele 24 de ore de post. (Odata ce corpul recurge la cetoza, adica la utilizarea grasimii ca si combustibil, acest nou combustibil e folosit pentru a restabili rezervele de glicogen ale organismului). Odata ce rezervele de glicogen ale ficatului s-au epuizat, corpul începe sa treaca la ceea ce se numeste cetoza, sau productie de cetone - utilizarea acizilor grași pe post de combustibil în locul glucozei. Aceasta schimbare începe în general în a doua zi de post si se încheie în a treia zi. În aceasta perioada interimara nu exista glucoza disponibila, energia rezultata din grasimi e insuficienta, iar corpul înca are nevoie de combustibil. Asa ca acceseaza glucoza din doua surse. Mai întîi transforma glicerolul din rezervele de grasime ale organismului în glucoza, însa si acest lucru e insuficient. Asa ca face rost restul catabolizînd sau descompunînd aminoacizii din tesutul muscular si folosindu-i, în interiorul ficatului, la gluconeogeneza, adica producerea de glucozei. Între 60 și 84 grame de proteină sunt folosite în această a doua zi: 2-3 uncii (1 uncie = 28,35 g) de țesut muscular. În a 3-a zi producția de cetone este suficientă pentru a produce aproape toată energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din organism încep să fie cruțate. Corpul încă are nevoie de o cantitate foarte mică de glucoză, așadar cam 18-24 grame de proteine sunt catabolizate, de la ½ la 1 uncie de țesut muscular zilnic. Într-o perioadă de 30 de zile de post cu apă o persoană pierde în general maxim 1-2 livre ( pounds; 1 pound/ livră = 454 grame) de masă musculară. Această conservare a proteinelor este o adaptare evolutivă care protejează țesutul muscular și organele interne împotriva deteriorării în perioade de hrană insuficientă. Începînd cu a treia zi, rata de descompunere a acizilor grași din celulele adipoase continuă să sporească, ajungînd la maximum cam în a 10-a zi. În această primă perioadă de 7 zile, după ce organismul a trecut cu totul pe cetoză, se petrec cele mai intense descompuneri de țesut gras. Pentru a-și conserva proteinele, corpul începe de asemenea să caute surse de proteine ce nu aparțin organismului, cum ar fi: mase celulare neesențiale, cum ar fi tumorile sub formă de fibroze, țesuturi degenerative, bacterii, viruși, sau alte componente organice care pot fi folosite pe post de combustibil. Acest aspect reprezintă principalul motiv pentru care postul produce efecte benefice asupra organismului. În plus, în această perioadă de cetoză intensă corpul se află într-o stare similară cu somnul – un ciclu de odihnă și detoxifieri. Organismul începe să se concentreze pe eliminatea toxinelor și vindecarea și regenerarea țesuturilor și organelor afectate/ deterioarate. Cetoza Una din principalele schimbări fizice care au loc în timpul postului, cetoza, are loc doar cînd ingerarea de carbohidrați (sursa principală de glucoză a organismului) scade destul de mult încît să oblige organismul să recurgă la depozitele de grăsime pentru a produce energie. În mod obișnuit, atîta timp cît sunt consumați carbohidrați pe care corpul îi detectează, pancreasul secretă și elimină insulină, folosită pentru a procesa glucoza pe care organismul o cîștigă de pe urma carbohidraților. Cetoza poate avea loc doar atunci cînd nivelul de insulină este aproape 0, și numai dacă nu se ingerează nici un fel de carbohidtați sau zaharuri. Insulina din sînge inhibă eliberarea acizilor grași din țesutul adipos. Aceasta este o tactică de conservare evolutivă – în perioade cu hrană abundentă, tendința organismului de a-și mări depozitele de grăsime este crescută. Aceste depozite de grăsime sunt stocate pentru perioadele cu puțină hrană, cînd va fi nevoie de ele. Așadar atunci cînd nivelul carbohidraților scade aproape de 0 pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore, crește producția unei chimicale numită glucagon, secretată de ficat. Aceasta activează o enzimă din țesutul adipos numită lipază, care începe procesul de lipoliză, sau conversia grăsimilor în cetone. Acțiunile generatoare de cetoză și lipoliză ale glucagonului, sunt dezactivate de pînă și cea mai infimă cantitate de insulină de aceea în timpoul postului, pentru a maximiza cetoza, nu ar trebui să se ingereze carbohidrați. Pe măsură ce postul continuă și concentrația de cetone din sînge rămîne mai mare decît glucoza, organismul începe să prefere cetonele sau acizii grași ca și sursă de energia în defavoarea glucozei. Primul stadiu al producției de cetone e conversia trigliceridelor (trigliceridele sunt o formă de grăsime în sânge, formate dintr-o moleculă de glicerină combinată cu trei acizi grași și constituie cea mai mare parte a grăsimii digerate de oameni.) în acizi grași și glicerol. Aceste trigliceride sunt formate inițial din reprelucrarea acizilor grași , acetilcoenzima A (structură rezultată din unirea acidului acetic cu coenzima A, și care este punctul de plecare în mai multe căi metabolice: biosinteza acizilor grași, precursor al colesterolului corpilor cetonici) și a glicerolului. În timpul postului, acest proces este inversat, transformînd trigliceridele în acizi grași, acetilcoenzima A și glicerol. Glicerolul e folosit în producerea zahărului, proces în urma căruia organismul primește în jur de 16 grame de zahăr zilnic, iar acetilcoenzima A e folosită la producerea cetonelor, acidului acetoacetic, acetonei și acidului betahidroxibutiric. Inima și, pe măsură ce postul continuă, creierul folosește aceste cetone ca sursă de energie. Acizii grași sunt transportați prin sînge la ficat și de aceea, în timpul postului, nivelul de grăsimi din sînge, inclusiv colesterolul, cresc. Odată ce lipoliza sau conversia grăsimilor începe, primal pas pe care corpul îl face este să folosească țesuturile de acizi grași pe post de combustibil, dezintegrîndu-i în molecule mai mici. Majoritatea acizilor grași sunt catene moleculare lungi, formate din 16-18 atomi de carbon. Acești acizi grași sunt descompuși succesiv în catene de carbon de cîte 2 atomi. Aceste catene de cite 2 atomi de carbon sunt folosite pentru a forma acetilcoenzima A și ATP (Adenoyintrifosfat: este o parte din acizii nucleici ADN și ARN, fiind compus din trifosfat, adenozină și riboză. este acumulatorul de enegie necesară celulei prin înmagazinarea și conversia energiei celulare după necesitățile metabolice.). Cea mai importantă formă de energie folosită de către mitocondriile (producătorii de energie) din celule e ATP, format de obicei din glucoză. Totuși, corpul poate produce ATP și din acizi grași, cetone și anumiți aminoacizi. Pe măsură ce corpul folosește depozitele de grăsime și le descompune pentru a fi folosite, acestea sunt eliminate în ordine inversă depunerii lor: cele mai recente depozite de grăsime sunt folosite primele și așa mai departe. Pe măsură ce aceste depozite sunt descompuse, toxinele chimice din interiorul grăsimilor sunt eliberate. Fiecare din aceste toxine vor avea un efect diferit asupra stării organismului. (În plus, emoțiile asociate sau motivele pentru care le-ai acumulat vor fi de asemenea eliberate.) În timpul postului, cînd corpul ingerează insuficienți carbohidrați din care să facă glucoză, acetilcoenzima A e trimisă în ficat, care o transformă în acid acetoacetic, acetonă și acid betahidroxibutiric. Apoi ficatul pune acest acid acetoacetic în circulație, pentru a fi folosit de către restul organelor ca și combustibil. Inima, creierul și mușchii pot folosi această semidigerată formă de grăsime pe post de combustibil la fel cum foloseau glucoza, însă creierul tinde să prefere acidul betahidroxibutiric. Pe măsură ce postul continuă, ficatul începe să se concentreze tot mai mult pe producerea de cetone, iar cortexul renal, o zonă a rinichiului, se concentrează pe producerea a celei mai mari părți din necesarul de glucoză. Prezența multor acizi cetonici în sînge începe să încline delicatul PH al organismului înspre un mediu acid iar corpul lucrează pentru a corecta acest fapt prin diferite mecanisme, în general prin conversia bicarbonatului în dioxid de carbon, care este apoi expirat. Cînd și această capacitate de compensare e depășită, corpul începe să excrete cetone în urină, iar prin intermediul respirației va excreta și puțină acetonă, provocînd un gust ciudat în cavitatea bucală – un gust metalic sau chimic, cum a fost descris de unii oameni. Unele persoane folosesc teste speciale de urină, făcute pentru a detecta prezența cetonelor în urină pentru a determina cît de intens e implicat ogranismul în procesul de cetoză. |
Beneficiile postului negru - partea a III-a
Teste pentru cetoză.
Puteți cumpăra teste pe bază de urină folosite pentru a determina dacă organismul dumneavoastră se află în cetoză. Unul din cele mai cunoscute astfel de teste e Ketostix, un altul e Keto-diastix. În timpul acestei treceri de la glucoză la cetone drept combustibil, întregul organism, inclusiv creierul, trebuie să se obișnuiască cu acest nou combustibil. Întreaga funcționare a organismului e afectată, la fel ca o mașină în cazul folosirii unui nou combustibil. În timp, corpul și creierul se obișnuiesc cu un anume gen de combustibil , iar noi ne obișnuim cu felul în care corpul funcționează cu acel tip de combustibi atît de bine încît întrebarea 'cum ne simțim și cum funcționăm cu acest fel de combustibil' nici nu ne trece prin minte. În timpul postului, pe măsură ce organismul își folosește resursele obișnuite și începe să facă trecerea la alte sisteme alternative, efectele fizice, mentale și emoționale ce rezultă în urma utilizării combustibilului obișnuit și care în mod uzual trec neobservate, încep să își facă simțită prezența iar noi începem să le conștientizăm. Un aspect special îl constituie o modificare în activitatea creierului; este o fază de adaptare în activitatea cerebrală în timpul postului, pe măsură ce creierul operează trecerea de la un tip de combustibil la altul. Prima parte a acestei schimbări are loc în a doua zi de post, perioada de tranziție în care nu mai există destulă glucoză pentru o funcționare normală a creierului. Pe măsură ce depozitele de zahăr sunt folosite iar organismul nu mai primește carbohidrați, rezerva de zahăr a creierului scade. Aceasta duce la stări ușoare de amețeală, amețeli și apar dificultăți în rezolvarea problemelor complexe. În a treia zi, cînd organismul a trecut la cetoză, folosind cetone pe post de combustibil de bază, creierul începe să aibă din nou acces la 'carburant' însă unul de alt gen. Cum te simți și cum funcționează creierul utilizînd acest nou combutsibil e o experiență extrem de diferită. Aceasta nu e din cauză că cetonele ar fi inferioare glucozei – organismul le poate folosi pe ambele cu mare eficiență. Diferența se face simțită deoarece a trecut foarte multă vreme de cînd organismul și creierul au folosit acest tip de combustibil. E mai mult o dezobișnuire de glucoză decît orice altceva. În această perioadă mintea e puțin încețoșată. Creierul și organismul se vor obișnui cu acidul betahidroxibutiric ca sursă primară de energie în următoarele 3-7 zile cît îi ia cetozei să atingă nivelul maxim. În plin proces al cetozei creierul funcționează cumva diferit: gîndirea poate fi la fel de perspicace, însă tinde să fie mai înceată, mai reflexivă, mai studiată și mai adîncă, și – exceptînd gîndurile referitoare la mîncare și la terminarea postului – mai puțin înclinată să rumineze asupra planurilor de viitor. Din nou, mica diferență în funcționarea mentală din timpul cetozei e o adaptare evolutivă de foarte mare durată. Corpul uman e destinat, d.p.d.v evolutiv să folosească atît glucoza cît și corpii cetonici pentru a obține energie; nici una din cele două forme nu e inerent mai bună decît cealaltă. De fapt, cetonele sunt primul combustibil pe care-l folosim. Imediat după naștere toți copii sunt într-o stare de cetoză deoarece trăiesc pe baza dietei bogate în grăsimi din laptele mamei. Deoarece nou născutul nu primește carbohidrați, el își începe viața folosind cetoza ca proces de producere a energiei. Numai cînd în dietă îi este introdusă mîncarea solidă corpul copilului începe să își alterneze ciclul energetic bazîndu-se și pe glucoză. Unele cercetări indică faptul că cetonele, deoarece sunt prima sursă de energie a organismului, sunt și cea preferată. Studiile au arătat că acestea stimulează o mai bună funcționare în ceea ce privește inima, cortexul suprarenal, musculatura scheletului și creierul, decît o face glucoza. Utilizarea periodică de către creier a acestei surse de energie alternativă în perioade cu lipsă de hrană sau perioade de post pare să aibă efecte benefice de lungă durată asupra creierului și a sistemului nervos central. Datele electroencefalogramei și testele endocrine arată în general îmbunătățiri considerabile după o perioadă de post. Glucoza, deși e principala sursă de energie pentru majoritatea dintre noi, e doar o sursă tîrzie, consecință a faptului că ne hrănim cu mîncare solidă. Pe parcursul istoriei speciei noastre, alăptatul, care în mod normal durează între 24 și 60 de luni, stimulează un metabolism pe bază de cetoză, iar unele dezvoltări fizice pot avea loc numai în prezența acestuia. D.p.d.v. evolutiv, această abilitate a organismului de a folosi cetonele atît de eficient e foarte folositoare, deoarece corpul, care în perioade cu hrană abundentă depozitează grăsimi, poate în perioade cu lipsă de hrană să treacă pe un metabolism pe bază de cetone și să folosească rezervele de grăsime drept combustibil. Organismul e foarte bine adaptat perioadelor cu hrană puțină și în consecință, cum remarcă și biochimistul Maria Linder, își reduce nevoia de glucoză supralicitînd prin producția de cetone, un carburant alternativ pentru majoritatea celulelor. Cetonele din sînge își ating nivelul maxim în a 10-a zi de post și substituie nevoia de glucoză a celei mai mari părți din sistemul nervos. Organismul e destinat dpdv evolutiv să își protejeze țesutul muscular (din care sunt alcătuite multe organe importante, precum inima) împotriva deteriorării din timpul postului, manifestînd o abilitate la fel de bună în utilizarea corpilor cetonici. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:50:10. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.