lemn sau piatra, tot un obiect e....

Reprezentarea bidimesionala si tridimensionala nu inseamna acelasi lucru. Reprezentarea tridimensionala nu reuseste sa-l scoata pe crestin din acest spatiu, pe cand icoana prin reprezentarea bidimensionala il ajuta pe crestin sa trasceanda- de aceea icoana este numita si "fereastra catre absolut".

si icoana si statuia ajuta sau nu - conform credintei pe care o ai


iar icoana se numeste "fereastra catre absolut" pentru ca are rama precum ferestrele
doar ca prin fereastra pivim lumea, iar prin icoana privim divinul

In icoana este infatisata umanitatea indumnezeita si transfigurata. De aceea, icoanele in Biserica Ortodoxa nu trebuie sa fie de factura realista. Ori, pictura ofera cea mai mare libertate, precum si mai multe mijloace, in a realiza aceasta reprezentare a omului induhovnicit.

Sculptura insa este mult mai saraca in acest sens. Oricat te-ai stradui sa intelegi o statuie de factura religioasa, aceasta cu greu reuseste sa te trimita in celalat plan al existentei, cel spiritual.

Daca in catolicism este nevoie ca sfintii sa fie prezenti fizic - la nivel de statuie - in mijlocul credinciosilor, in ortodoxie nu s-a manifestat aceasta necesitate. In biserici sau in casele noastre noi suntem partasi privirii calde a sfintilor din icoane, bucurandu-ne totodata de prezenta lor tainica dar lucratoare.

Pe mine, statuia nu reuseste sa ma rupa din planul acesta existential, in fata unei statui nu exista un "dincolo".

De gustibus. Pe mine, unele statui reusesc sa ma rupa, si inca bine de tot. In Catedrala din Timisoara se gaseste o statuie a Preasfintei Inimi a lui Isus, care pe mine ma cam face sa cad in genunchi de cate ori trec prin fata ei.

Si care este acel "dincolo". Eu cred ca prin icoana ne putem deosebi categoric de idolatria greaca, romana, egipteana etc.

Acest "dincolo", in speta, inseamna toate atributele reprezentate si venerate in BC in forma devotiunii catre Preasfanta Inima - ubirea, compasiunea, mila lui Cristos pentru mine.

In ce priveste idolatria - mi se pare gresit sa practicam un anumit mod de inchinare in baza unui criteriu negativ, de exemplu - ma inchin la icoane pentru ca nu sunt ca statuile grecilor.

Mi se pare corect sa argumentam pozitiv - ma inchin la icoane pentru ca ele sunt o reprezentare a realitatii divine.

Dupa logica dumneavoastra (care se apropie de cea iconoclasta sau protestanta) ar trebui privite cu circumspectie si metaniile (ca prea seamana cu inchinarea musulmanilor), si cantarea in biserica (si paganii cantau) etc...

Nu inteleg de ce insistati pe superioritatea icoanei in fata statuii. Valoarea fiecareia e data doar de masua in care reuseste sa-l aproprie pe credincios de Dumnezeu.

Nu cred ca m-am exprimat iconoclast. Sustin superioritatea icoanei datorita reprezentarii bidimesinale.
Ca sa nu ma suspectati de iconoclasm- marturisesc ca prin icoane se accentueaza intruparea reala a Fiului lui Dumnezeu.

Ceva referinţe de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii Nedespărţite sau de la Conciliile Ecumenice recunoscute de ortococşi (ori măcar de la vreunul dintre ele) cum că folosirea statuilor e păcat ? Dacă nu, discutăm discuţii.